Munții Apuseni

Munții Apuseni

Localizare	România
Aparține de	Munții Apuseni
Modifică date / text

Munții Apuseni sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali. Cel mai înalt vârf este Vârful Bihor, din munții Bihor cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș, la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munții Apuseni se află peste 400 de peșteri.

Geografie

Grupa montană aflată încă în studiu este situată în partea central-vestică a țării, constituind sectorul nordic al Carpaților Occidentali.

Limita în partea de sud este dată de Valea Mureșului , iar în est de contactul cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei prin intermediul depresiunilor submontane (Alba-Iulia-Turda, Iara, Almaș, care se deschide în culoarul Someșului la Jibou) și al Podișului Someșurilor. În partea de vest, limita este realizată de contactul cu Dealurile Vestice și o mică porțiune cu Câmpia de Vest, limită cu profunde iregularități datorită penetrării spre zona montană a Câmpiei și Dealurilor Vestice sub forma unor depresiuni golfuri. Limita nordică este dată de contactul cu Dealurile Sălajului și Crasnei și în continuare de valea Barcăului.

Evoluția paleogeografică a acestui sector montan este strâns legată de evoluția Carpaților Occidentali și, în general, de evoluția întregului lanț carpatic. Încă din precambrian are loc individualizarea șisturilor cristaline , fiind mult mai bine conturate în silurian , în urma orogenezei caledoniene și mai ales în carbonifer ca urmare a mișcărilor hercinice care au afectat întreaga catenă carpatică și munții din Europa Centrală până în Dobrogea de Nord. Din carbonifer , până la sfârșitul mezozoicului, Carpații au fost supuși succesiv mișcărilor orogenetice, proceselor vulcanice și metamorfice cu implicații asupra zăcămintelor naturale. Înălțarea acestei zone, ca de altfel a Carpaților, se produce în cretacic (mezozoic) în urma orogenezei alpine, având loc, totodată, mișcări de prăbușire , formându-se o serie de depresiuni ( Gurahonț , Brad), care au funcționat ca domenii lacustre , în care râurile carpatice au depus sedimente. După cretacic, Carpații Apuseni sunt supuși proceselor de modelare , formându-se platformele de eroziune, cu altitudini mai mici decât cele din Carpații Meridionali (Borăscu- 2000 m; Râu-Șes- 1200 m - 1600 m; Gornovița sau a Predealului- 1000 m) , datorită înălțării mai puțin spectaculoase a Carpaților Occidentali față de cei Meridionali. În paleogen au loc numeroase transgresiuni și regresiuni marine în bazinele depresionare precum și consolidarea maselor de orogen carpatic. Datorită erupțiilor vulcanice din a doua jumătate a neogenului s-au înălțat Munții vulcanici Metaliferi.

Definitivarea înălțării Carpaților Apuseni se realizează la începutul cuaternarului. În această perioadă are loc retragerea apelor din depresiuni și formarea rețelei hidrografice. Tot în cuaternar are loc diferențierea speciilor vegetale pe trepte de altitudine și tot acum apare omul, care va contribui activ la modelarea mediului geografic.

Geneză și geologie

Carpații

Munții Apuseni sunt munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayana. Sunt compuși în general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de aceea se explică numărul foarte mare de peșteri existente în zonă.

Relief

Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Meziad), chei (Cheile Turzii), defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 m, cu maxime de 1.849 m, la Vârful Bihor, 1.836 m Vârful Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase pornesc radiar, din centru și intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuș, Vad Borod, bine populate, așezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul Vălișoara Vântului, Pasul Vârtop și Pasul vanturilor....

Diviziuni

Localizarea Apusenilor și a diviziunilor lor

Munții Crișului

Dealurile Crișene, incl. Depresiunea Beiușului, Depresiunea Vad
Munții Pădurea Craiului (Vârful Runcului, 822 m)
Munții Codru-Moma (Vârful Pleșu, 1.112 m)

Munții Șes-Meseșului

Munții Meseșului (Vărful Măgura Priei, 996 m)
Muntele Șes (Plopiș) (Vârful Măgura Mare, 918 m)
Depresiunea Șimleu, considerată deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan
Munții Șimleu, considerați deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan (Vârful Măgura Șimleului, 597 m)

