Un nor este o masă vizibilă de picături de lichid condensat (apă pe planeta Pământ) sau de cristale de gheață sublimate care se găsește în atmosferă deasupra suprafeței Pământului sau deasupra unei alte planete ce posedă atmosferă. Există o ramură specială a meteorologiei care studiază norii, nefologia.

Nori cumulus deasupra Australiei

Pe planeta Pamânt, substanța care se condensează este apa, care formează picături foarte mici de apă sau de cristale de gheață (de obicei de 0,01 mm în diametru), care fiind înconjurate de un număr imens de alte picături asemănătoare, produc efectul vizibil de nori având culori variind de la albul pur (când proporția de cristale de gheață este mare) până la nuanțe foarte închise de gri (pentru norii ce conțin picături de apă în proporție majoritară). O altă cauză a culorii norilor variind între alb și negru, trecând prin nenumărate nuanțe intermediare de gri, este grosimea acestora, deoarece norii reflectă la fel toate lungimile de undă ale luminii solare albe. Totuși, cu cât norul este mai gros și mai dens, cu atât culoarea este mai închisă, din cauza absorbției luminii produsă în interiorul norului.

Deplasarea norilor (în redare rapidă) în apropiere de Seloncourt, Franța.
Estetica norilor

Formarea norilor și precipitațiile

modificare

Formarea și proprietățile norilor

modificare
 
Nori cumulus mediocris

Norii se formează când vaporii invizibili de apă din aer se condensează în picături de apă vizibile sau în cristale de gheață. Acest fenomen se produce în trei modalități distincte.

1) Aerul este răcit sub punctul de saturație. Aceasta se întâmplă când aerul intră în contact cu o suprafață rece sau cu o suprafață care se răcește prin iradiere, sau în cazul în care aerul este răcit de expansiunea adiabatică, care este datorată creșterii în altitudine. Aceasta se poate întâmpla:

2) Norii se pot forma atunci când se amestecă două mase de aer care sunt ambele sub punctul de saturație. De exemplu respirația într-o zi rece, evaporarea apei Oceanului Arctic, etc.

3) Aerul rămâne la aceeași temperatură dar absoarbe mai mulți vapori de apă, până când ajunge la saturație.

Apa dintr-un nor obișnuit poate avea o masă de câteva milioane de tone. În orice caz, volumul unui nor este corespunzător de mare, iar densitatea vaporilor este de fapt destul de scăzută încât curenții de aer dedesubtul și din interiorul norului să fie capabili să susțină picăturile suspendate în aer. De asemenea, condițiile din interiorul unui nor nu sunt statice: picăturile de apă se formează și se evaporă în mod constant. O picătură de apă obișnuită are o rază de 1 x 0.00001 m și o viteză terminală de circa 1–2 cm/s. Aceasta oferă picăturilor de apă destul timp să se reevapore când cad în aerul mai cald de sub nor.

Majoritatea picăturilor se formează când vaporii de apă se condensează în jurul unui nucleu de condensare, o particulă minusculă de fum, praf, cenușă sau sare. În condiții de suprasaturare, picăturile de apă se pot comporta ca nuclee de condensare.

Picăturile de apă care sunt destul de mari pentru a cădea pe pământ sunt produse în două feluri. Cel mai important se presupune a fi Procesul Bergeron, descoperit de către Tor Bergeron, care afirmă[necesită citare] că picăturile de apă suprarăcite, împreună cu cristalele de gheață dintr-un nor, interacționează și duc la creșterea rapidă a cristalelor de gheață, care precipită din nor și se topesc în timp ce cad. Acest proces are loc de obicei în nori ai căror vârfuri au temperaturi de mai puțin de -15 °C. Al doilea proces important este acela de coliziune și captare, care are loc în nori cu vârfuri mai calde, în care coliziunea picăturilor de apă care se ridică și coboară, produce picături din ce în ce mai mari, care sunt în final destul de grele pentru a cădea pe pământ sub formă de ploaie. În timp ce o picătură cade printre alte picături mai mici care o înconjoară, ea produce o “trezire” care atrage câteva dintre picăturile cele mici în coliziuni, ajutând astfel la răspândirea procesului. Această metodă de producere a picăturilor de ploaie reprezintă mecanismul primar în norii stratiformi joși, și în micii nori de tip Cumulus.

Clasificarea norilor

modificare
 
Clasificarea norilor

Clasificarea norilor a fost inițiată de Luke Howard în anul 1802, funcție de altitudine și aparență.

Howard a folosit patru cuvinte din limba latină ca bază a clasificării sale:

Combinând acești patru termeni și introducând prefixul alto Howard a ajuns la clasificarea utilizată și în prezent a norilor:

Nori de altitudine mare

modificare

Cu plafonul peste 6.000 m:

  • Genul cirrus (Ci) - sunt albi, delicați, mătăsoși și fibroși la aspect și formează pachete sau benzi înguste.
  • Specia cirrus fibrus (Ci fib);
  • Specia cirrus uncinus (Ci unc);
  • Specia cirrus spissatus (Ci spi);
  • Specia cirrus castellanus (Ci cas);
  • Specia cirrus floccus (Ci flo).
  • Genul cirrocumulus (Cc) - sunt pachete subțiri stratificate încrețite sau ondulate.
  • Specia cirrocumulus stratiformis (Cc str);
  • Specia cirrocumulus lenticularis (Cc len);
  • Specia cirrocumulus castellanus (Cc cas);
  • Specia cirrocumulus floccus (Cc flo).
  • Genul cirrostratus (Cs) - sunt subțiri, transparenți, albi. Soarele se vede prin ei și lasă umbre. Poate fi vizibil un halo (coroana luminoasă și colorată ce apare în jurul soarelui și a lunii, în special al Lunii pline).
  • Specia cirrostratus fibratus (Cs fib);
  • Specia cirrostratus nebulosus (Cs neb).

