Neculai Agachi
| Neculai Agachi | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut |  Poduri, Bacău, România | ||
| Decedat | 1997 (71 de ani)[1] București, România | ||
| Cetățenie |  România | ||
| Ocupație | metalurgist[*] | ||
| Limbi vorbite | limba română | ||
| Activitate | |||
| Alma mater | Universitatea Politehnica din București Academia Ștefan Gheorghiu[2] | ||
| Partid politic | Partidul Comunist Român | ||
| Premii | Ordinul Muncii clasa a II-a[*] () Ordinul Tudor Vladimirescu[*] () Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a III-a[*] () Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a II-a[*] () Ordinul Muncii clasa I[*] () | ||
| |||
Modifică date / text  | |||
.svg){kind=small}
Neculai Agachi (n. , Poduri, Bacău, România – d. 1997, București, România)[3] a fost un om politic comunist român.
Biografie modificare
Studii modificare
Neculai Agachi a absolvit facultatea de metalurgie la Institutul Politehnic București, devenind inginer metalurgist. În 1954 a devenit membru al PCR. În perioada 1963-1966 a urmat cursurile Academiei Ștefan Gheorghiu in București.
Activitate modificare
În același timp, între 1964 și 1968 a ocupat funcția de director general al Combinatului Siderurgic Hunedoara. În mai 1965 a devenit membru al Biroului PCR din județul Hunedoara și, în același an a fost ales membru în Marea Adunare Națională, calitate pe care a avut-o până în decembrie 1989. Neculai Agachi a fost membru supleant al CC al PCR la Congresul a IX-lea al PCR, în perioada iulie 1965 - 1969.[4], [5]
După ce, între 21 decembrie 1968 și 13 martie 1969, a ocupat funcția de ministru adjunct al industriei metalurgice, la 13 martie 1969 a fost numit Ministrul industriei metalurgice, în locul lui Ion Marinescu în Guvernul Ion Gh. Maurer (5). A păstrat această funcție până la 17 decembrie 1985, când a fost înlocuit cu Marin Enache. În acest timp, din 1968 până în 1974, a fost vicepreședinte al Frontului Democrației și Unității Socialiste, unde a răspuns de întocmire listei de candidați pentru Marea Adunare Națională.[4]
Din 12 august 1969 a fost membru al CC al PCR până la Congresul al XIV-lea, din noiembrie 1989. Din 1975 a fost membru al Consiliului Superior al Dezvoltării Economice și Sociale a României iar din 1985 s-a înscris la doctorat.[4]
A deținut calitatea de deputat în circuitul electoral nr. 8 Călan, între 1969 – 1975.[6] Ministru al metalurgiei în Guvernul Ilie Verdeț (1), în perioada 30 martie 1979 - 29 martie 1980.[7]
La 7 februarie 1986, Neculai Agachi a fost numit în funcția de prim-vicepreședinte al Consiliului Central de Control Muncitoresc al Activității Economice și Sociale[8], funcție pe care a ocupat-o până la 12 octombrie 1988.[4]
A fost căsătorit cu Maria Agachi-Ceaușescu, sora mai mică a lui Nicolae Ceaușescu.[4]
Distincții modificare
- 1964 Ordinul Muncii clasa a 2-a
- 1965 Ordinul 23 August clasa a 2-a
- 1966 Ordinul Tudor Vladimirescu clasa a 5-a
- 1968 Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a 3-a
- 1975 Ordinul Steaua Republicii Socialiste România clasa a 2-a
- 1981 Ordinul Muncii clasa 1
Note modificare
- ^ a b Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989 - Dicționar (PDF), , p. 61, accesat în
- ^ Membrii C.C. al P.C.R. 1945-1989 - Dicționar (PDF), , p. 61, accesat în
- ^ „Neculai Agachi”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b c d e „neculai Agachi - viața”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ „Cumnatul lui Nicolae Ceaușescu, votat deputat în circuitul electoral nr. 8 Călan » Între două extreme”, Info Cultural - Știri și informații culturale, , accesat în
- ^ http://www.cnsas.ro/documente/2004%20-%20Membrii%20CC.pdf
- ^ Decretul nr. 16/1986
Bibliografie modificare
- Florica Dobre (coordonator): Consiliul Național pentru Studiera Arhivelor Securității. Membrii C.C. al P.C.R. 1945–1989. Dicționar. Editura Enciclopedică, București 2004, ISBN: 973-45–0486–X, S. 61 (PDF; 12,1 MB).