Masivul Bihor

Munții Vlădeasa (Vârful Vlădeasa, 1.836 m)
Munții Bihorului (Vârful Bihor^[1] (Cucurbăta Mare), 1.849 m)
Muntele Mare (Vârful Muntele Mare, 1.826 m)
Munții Gilăului (Vârful Chicera Comării, 1.475 m)
Muntele Găina (vârful Găina, 1.486 m)
Depresiunea Brad
Depresiunea Huedin

Munții Mureșului

Munții Zarandului (Vârful Drocea, 835 m)
Munții Metaliferi (Vârful Poienița, 1.437 m)
Munții Trascăului (Vârful Dâmbău, 1.369 m)

Hidrografie

Ruinele cetății Bologa, la poalele Masivului Vlădeasa

Munții Apuseni sunt traversați de mai multe râuri, existând și o serie de lacuri formate. Printre cele mai importante se află:

Râul Someșul Mic
Râul Crișul Repede, Râul Crișul Alb și Râul Crișul Negru
Râul Barcău
Râul Arieș
Râul Ampoi
Lacurile carstice Vărăsoaia și Ighiu
Lacul Fântânele
Lacul Tarnița

Clima

Clima este una temperat-continentală moderată cu nuanțe de tranziție, având și influențe oceanice. Temperatura medie anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile fiind de 700-1.000 mm/an.

Fauna și vegetația

Vegetația este alcătuită din păduri de foioase și conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte diversă, fiind prezente specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veverița și ursul. În total se pot identifica 45 de specii de mamifere, toate acestea aflându-se în Parcul Natural ce poartă numele munților. Avifauna este reprezentată în acest loc de cocoșul de munte, acvila țipătoare mică și de munte, diferite specii de ciocănitori și multe altele. Recent, într-un articol publicat în decembrie 2011, se arată că, în galeriile de la Roșia Montană și în sat, față de cele 9 specii de lilieci (indicatori ecologici și pentru biodiversitate) cunoscute anterior la Roșia Montană s-au identificat alte 3 specii noi.^[2]

Populația și așezările

Zona se remarcă printr-o densitate scăzută a populației, fiind, totuși, cei mai populați munți de pe teritoriul României. Așezările sunt compuse din sate mici, numite "crânguri", risipite (gospodării împrăștiate, despărțite prin fânețe sau pășuni), în județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara.

Obiective turistice

Note

^ „GEOGRAFIA FIZICÃ A ROMÂNIE” (PDF). Editura UNIVERSITARÃ. p. 218. Arhivat din original (PDF) la 5 iunie 2019. Accesat în 5 iunie 2019.
^ http://www.travaux.ro/pdf/594-529-540.pdf^{[nefuncțională]}

Bibliografie

Octavian Mândruț - Mic atlas de geografie al României, Ed. Corint, București 2006

Lectură suplimentară

Geologia Munților Apuseni, Virgil Ianovici, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1976

Vezi și

Legături externe

La Wikivoyage găsiți un ghid turistic despre Munții Apuseni

Commons

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Munții Apuseni

Obiective turistice din Arieseni - Muntii Apuseni
Obiective turistice din Muntii Apuseni
Panorame virtuale 360 grade din Munții Apuseni și din toată țara Arhivat în 13 ianuarie 2010, la Wayback Machine.
Huda lui Papara Arhivat în 19 octombrie 2010, la Wayback Machine.
Despre masive calcaroase din România
Peșterile, râurile și pădurile Apusenilor redevin obiective turistice, 22 mai 2008, Gândul
FOTO VIDEO Legende și spectacol în Apuseni: cum se îndeplinesc dorințele „La Brazi“ și ce ascund peșterile adânci, 1 august 2013, Dorin Timonea, Adevărul
Apusenii - munți curați la trup, curați la suflet, 30 iunie 2009, Dan Arsenie, Evenimentul zilei
Muntii Apuseni, parasiti de moti^{[nefuncțională]}, 24 octombrie 2005, Ovidiu Hategan, România liberă

Etnografie

Muzeul virtual al monumentelor etnografice în aer liber din România (zona etnografică Apuseni)

[Cours_de_Geographie-1] „GEOGRAFIA FIZICÃ A ROMÂNIE” (PDF). Editura UNIVERSITARÃ. p. 218. Arhivat din original (PDF) la 5 iunie 2019. Accesat în 5 iunie 2019.

[2] ttp://www.travaux.ro/pdf/594-529-540.pdf^{[nefuncțională]}

[1]

[2]