Azurit

Azurit
Date generale
Formula chimică	Cu3(CO3)2(OH)2
Clasa mineralului	carbonat anhidru
Sistem de cristalizare	monoclinic
Clasa cristalului	monoclinic-prismatic
Culoare	albastru intens (azur)
Urma	albastră deschisă
Duritate	3,5 - 4
Masa specifică	3,8
Luciu	sticlos, gras
Transparență	transparent, opac
Spărtura	sidefie
Clivaj	bun, perfect
Habitus	prismatic, colonar, tabular, agregate, pulbere
Propriețăți optice
Indice de refrație	α=1,730 β=1,758 γ=1,838
Birefrigență	Δ=0,108 ; dublu axial pozitiv
Unghiul de dispersie	2vz ~
Alte caracteristici
Reactivitatea chimică	reacție energică cu acid clorhidric
Minerale asemănătoare	Dumortierit, Malachit, Lapislazuli
Radioactivitate	inexistentă
Magnetism	inexistent

Azuritul (sau Chessylit) este un mineral răspândit, care face parte din clasa carbonaților hidroxilați. Cristalizează în sistemul monoclinic având formula chimică Cu₃(CO₃)₂(OH)₂. Habitusul azuritului fiind sub formă de cristale colonare scurte, sau sub formă tabulară, cristalele sunt de o culoarea albastră intensă, culoare care a determinat denumirea de azurit a mineralului. Duritatea pe scara Mohs este de 3,5 - 4, iar densitatea de 3,8, urma fiind de culoare albastră deschisă. Dacă nu se cunoaște compoziția chimică datorită pseudomorfozei se poate confunda cu malachitul.

Formare răspândire

Azuritul este un mineral secundar, care se formează prin procesele chimice de degradare a calcopiritei sau altor minerale din categoria sulfiților de fier sau cupru. Prin hidratare se transformă în malachit, din care poate fi găsit frecvent asociat cu mineralul originar nedegradat.

Locurile mai importante unde s-a descoperit mineralul sunt: Guangdong în China, Chessy/Lyon în Franța, Touissit în Maroc, Tsumeb în Namibia, ca și Bisbee/Arizona și La Sal/Utah în USA.

Istoric

Denumirea de „azurit” este dată după culoare, în anul 1824 de mineralogul francez François Beudant.

Utilizare

Azuritul este un mineral care conține cupru, din care cauză face parte din zăcămintele cu o importanță economică deosebită. În Egiptul antic a fost folosit ca bijuterie sau pigment de culoare albastră. În Evul Mediu fiind folosit ca și lazuritul la ilustrațiile colorate a cărților și manuscriselor.

Este mineralul din care s-a obținut celebrul „albastru de Voroneț”.

Imitații, credințe

Deoarece azuritul are o duritate mică, fiind poros și cu un clivaj bun, s-a renunțat la folosirea mineralului pe scară largă ca piatră prețioasă. Când însă este folosit ca piatră la bijuterii e necesară stabilizarea și îmbunătățirea luciului mineralului prin acoperire cu un strat de substanță plastică.

În curentul ezoteric mineralul este considerat ca piatra dezvoltării spirituale, având un efect de potențare a atenției și concentrării mentale, având în general un efect pozitiv asupra sistemului nervos, de regenerare și dezintoxicare a organismului.

Vezi și

• Listă de minerale

Legături externe

Materiale media legate de Azurit la Wikimedia Commons

• de Karrer Edelsteine Portal - Azurit