Muammar al-Gaddafi

Muammar al-Gaddafi
Muammar al-Gaddafi at the AU summit.jpg
Gaddafi la al 12-lea summit al Uniunii Africane în Addis Abeba (2009)
Date personale
PoreclăEl Hermano Lider y Guia de la Revolucion Modificați la Wikidata
Născut7 iunie 1942
în apropiere de orașul Sirt, Libia Italiană
Decedat (69 de ani)[1][2][3][4] Modificați la Wikidata
Sirt, Districtul Surt, Libia[5][6][7] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatDeșertul Libian Modificați la Wikidata
Cauza decesului magnicide[*][[magnicide (assassination of a major political figure)|​]] (plagă împușcată[*]) Modificați la Wikidata
Părinți Mohammed Abdus-Salam[*][[Mohammed Abdus-Salam (Gaddafi's father)|​]]
Aisha Ben Niran[*][[Aisha Ben Niran (Gaddafi's mother)|​]][8] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuSafia Farkash
Copii Al-Saadi Gaddafi[*][[Al-Saadi Gaddafi (third son of former Libyan leader Muammar Gaddafi)|​]]
Saif al-Islam Gaddafi
Hannibal Muammar Gaddafi[*][[Hannibal Muammar Gaddafi (son of Muammar Gaddafi)|​]]
Mutassim Gaddafi[*][[Mutassim Gaddafi (National Security Advisor for Libya (1974-2011))|​]]
Saif al-Arab Gaddafi[*][[Saif al-Arab Gaddafi (son of Muammar Gaddafi (1982-2011))|​]]
Khamis Gaddafi[*][[Khamis Gaddafi (son of former Libyan leader Muammar Gaddafi (1983-2011))|​]]
Muhammad Gaddafi[*][[Muhammad Gaddafi (Libyan former executive and former sports manager)|​]]
Ayesha Gaddafi[*][[Ayesha Gaddafi (Libyan colonel and lawyer)|​]] Modificați la Wikidata
NaționalitateLibia libian
CetățenieFlag of Libya.svg Libia[9][10][11] Modificați la Wikidata
ReligieIslam
Ocupațiepolitician
scriitor
ofițer Modificați la Wikidata
„Conducător și Ghid al Revoluției din Libia”
În funcție
1 septembrie 1969 – 20 septembrie 2011
PreședinteMohamed Abu Al-Quasim al-Zwai
Precedat deIdris I
Secretar General al Congresului General al Poporului
În funcție
2 martie 1977 – 2 martie 1979
PreședinteAbdul Ati al-Obeidi
Președinte al Comandei Revoluționare
În funcție
1 septembrie 1969 – 2 martie 1979
Prim-ministru
În funcție
16 ianuarie 1970 – 16 iulie 1972
Președintele Uniunii Africane
În funcție
2 februarie 2009 – 31 ianuarie 2010
Precedat deJakaya Kikwete
Succedat deBingu wa Mutharika

PremiiOrdinul Leului Alb ()
Order of the Yugoslavian Great Star[*][[Order of the Yugoslavian Great Star |​]] ()
Ordinul Stara Planina[*]
Orden Bohdana Hmelnîțkoho[*][[Orden Bohdana Hmelnîțkoho (Ukrainian order)|​]]
Ordinul Eliberatorului[*] (septembrie 2009)
Xirka Ġieħ ir-Repubblika[*]
Order of the Republic of The Gambia[*][[Order of the Republic of The Gambia (award of Gambia)|​]] (iulie 2009)
Cheia de Aur a Madridului[*] (decembrie 2007)
Order of Good Hope[*][[Order of Good Hope (Order of South Africa)|​]] ()
...mai multe...
Partid politicindependent
Alma mater Benghazi Military University Academy[*][[Benghazi Military University Academy (military academy in Libya)|​]]
University of Libya[*][[University of Libya |​]]
Joint Services Command and Staff College[*][[Joint Services Command and Staff College (British military academy)|​]]
Fu Hsing Kang College, National Defense University[*][[Fu Hsing Kang College, National Defense University (Military school of Republic of China (Taiwan))|​]]
Profesieofițer de armată
Semnătură
Muammar al-Gaddafi Signature.svg
Prezență online

Muammar Abu Minyar al-Gaddafi Despre acest sunet audio  (lb. arabă: معمر القذافي, Muʿammar al-Qaḏḏāfī, n. ,[12][13][14][15] Qasr Abu Hadi⁠(d), Districtul Surt, Libia – d. ,[1][2][3][4] Sirt, Districtul Surt, Libia[5][6][7][16]) a fost conducătorul de facto al Libiei între 1969 și 2011.

