Nicolae Kalinderu

Nicolae Kalinderu
Medicul Nicolae Kalinderu
Date personale
Născut	6 decembrie 1835 București, Țara Românească
Decedat	16 aprilie 1902, (66 de ani) Ciulnița, Argeș, România
Părinți	turcul Kalinderoglu
Cetățenie	România
Ocupație	medic
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Educație	Facultatea de Medicină din Paris
Reprezentant	Șef al diviziei I medicale de la Spitalul Brâncovenesc
Partid politic	Partidul Național Liberal
Membru corespondent al Academiei Române

Nicolae Kalinderu (n. 6 decembrie 1835, București – d. 16 aprilie 1902, Ciulnița, Argeș) a fost un medic, din 1890 membru corespondent al Academiei Române. A fost unul din membrii fondatori ai Partidului Național Liberal din România, la 24 mai 1875.

Biografie

Nicolae Kalinderu s-a născut într-o familie de origine turcă. Tatăl său se numea Kalinderoglu, ceea ce în turcă înseamnă „fiul filosofului”. Fratele său a fost juristul și publicistul Ioan Kalinderu.

Studii

A studiat în Franța, la Facultatea de Medicină din Paris, începând din 1853, unde a fost influențat de medicina experimentală a lui Claude Bernard și de teoria bacteriologică a lui Louis Pasteur.

Activitate

În 1863, în urma unul concurs, a fost admis ca intern al Spitalelor din Paris. A lucrat ca intern și extern în spitalele din Paris și a devenit membru corespondent al Academiei de Medicină din Paris. După ce și-a susținut teza de doctorat la Paris, a revenit în România, unde a devenit medic primar de boli interne la Spitalul Colentina, post pe care l-a ocupat până la 1874 când a demisionat. La 1877 a fost numit șef de serviciu la la Spitalul Brâncovenesc.

A fost unul dintre fondatorii orientării anatomo–clinice și fiziopatologice în medicina românească internă. Împreună cu Victor Babeș a inițiat studii de mare răsunet privind histologia, microbiologia, diagnosticul și epidemiologia leprei.

A studiat meningita tuberculoasă la adulți, miopatiile și anevrismul sifilitic al aortei. A inițiat o serie de măsuri practice în vederea combaterii leprei și a înființat izolatorul de la Răchitoasa.

În 1887, Nicolae Kalinderu a fost numit profesor în cadrul Facultății de Medicină din București. În timpul războiului de independență a condus ambulanțele de la Turnu Măgurele fiind numit în 1878 șef al diviziei I medicale de la Spitalul Brâncovenesc.

Opera principală

• Memoriu asupra leprei în România, 1889
• Lepra anestezică, 1898
• Lepra în România, 1897
• Despre cosmetice.
• Tubercolosa în raport cu unele profesiuni.
• Epilepsia Jacksoniand.
• Influenza unor maladii ale cordului asupra desvoltărei tuberculosei.
• Mielita sifilitică.

Legături externe

• Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – K