Nicolae Bivol

politician român
Pentru alte persoane cu numele respectiv, vedeți Bivol (nume).
Nicolae Bivol
Date personale
Născut1 iunie 1882(1882-06-01)
Ialoveni
Decedatdupă 1941
Toshkent, Republica Sovietică Socialistă Uzbekă, URSS Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
ReligieOrtodox
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Membru al Sfatului Țării
În funcție
1917 – 1918
Primar de Chișinău
În funcție
1923 – 1924
Precedat deGherman Pântea
Succedat deVasile Bârcă
În funcție
1925 – 1926
Precedat deVasile Bârcă
Succedat deSebastian Teodorescu

Partid politicPartidul Național Liberal (România)
Alma materUniversitatea din Dorpat

Nicolae Bivol (n. 1 iunie 1882, Ialoveni – d. 3 iulie 1940, Chișinău) a fost un politician român basarabean, membru al Sfatului Țării între 1917-1918, primar de Chișinău în două termene între 1923-1924 și 1925-1926.[1]

Biografie

modificare

Viață timpurie

modificare

În 1902, Nicolae Bivol a absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, unde a fost coleg cu Teodor Neaga, și el viitor deputat în Sfatul Țării. Apoi și-a urmat studiile la Universitea din Dorpat, ulterior devenind profesor de gimnaziu la Chișinău. În timpul Primului Război Mondial cade în prizonierat la nemți, întorcându-se în Basarabia în anul 1918.

România Mare

modificare

Obține mandatul de deputat în Sfatul Țării la 25 noiembrie 1918, fiind printre deputații care a votat Declarația din 27 noiembrie 1918 prin care s-a renunțat la condițiile de Unire a Basarabiei cu România instituite la 27 martie 1918.[2] Între 1922 și 1925 este membru al Partidului Național Liberal, fiind, între 1923 și 1924, nouă luni, primar de Chișinău. Desfășoară activitate de antreprenor, deținând un timp o fabrică de tăbăcărie (1922-1926), apoi un bazin de înot (din 1938).[2]

În 1935, el a editat ziarul Viața Noastră la Chișinău.

Interacțiunea cu sovieticii

modificare

La 28 iunie 1940 rămâne în Basarabia, este arestat de NKVD la 3 august același an, incriminându-i-se art. 54/13 al Codului Penal al RSS Ucrainene - lupta activă împotriva clasei muncitoare și a activității revoluționare. Însă, în cadrul cercetărilor, pe neașteptate, câțiva dintre muncitorii de la bazin și subalternii lui de la primărie depun mărturii favorabile lui Nicolae Bivol: cum că ar fi achitat salariile la timp, le citea uneori ziare, inclusiv sovietice, se purta omenește cu ei, unora le-a mai dat și bani suplimentar. Amintesc și despre editarea ziarului „Viața Noastră”, calificându-l drept un ziar de stânga și antifascist. Favorabil apărea și declarația lui Bivol că în anul 1938 a aderat la Blocul democratic, semnând un manifest democratic.[2]

La 9 noiembrie 1940 ancheta preliminară este terminată, dosarul înaintat la Moscova pentru examinare în cadrul consfătuirii speciale (renumitei troici) și aplicarea pedepsei (așadar, fără a se ține cont de depozițiile martorilor). Procurorului URSS i-au plăcut mărturiile depuse, probabil și caracterul ziarului, căci la 11 februarie 1941 returnează dosarul la Chișinău, dispunând verificarea unor date, iar la 5 aprilie 1941 anchetatorul, având deja indicațiile celor de la Moscova, dispune clasarea dosarului. Nicolae Bivol este eliberat din închisoare, lui i se restituie bunurile ridicate la arest. Un caz fericit, în condițiile în care doar câțiva deputați în Sfatul Țării capturați de NKVD au supraviețuit.[2]

Referințe

modificare
  1. ^ VIP Magazin (Octombrie 2010). „10+3 primari ai Chișinăului”. VIP Magazin. Arhivat din original la 2013-12-02. Accesat în 14 mai 2014.  Verificați datele pentru: |date= (ajutor)
  2. ^ a b c d Mihai Tașcă. „„Viața Noastră" - ziarul care a salvat viața unui deputat în Sfatul Țării”. timpul.md. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 

Legături externe

modificare


Predecesor:
Gherman Pântea
(prima oară)
Primar al Chișinăului
(prima oară)

1923 - 1924
Succesor:
Vasile Bârcă
(prima oară)
Predecesor:
Vasile Bârcă
(a doua oară)
Primar al Chișinăului
(a doua oară)

19251926
Succesor:
Sebastian Teodorescu