Nihonga

Nihonga Nihonga (日本画, nihonga^?) (tradus în limba română pictură în stil japonez) este un termen folosit pentru descrierea picturilor pictate monocrom sau policrom în conform convențiilor artistice tradiționale japoneze.

Termenul a fost introdus relativ recent (în era Meiji- 1868-1912) de către orientalistul american Ernest Francisco Fenollosa (1853-1908) și de discipolul său japonez Kakuzō Okakura -alias Tenshin Okakura- (1863-1913)- pentru a distinge astfel de opere de artă de cele pictate în stil occidental (numite yōga).

Materiale

Nihonga se pictează pe washi, hârtia tradițională japoneză, sau pe eginu (mătase) cu pensule. În cazul picturilor monocrome se folosește sumi, cerneala chinezească obținută prin amestecare de funingine cu liant din os de pește. Pentru pictura policromă se folosesc pigmenți naturali, precum minerale, cochilii de scoici, corale, și chiar pietre semiprețioase (malachit, azurit, vermilion etc.) Materialele sunt pulverizate în 16 categorii, de la foarte fin la mărimea granulelor de nisip. Apa se folosește atât pentru pictura monocromă cât și pentru cea policromă, astfel făcând ca nihonga să fie un subgen al acuarelei.

Bibliografie

Briessen, Fritz van. The Way of the Brush: Painting Techniques of China and Japan. Tuttle (1999). ISBN 0804831947
Conant, Ellen P., Rimer, J. Thomas, Owyoung, Stephen. Nihonga: Transcending the Past: Japanese-Style Painting, 1868-1968. Weatherhill (1996). ISBN 0834803631
Japan, An Illustrated Encyclopedia, Kodansha Ltd., Tokyo, 1993