Wikipedia

Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța

muzeu arheologic cu artefacte găsite în Dobrogea
(Redirecționat de la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie)
Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța
Înființat1911
LocațiaPiața Ovidiu 12, Constanța, România
TipulMuzeu de istorie și sit istoric
Prezență online
www.minac.ro
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Muzeul de Istorie și Arheologie din Constanța este un muzeu cu adresa 12 Piața Ovidiu, Constanța, România.

Nicolae Ceaușescu și Ciu Enlai vizitând muzeul în 1966

Istorie

modificare

Încă din 1878, anul în care Vechiul Regat Român a dobândit Dobrogea de Nord, primul său prefect, Remus Opreanu, a propus crearea unui muzeu de arheologie. Acest lucru s-a făcut în curând, în biroul lui Opreanu. După ce clădirea prefecturii a ars în 1882, piesele care au supraviețuit au fost adăpostite în pavilionul grădinii publice. Până în 1911, colecția supraviețuitoare era depozitată la un liceu local. În acel an, Vasile Pârvan, șeful Muzeului Național de Antichități, a scris un raport prin care solicita un muzeu permanent în Constanța; aceasta este considerată cartea sa fondatoare. Din 1912, muzeul a fost amplasat într-un chioșc din parcul orașului. A fost mutat într-o aripă a primăriei în 1928, deschizându-se doi ani mai târziu.[1] Clădirea primăriei, acum cea a muzeului, a fost construită între 1912 și 1921, fiind proiectată de Victor Ștefănescu în stilul neoromânesc.

Prin anii 1930, muzeul devenea aglomerat; donațiile, achizițiile și săpăturile extindeau în mod constant colecția. În 1937, secția de arheologie deținea 272 de articole. În 1957, muzeul a fost reorganizat sub conducerea lui Vasile Canarache și mutat într-o clădire nouă, acum Palatul Arhiepiscopal. Dispunea de spațiu de expoziție, un laborator de restaurare, o bibliotecă specializată și echipamente moderne. În cele din urmă, și acest spațiu a devenit insuficient, deoarece secțiunea de istorie sa oprit odată cu Evul Mediu. În 1977, muzeul s-a mutat în întreaga clădire a primăriei.[1]

Colecție

modificare
 
 
 
 
Detalii ale edificiului roman cu mozaic

Parterul muzeului are două camere cu descoperiri arheologice. Etajul mijlociu descrie istoria antică și medievală a Dobrogei. Etajul cel mai înalt este dedicat istoriei moderne, precum și expozițiilor tematice.[1] Colecția arheologică include 24 de sculpturi (statui și basoreliefuri) găsite în 1962 în timp ce erau săpate fundații pentru o clădire de apartamente. Chiar în acea vară, 300.000 de vizitatori au văzut noua descoperire, care a rămas o chestiune de interes științific. Piesa centrală este un glykon care datează din secolul al II-lea d.Hr.. Sculpturile care îi reprezintă Tyche, divinitatea ocrotitoare a Tomisului (Constanța antică) și pe Pontus, zeul Mării Negre, datează din aceeași perioadă.[2] Un bust al lui Isis și un relief care arată un cavaler trac provin din secolul al III-lea.[3]

Alte obiecte includ o broșă de bronz din secolul al XVIII-lea găsită la Vadu în 1989; un colier din aur și sticlă din secolul al II-lea sau al III-lea de la Mangalia (Callatis), găsit în 1985; un medalion de aur și piatră de la săpătura din 1962; un cercel din aur din secolul al III-lea sau al IV-lea cu pandantiv de capră de la Vama Veche; un inel de aur din secolul al II-lea cu intarsie de piatră prețioasă de la Tomis; și o cruce de aur din secolele al IV-lea cu intarsie de piatră prețioasă găsită la Mangalia în 1983.[4] În cele din urmă, există un mormânt în stil de hipogeu din secolul al IV-lea descoperit la Constanța în 1988. Se remarcă prin valoarea artistică a interiorului pictat, cu elemente atât ale religiei grecești antice, cât și ale creștinismului.[5]

Clădire

modificare

Clădirea muzeului a fost proiectată ca primărie de arhitectul Victor Ștefănescu. Prințul Ferdinand a pus piatra de temelie în mai 1912. Construcția a fost oprită în 1913, repornită în vara anului 1914, apoi oprită din nou în timpul Primului Război Mondial. Construcția a fost inaugurată în iulie 1921. Pe lângă funcția sa politică și administrativă, a găzduit la subsol o sală pentru bere, cu loc pentru 300 de clienți; precum și o cafenea și o patiserie într-o aripă de la parter și un restaurant în cealaltă aripă.[17]

Structura e în stilul neoromânesc, cu o logie, coloane și ferestre mici. La momentul construcției sale, a fost criticat pentru costul excesiv și pentru blocarea vântului de la mare, creând o insulă de căldură.[18] Clădirea este listată ca monument istoric de Ministerul Culturii și Cultelor din România.[19]

Note

modificare
  1. ^ a b c Istorie la site-ul muzeului
  2. ^ Sala Tezaurului pe site-ul muzeului
  3. ^ Descriere pe site-ul muzeului
  4. ^ Descriere pe site-ul muzeului
  5. ^ Mormântul pictat at the museum site
  6. ^ Țânțăreanu 1961, p. 30.
  7. ^ Țânțăreanu 1961, p. 31.
  8. ^ Țânțăreanu 1961, p. 62.
  9. ^ Țânțăreanu 1961, p. 69.
  10. ^ Țânțăreanu 1961, p. 87.
  11. ^ Țânțăreanu 1961, p. 88.
  12. ^ Canarache et al. 1963, p. 16.
  13. ^ Canarache et al. 1963, p. 83.
  14. ^ Canarache et al. 1963, p. 109.
  15. ^ Țânțăreanu 1961, p. 101.
  16. ^ Țânțăreanu 1961, p. 83.
  17. ^ Mariana Iancu, “Povestea fabuloasă a palatului ridicat prin desființarea a două străzi”, Adevărul, 21 mai 2016
  18. ^ Aurelia Lăpușan, Palatele Primăriei, Ziua de Constanța, October 18, 2016
  19. ^ „Lista Monumentelor Istorice 2010: Județul Constanța” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . 

Referințe

modificare
  • V. Canarache, A. Aricescu, V. Barbu, A. Rădulescu (). Tezaurul de Sculpturi de la Tomis. Bucharest: Editura Științifică. 
  • Țânțăreanu, Alex (). Muzeul de Arheologie Constanța. Constanța: Sfatul Popular al Regiunii Dobrogea. 

Legături externe

modificare
 
Commons


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Muzeul_de_Istorie_și_Arheologie_din_Constanța&oldid=16399318