Nori de altitudine medie

modificare

Cu plafonul între 2.000 și 6.000 m:

  • Genul altostratus (As) - sunt nori de culoare gri deschis, aspect fibros, uniform. Suficient de subțiri să permită vizibilitatea Soarele, dar nu apare halo.
  • Specie: Nu au (sunt nori nebuloși, fără alte forme particulare).
  • Genul altocumulus (Ac) - sunt albi sau gri, cu forme și texturi variabile.
  • Specia altocumulus stratiformis (Ac str);
  • Specia altocumulus lenticularis (Ac len);
  • Specia altocumulus castellanus (Ac cas);
  • Specia altocumulus floccus (Ac flo).

Nori de altitudine mică

modificare
  • Genul stratocumulus (Sc) - variază de la gri la alb și formează rulouri rotunjite.
  • Specia stratocumulus stratiformis (Sc str);
  • Specia stratocumulus lenticularis (Sc len);
  • Specia stratocumulus castellanus (Sc cas).
  • Genul stratus (St) - sunt straturi gri cu o bază uniformă. Sunt asociati cu burnița.
  • Specia stratus nebulosus (St neb);
  • Species stratus fractus (St fra).

Nori de altitudine mică, cu întindere verticală

modificare
  • Genul nimbostratus (Ns) - sunt de culoare gri închis, groși.
  • Specie: Nu au (sunt nori nebuloși și fără alte forme particulare).
  • Genul cumulus (Cu) - au aspect individualizat, de un alb strălucitor sau gri, cu densitate mare și formă de vată cu margini foarte precise.
  • Specia cumulus fractus (Cu fra);
  • Specia cumulus humilis (Cu hum);
  • Specia cumulus mediocris (Cu med);
  • Specia cumulus congetus (Cu con).
  • Genul cumulonimbus (Cb) - au aspect individualizat de nori imenși, dezvoltați pe verticală, cu bază neagră și lateralele albe. Sunt asociați cu precipitații puternice și furtuni. Adesea au forma de nicovală la vârf.
  • Specia cumulonimbus calvus (Cb cal);
  • Specia cumulonimbus capillatus (Cb cap).

Tabel clasificare nori

modificare
Gen Specie Varietate Particularități Genitus Imagine
Cirrus (Ci) castellanus
fibratus
floccus
spissatus
uncinus
duplicatus
intortus
radiatus
vertebratus
mamma Cirrocumulus
Altocumulus
Cumulonimbus
 
Cirrocumulus (Cc) castellanus
floccus
lenticularis
stratiformis
lacunosus
undulatus
virga
mamma
   
Cirrostratus (Cs)
fibratus
nebulosus
duplicatus
undulatus
  Cirrocumulus
Cumulonimbus
 
Altocumulus (Ac) stratiformis
lenticularis
castellanus
floccus
perlucidus
translucidus
opacus
duplicatus
undulatus
radiatus
lacunosus
virga
mamma
Cumulus
Cumulonimbus
 
Altostratus (As)   translucidus
opacus
duplicatus
undulatus
radiatus
virga
praecipitatio
pannus
mamma
Altocumulus
Cumulonimbus
 
Stratocumulus (Sc) stratiformis
lenticularis
castellanus
perlucidus
translucidus
opacus
duplicatus
undulatus
radiatus
lacunosus
mamma
virga
praecipitatio
Altostratus
Nimbostratus
Cumulus
Cumulonimbus
 
Stratus (St)
nebulosus
fractus
opacus
translucidus
undulatus
praecipitatio Nimbostratus
Cumulus
Cumulonimbus
 
Nimbostratus (Ns)     praecipitatio
virga
pannus
Cumulus
Cumulonimbus
 
Cumulus (Cu) humilis
mediocris
congestus
fractus
radiatus pileus
velum
virga
praecipitatio
arcus
pannus
tuba
Altocumulus
Stratocumulus
 
Cumulonimbus (Cb)
calvus
capillatus
  praecipitatio
virga
pannus
incus
mamma
pileus
velum
arcus
tuba
Altocumulus
Altostratus
Nimbostratus
Stratocumulus
Cumulus
 

Observații meteorologice

modificare

Nebulozitatea

modificare

Nebulozitatea reprezintă gradul de acoperire al cerului cu nori. Pentru observațiile meteorologice sinoptice sau pentru aviație acest grad de acoperire se exprimă în optimi, 0/8 reprezentând cer senin, iar 8/8 reprezentând cer total acoperit. Gradul de acoperire al cerului cu nori pentru observațiile meteorologice climatologice se face în zecimi, 0/10 reprezentând cer senin, iar 10/10 cer total acoperit.

Identificarea norilor

modificare

Identificarea genului, speciei, varietății, particularităților se face pe baza atlaselor de nori. Altitudinea plafonului se determină funcție de gen, varietate etc.

Legături externe

modificare

Imagini

Video