Cunoscut și sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a născut într-o familie de țărani beduini în apropiere de orașul Sirt. După ce a urmat școala din Fezzan între 1956 și 1961, a studiat dreptul ulterior înscriindu-se la academia militară libiană. A fost trimis la cursuri de perfecționare la Academia militară din Atena, Grecia,[17] și în Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).[18]

Lovitura de statModificare

Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri conduși de Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”.[19]

Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale,[20] dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau anti-occidentale sau anti-imperialiste.[20]

În 1970 a expulzat practic pe toți italienii din Libia.[21]

În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel.[22]

Socialism islamic/pan-arabismModificare

Gaddafi și-a bazat noul regim pe o combinație de naționalism arab,[23][24] aspecte ale bunăstării sociale din societăților occidentale,[25][26][27] și ceea ce Gaddafi a numit „democrație populară”.[28] Sistemul a fost numit „socialism islamic”. A permis în continuare proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naționalizate (firmele petroliere în 1971.[29])

După moartea idolului său Gamal Abdel Nasser (28 septembrie 1970), Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic al națiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federație a Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar țările nu s-au putut înțelege la detalii privind federația. În 1974 a semnat un acord cu liderul tunisian Habib Bourguiba referitor la o uniune între cele două țări, dar nici acest acord nu a durat.

Descrierea idealurilor acestei filosofii a făcut-o în așa-numita „Carte Verde”, publicată în trei ediții între 1975 și 1979. Gaddafi a creat o ideologie politică ca fundament al Revoluției Populare: A treia teorie internațională.

În 1977 a desființat republica și a instaurat Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană (în lb. arabă: „domnie a maselor”).

În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene.[30][31]

Conflictul cu CiadulModificare

Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au reușit să elibereze fâșia, iar în 1994, Curtea Internațională de Justiție a dat câștig de cauză Ciadului în acest conflict.[32]

Susținerea „organizațiilor de eliberare”Modificare

Gaddafi a fost un susținător fervent al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, lucru care a dăunat relațiilor Libiei cu Egiptul când Egiptul a căutat un acord de pace cu Israelul în 1979.

De asemenea a susținut unele organizații de eliberare și mișcări de rebeli, de exemplu în Ciad, Sierra Leone, Liberia, Maroc, Iran, Filipine.[33]

Când gruparea „Septembrie Negru” a atacat lotul israelian la Jocurile Olimpice de la München în 1972, omorând 11 atleți, Gaddafi a fost considerat unul dintre finanțatorii principali ai grupului.[34][35]

FamiliaModificare

Copii:

  • Muhammad Gaddafi (1970 - 2011), fiu (Președintele Comitetului Olimpic Libian)[36]
  • Saif al-Islam Gaddafi (n.1972), fiu (pictor)[37]
  • Al-Saadi al-Gaddafi (n.1973), fiu (fotbalist)[38]
  • Hannibal Muammar Gaddafi (n.1975), fiu[39]
  • Mutasim-Billah Gaddafi (1977 – 2011), fiu (ofițer)[37]
  • Saif al-Arab al-Gaddafi (1982 – 2011)[40]
  • Khamis Gaddafi (1983 – 2011), fiu (polițist)[41]
  • Aisha Gaddafi (n.1976), fiică (avocată)[42]
  • Ayesha Gaddafi, fiică adoptivă (ucisă în bombardamentul american din 15 aprilie 1986)[43]

CitatModificare

Potrivit site-ului Gawker.com, unul dintre bucătarii care a lucrat pentru fostul lider libian povestește cum unele femei trebuiau duse de urgență la spital, imediat ce ieșeau din dormitorul lui. Gaddafi consuma foarte multă Viagra, iar excesele sale au determinat-o pe asistenta care îl însoțea permanent să-i ceară să reducă numărul de pastile luate zilnic. Dictatorul comandase mai multe dispozitive erotice, printre care și un aparat pentru alungire a penisului. Relațiile intime pe care el le întreținea frecvent cu gărzile sale de corp, poreclite "Călugărițele revoluției", sunt de asemenea oficial recunoscute.

Vezi: Mărturii: Ce le făcea Muammar Gaddafi amantelor sale, 14 noiembrie 2011, Aura Costache, Adevărul]

Viața personalăModificare

Ca un individ particular, Gaddafi a fost dat la ruminare și singurătate și ar putea fi retras. Reporterul Mirella Bianco l-a intervievat pe tatăl lui Gaddafi, care a declarat că fiul său a fost „întotdeauna serios, chiar taciturn”, fiind și curajos, inteligent, evlavios și orientat spre familie. Prietenii lui Gaddafi l-au descris lui Bianco ca pe un om loial și generos. Mai pe scară largă, el a fost adesea privit ca fiind „bizar, irațional sau quijotic”. Bearman a remarcat că Gaddafi era volatil din punct de vedere emoțional și avea un temperament impulsiv, CIA crezând că liderul libian suferea de depresie clinică. Gaddafi s-a descris ca fiind un „simplu revoluționar” și „musulman evlavios” chemat de Dumnezeu să continue munca lui Nasser. Gaddafi era un musulman auster și devotat, deși, potrivit lui Vandewalle, interpretarea sa despre islam a fost „profund personală și idiosincratică.”] El era, de asemenea, un pasionat de fotbal și îi plăcea atât să joace sportul, cât și călăria ca mijloc de recreere. Se considera un intelectual; era un fan al lui Beethoven și spunea că romanele sale preferate erau Cabana unchiului Tom, Rădăcinile și Străinul.[necesită citare]

MoarteaModificare

Nevoit să se ascundă de teama revoluționarilor, Gaddafi și-a petrecut ultimele zile din viață în condiții dure.

