Nicolae Condeescu
| Nicolae Condeescu | |||
 Generalul Nicolae Condeescu | |||
| Date personale | |||
|---|---|---|---|
| Născut | 17 februarie 1876 Cosereni, România | ||
| Decedat | 11 iulie 1936, (60 de ani) Urlați, România | ||
| Naționalitate |  România | ||
| Ocupație | politician, general | ||
| Activitate | |||
| Educație | Școala Superioară de Război | ||
| |||
 Membru fondator al Academiei de Științe din România | |||
Modifică date / text  | |||
Nicolae Condeescu (n. 17 februarie 1876, Cosereni – d. 11 iulie 1936, Urlați) a fost un politician si adjutant regal, general român și ministru de război.
Biografie
modificareA urmat cursurile primare și prima parte a cursurilor liceale la Buzău și le-a continuat la Colegiul ,,Sfântul Sava” din București. Apoi a urmat cursurile Școlii Militare de Infanterie (1896), apoi Școala Superioară de Război (1905).[1]
Grade: sublocotenent - 01.07.1896, locotenent - 07.04.1900, căpitan - 10.05.1907, maior - 01.04.1913, locotenent-colonel - 15.08.1916, colonel - 01.04.1917, general de brigadă - 30.03.1919, general de divizie - 01.04.1928 - numit inspector general al armatei la 07.10.1932.
A lucrat ca ofițer în diferite garnizoane, a participat la Al Doilea Război Balcanic (1913), cu gradul de maior, precum și la războiul de reîntregire (1916-1918), cu gradul de colonel, comandant al Regimentului 21 Infanterie[1]. În Primul Război Mondial, Nicolae Condeescu a ocupat și funcția de Șef al Secției Informații din Marele Cartier General[2].
Din anul 1919 a devenit general de brigadă, fiind numit adjutant al principelui moștenitor Carol (viitorul rege Carol al II-lea al României), pentru care a fost mai multă vreme unul dintre oamenii de încredere.[1] În calitate de adjutant al Principelului Carol, îl însoțește pe acesta, în 1919, într-o călătorie în jurul lumii.[3]
Între anii 1927-1930 a fost șef al Casei Militare Regale și mareșal al Palatului[4], iar în anii 1930-1931 a fost ministru de război[1], în Guvernul Iuliu Maniu (1) (14 aprilie 1930 - 6 iunie 1930), Guvernul George G. Mironescu (1) (7 - 12 iunie 1930), Guvernul Iuliu Maniu (2) (13 iunie - 9 octombrie 1930) și Guvernul George G. Mironescu (2) (10 octombrie 1930 - 17 aprilie 1931).
La 25 octombrie 1930, la Sighișoara, când generalul Alexandru Averescu a fost ridicat la rangul de mareșal, înmânarea bastonului și citirea Cărților de „Mareșal al României” au fost făcute de generalul Nicolae Condeescu, în calitate de ministru.[5]
Ca Ministru de Război în guvernul PNȚ, e capul complotiștilor care-l aduc pe Carol al II-lea în țară, în iunie 1930.[3]
În anul 1932 a deținut funcția de inspector general al armatei.[1]
A fost membru fondator al Academiei de Științe din România și membru de onoare al Academiei Române[6].
A încetat din viață la 11 iulie 1936, la moșia sa de la Urlați.[1]
In memoriam
modificareNote
modificare- ^ a b c d e f Personalitati ialomitene: Nicolae Condeescu
- ^ „Infosfera nr. 4, 2010”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Mizeria politicianistă românească, ieri și azi (III), 6 martie 2011, Ion Cristoiu, Adevărul, accesat la 21 iulie 2013
- ^ Vișan-Miu, Tudor (). „Tabele cu liste ale demnitarilor Curții, 1. Mareșalii, 1866-1947, 2. Şefii Casei Militare Regale, 1881–1947”. Mareșalii palatului. Demnitari ai Curţii regilor României, 1866–1947. Corint Books. pp. 273–275.
- ^ Mareșalul Averescu - personalitate marcantă a istoriei militare naționale
- ^ „Lista membrilor Academiei de Științe din România (ASR) (1936-1948) p.21” (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în .
- ^ „Cercetarea științifică – modalitate eficientă de progres în cadrul serviciului de informații militar”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Jandarmii ialomițeni, sub emblema unui erou național, 31 octombrie 2011, Adevărul, accesat la 21 iulie 2013
| Predecesor: Iuliu Maniu |
Ministrul Apărării Naționale 14 aprilie 1930 – 18 aprilie 1931 |
Succesor: gen. Constantin Ștefănescu Amza |
 | Acest articol biografic despre un general român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui! |