Mozeș Cahana

Mozeș Cahana
Date personale
Născut	26 noiembrie 1897 Bicazu Ardelean, Neamț, România
Decedat	11 aprilie 1974 (76 de ani) Budapesta, Republica Populară Ungară
Înmormântat	Cimitirul Kerepesi
Frați și surori	Ernő Kahána[*]​
Cetățenie	România  Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Ungaria
Ocupație	poet jurnalist revoluționar scriitor eseist lexicograf traducător
Locul desfășurării activității	Bicazu Ardelean Budapesta Viena Târgu Mureș Berlin Paris Moscova Tighina
Limbi vorbite	limba maghiară limba rusă limba română Esperanto
Activitate
Pseudonim	Gyergyai Zoltán, Joel Béla, Térítő Pál, Köves Miklós, Teo Zare
Partid politic	Partidul Comunist Român, Partidul Comunist al Uniunii Sovietice, Partidul Comunist din Ungaria[*]​
Limbi	limba română
Mișcare/curent literar	Proletcult
Specie literară	realism socialist

Mozeș Cahana (în maghiară Kahána Mózes, în rusă Моисей Генрихович Кахана, transliterat: Moisei Ghenrihovici Kahana; n. 26 noiembrie 1897, Bicazu Ardelean, Neamț, România – d. 11 aprilie 1974, Budapesta, Republica Populară Ungară) a fost un scriitor, poet, eseist și revoluționar de origine evreiască, care a activat în Regatul României, Uniunea Sovietică și Ungaria.

Biografie

S-a născut în 1897 în satul Bicazu Ardelean, pe atunci în Austro-Ungaria, într-o familie evreiască. A fost fratele mai mic al viitorului psihiatru român Ernő Kahána. În localitatea natală a publicat primele sale poezii, sub numele de Joel Béla. În 1918, când s-a format Republica Ungară, s-a mutat la Budapesta, unde a publicat sub pseudonimul Gyergyai Zoltán. În anul următor, când s-a prăbușit republica, s-a mutat la Viena, unde, în 1921, a publicat volumul de poezii Túl a politikán (cu ilustrații de Hans Mattis-Teutsch). Tot aici a fondat în 1922 revista Egyseg („Unitate”), menită să unească emigrația maghiară de stânga din Viena.

În 1923 se întoarce în Transilvania, stabilindu-se în orașul Târgu Mureș, care făcea parte deja din România. A aderat la Partidul Comunist Român, motiv pentru care, în 1926, a fost arestat și închis la închisoarea Doftana. În același an a evadat din închisoare și a trecut Nistrul în URSS, stabilindu-se în RASS Moldovenească, unde a publicat opere în „limba moldovenească”. A fost membru fondator și primul președinte al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În 1929, la instrucțiunile Cominternului, a fost trimis la Berlin, apoi la Paris, unde a început să publice proză în limba maghiară. O parte din operele sale au fost publicate de editura maghiară din Cleveland, SUA, sub pseudonimul Köves Miklós. În 1937 s-a întors în România și s-a stabilit de data aceasta în Basarabia. În 1940, după ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord, s-a mutat la Cluj, unde a publicat cel mai faimos roman al său: Hat nap és a hetedik („Șase zile și a șaptea”). A fost colaborator al ziarului Korunk. În 1941 s-a stabilit la Chișinău, în RSS Moldovenească.

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost evacuat în Asia Centrală, după război s-a întors la Chișinău. S-a stabilit ulterior în Bender (Tighina), unde a început să lucreze la elaborarea unor lucrări lexicografice, iar în 1946 a publicat un dicționar maghiar-rus, pe care l-a reactualizat în 1951 și în 1959. În 1954, primul roman al lui Cahana din trilogia planificată despre colectivizare și viața de fermă colectivă, Costea Gingaș, a fost publicat în „limba moldovenească”. În 1956 a apărut al doilea roman. Pentru ultimul roman, Cahana a fost aspru criticat, fiind acuzat de președintele USM, Andrei Lupan, de revizionism. A fost îndepărtat astfel din literatura moldovenească. A fost criticat din nou la Congresul Uniunii Scriitorilor Sovietici din 1959, fiind nevoit să-și ceară scuze. Nu s-a mai întors în Moldova, ci a rămas la Moscova, unde a lucrat ca traducător.

În 1964 s-a stabilit în Ungaria, la Budapesta, unde a fost întâmpinat ca un maestru al literaturii maghiare moderne (a primit Premiul József Attila în 1968). Una după alta, au apărut reeditări ale romanelor sale timpurii: Biharvári taktika (1965), Tarackos (1971), Két nő egy képen (1974), precum și noi romane, cărți de proză scurtă și memorii: Földön, föld alatt (1967), Legyen másként (1967), Szabadság, szerelem (1968), Íratlan könyvek könyve, önéletrajzi (1969), Vízesés: Mai moldován elbeszélők (1971), Szélhordta magyarok (1971), A kölet boljdozi élet (1972), Lemegy a nap (1973), Sóvárgások könyve, önéletrajzi (1973). 

Deși, la moment, era unul dintre cei mai cunoscuți scriitori maghiari, s-a sinucis pe 11 aprilie 1974, aruncându-se pe fereastra unui spital din Budapesta.

Bibliografie

• Romániai magyar irodalmi lexikon: Szépirodalom, közírás, tudományos irodalom, művelődés II. (G–Ke). Főszerk. Balogh Edgár. Bukarest: Kriterion. 1991. ISBN 973-26-0212-0