Pe 20 octombrie 2011 este găsit și capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate. Curtea Internațională de Justiție a deschis o anchetă în privința morții lui Gaddafi, apreciindu-se că este vorba despre o crimă de război.

Trupul său neînsuflețit a fost expus publicului și mii de conaționali au venit pentru a se asigura că fostul lor lider este mort. A fost înhumat într-un loc necunoscut.

DistincțiiModificare

  • Doctor honoris causa al Universității "Megatrend" din Belgrad.[44]

NoteModificare

  1. ^ a b http://www.guardian.co.uk/world/middle-east-live/2011/oct/20/syria-libya-middle-east-unrest-live  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ a b Muammar Gaddafi, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Muammar Gaddafi, Find a Grave, accesat în  
  5. ^ a b http://onlinelibrary.wiley.com/doi/10.1111/j.1468-5965.2012.02278.x/full  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  6. ^ a b (PDF) http://link.springer.com/content/pdf/10.1007%2F978-3-319-10687-8_11.pdf  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  7. ^ a b http://www.theguardian.com/books/2012/apr/27/sandstorm-libya-revolution-lindsey-hilsum-review  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ Geni.com 
  9. ^ http://www.nytimes.com/2013/03/08/opinion/global/the-sahel-is-the-latest-front-in-a-long-war.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  10. ^ http://www.nytimes.com/2003/01/19/magazine/19LIBYA.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  11. ^ http://www.bbc.co.uk/news/uk-politics-12601851  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  12. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  13. ^ Moamar al-Gaddhafi, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  14. ^ Moammar al-Gaddafi, Gran Enciclopèdia Catalana 
  15. ^ Mu'ammar al- Gaddafi, Munzinger Personen, accesat în  
  16. ^ Al Jazeera: MUAMMAR KADHAFI A FOST UCIS
  17. ^ athens.indymedia.org ΓΙΑΤΙ ΟΙ ΛΥΒΙΟΙ ΘΕΛΟΥΝ ΤΟΝ ΚΑΝΤΑΦΙ
  18. ^ Lewis, Aidan (). „Profile: Muammar Gaddafi”. BBC News. Accesat în . 
  19. ^ „Bloodless coup in Libya”. London: BBC News. . Accesat în . 
  20. ^ a b Profile: Muammar Gaddafi, Libyan Leader at time of Lockerbie Bombing by David Blair, Daily Telegraph, 13 august 2009
  21. ^ Libya cuts ties to mark Italy era.. BBC News. 27 octombrie 2005.
  22. ^ Arab Countries Reluctant to Receive Expelled Palestinians - The Tech
  23. ^ „The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Social Basis of the Third World Theory”. Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  24. ^ „The Green Book, Third Volume "The Social Basis of the Third World Theory", The Nation”. Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  25. ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Need”. Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  26. ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Housing”. Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  27. ^ „The Green Book, Second Volume "The Solution of the Economic Problem", Income”. Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  28. ^ „The Green Book, First Volume "The Solution of the Problem of Democracy", Popular Conferences and People's Commitees. "Popular Conferences are the only means to achieve popular democracy". Mathaba.net. Arhivat din original la . Accesat în . 
  29. ^ Jones, Geoffrey (), Multinationals and Global Capitalism:From the Nineteenth to the Twenty First Century: From the Nineteenth to the Twenty First Century (în engleză), Google Books, ISBN 9780199272099 
  30. ^ Facts on File 1980 Yearbook p. 353, 451
  31. ^ The Times & The Sunday Times (în engleză), www.thetimes.co.uk 
  32. ^ Contentious Cases | International Court of Justice
  33. ^ „2-Min. Bio: Muammar Gaddafi - TIME”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  34. ^ Juang, Richard M.; Morrissette, Noelle (), Africa and the Americas: Culture, Politics, and History : a Multidisciplinary Encyclopedia (în engleză), Google Books, ISBN 9781851094417 
  35. ^ Gaddafi: 40 years of the riddle of the sands
  36. ^ BBC News - The Gaddafi family tree
  37. ^ a b http://www.alarabiya.net/articles/2011/02/23/138886.html
  38. ^ BBC SPORT | Football | Internationals | Perugia land Gaddafi's son
  39. ^ Gaddafi's son and the wife's screams coming from his £4,000 Claridge's suite at 1.30am on Christmas Day | Daily Mail Online
  40. ^ http://www.independent.co.uk/news/world/africa/gaddafi-son-sparks-crisis-with-arrest-at-swiss-hotel-876809.html
  41. ^ Khamis Gaddafi Recruits Mercenaries to Shoot Protestors
  42. ^ Gaddafi daughter denies fleeing - Al Jazeera English
  43. ^ BBC NEWS | Africa | Libya concert marks US bomb raids
  44. ^ „Megatrend Univerzitet”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externeModificare

La Wikicitat găsiți citate legate de Muammar al-Gaddafi.
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muammar al-Gaddafi
Articole