NMS România
Vaporul NMS România a fost inițial o navă de pasageri (pachebot) construită în anul 1904 la Saint-Nazaire, la comanda Serviciului maritim român. A fost transformată în puitor de mine în anul 1942. Nava avea capacitatea de 3152 tdw, lungimea de 108 m și a fost dotată cu 4 tunuri antiaeriene de 20 mm.
NMS Romania a făcut parte din convoiul Ovidiu (împreună cu navele de transport KT 25 și KT 26 și escortate de vânătoarele de submarine UJ-110, UJ-301, UJ-305 și distrugătorul NMS Regele Ferdinand) care a participat la "operațiunea 60 000" de evacuare a soldaților români și germani din Crimeea. A plecat în data de 9 mai 1944 din Constanța către Herson.[1]
La ora 07:52, pe 11 mai 1944, convoiul a fost atacat de 12 avioane sovietice Il-2 care au lovit România și au produs explozia munițiilor de la bord, nava luând foc, însă echipajul și soldații ambarcați au fost salvați. Datorită avariilor, NMS România s-a scufundat în dimineața zilei de 12 Mai.[2]
Potrivit surselor, locul de scufundare se află la o distanță de aproximativ 5,5 Mm la vest de Capul Fiolent și sud de Sevastopol, la adâncimea de aproximativ 96 de metri.
Note modificare
Vezi și modificare
Legături externe modificare
Bibliografie modificare
- Nicolae Koslinski, Raymond Stanescu: Marina Română în Al Doilea Razboi Mondial: 1939-1945, Editura Făt-Frumos, București 1997. ISBN 9735520338 (973-552-033-8)