Deschide meniul principal
Nicu Ceaușescu
Nicu Ceaușescu 1990.jpg
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
București, Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani)[1] Modificați la Wikidata
Viena, Austria Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Ghencea Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale[*] (ciroză) Modificați la Wikidata
PărințiNicolae Ceaușescu
Elena Ceaușescu Modificați la Wikidata
Frați și suroriValentin Ceaușescu
Zoia Ceaușescu Modificați la Wikidata
Căsătorit cuPoliana Cristescu () Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațieom politic Modificați la Wikidata
Prim-secretar al organizației PCR Sibiu
În funcție
1987 – decembrie 1989

Partid politicPCR
Alma materUniversitatea din București
Nicolae Ceaușescu, aflat în august 1975 în vizită la Chișinău. În partea de jos a imaginii se află Nicu Ceaușescu.

Nicu Ceaușescu (n. ,[1] București, Republica Populară Română – d. ,[1] Viena, Austria) a fost al treilea fiu al dictatorului Nicolae Ceaușescu și al soției sale. Numit în funcția de prim-secretar al organizației PCR Sibiu către sfârșitul regimului comunist din România, a fost considerat un potențial succesor în funcție al tatălui său. A fost arestat în zilele Revoluției din 1989 și condamnat ulterior la o pedeapsă cu închisoarea, fiind eliberat pe motive medicale.

BiografieModificare

Absolvent al Facultății de Fizică, părinții îi hărăziseră o carieră politică. Cu părinții săi a avut o relație destul de tensionată în ultima perioadă a vieții lor, chiar el declarând că nu a reușit niciodată să ajungă „la un modus vivendi” cu ei. A fost prim-secretar al CC al UTC, iar din 1987 prim-secretar al organizației PCR Sibiu.

În a doua jumătate a anilor '80 a fost căsătorit cu Poliana Cristescu, o activistă de încredere, șefa organizației pionierilor.[2]

Acuzat inițial pentru genocid, omor deosebit de grav și subminare a economiei naționale, a fost condamnat în cele din urmă la doar cinci ani pentru nerespectarea regimului munițiilor și armelor de foc.

S-a îmbolnăvit de ciroză. A decedat în clinica Allgemeines Krankenhaus der Stadt Wien (AKH) din Viena în septembrie 1996. Bunurile i-au fost returnate doar parțial, pentru unele dintre ele mai judecându-se și acum cu statul român Valentin Ceaușescu, singurul său frate în viață.

A avut o relație de lungă durată cu Donca Mizil, fiica lui Paul Niculescu Mizil.

22 decembrie 1989 - mașina cu care venea spre București este oprită la intrarea în Capitală. Nicu Ceaușescu este adus în studioul 4 al Televiziunii Române după ce fusese înjunghiat în burtă. Se zvonea că la Sibiu se trage cu tunul în oameni și că a luat copii ostatici.

25 decembrie 1989 - soții Elena și Nicolae Ceaușescu sunt condamnați la moarte și executați.

28 decembrie 1989 - Procurorul militar Mihai Popa, de la Procuratura Generală, emite mandatul de arestare pe numele lui Nicu Ceausescu, pentru infracțiunea de genocid. Procesul începe la Sibiu pe 26 mai 1990. Este considerat responsabil de moartea a 102 persoane la Sibiu, în zilele Revoluției. În închisoare fiind, dă un interviu jurnaliștilor Lucian Jiman și Rudolf Kamla, de la ziarul „Tribuna” din Sibiu.[3]

21 septembrie 1990 - este condamnat de Tribunalul Militar Teritorial București la 20 de ani închisoare pentru instigare la omor deosebit de grav și la 5 ani pentru nerespectarea regimului armelor și munițiilor.

Pe 3 iunie 1991, prin rejudecarea cauzei, îi este schimbată încadrarea juridică și pedeapsa i se reduce la 16 ani de închisoare.

La 20 noiembrie 1992 este condamnat la 5 ani închisoare pentru port ilegal de armă și încălcarea regimului armelor și munițiilor. Este pus în libertate condiționată pe motive medicale.

Pe 16 septembrie 1996, la 45 de ani, este internat de urgență la Spitalul Clinic Universitar din București cu diagnosticul de hemoragie digestivă superioară, varice esofagiene și ciroza hepatică cronică.

Pe 18 septembrie părăsește România pentru o intervenție chirurgicală la Viena.

Pe 26 septembrie 1996, Nicu Ceaușescu moare la Viena. Este înmormântat trei zile mai târziu la Cimitirul Ghencea-Civil, cu tricolorul pe sicriu.

NoteModificare

  1. ^ a b c d „Nicu Ceaușescu”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ „Raportul final al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România” (PDF). p. 155. Accesat în . 
  3. ^ Uluitoarea poveste a unicului interviu în care Nicu Ceaușescu a vorbit fără ocolișuri, 8 februarie 2016, Mirel Curea, Evenimentul zilei, accesat la 20 septembrie 2016

Legături externeModificare