Wikipedia

Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 14

Obiectivul de dezvoltare durabilă 14 (ODD 14 sau Obiectivul Global 14) - „Viața marină” este unul dintre cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă adoptate de Națiunile Unite în 2015. Potrivit Organizației Națiunilor Unite, obiectivul este: „Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă”[1].

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă (ODD)
ODD 14
Viața marină
"Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă"
Inițiator:
Tip:
Adoptare:
Website:		Organizația Națiunilor Unite
Non-profit
septembrie 2015
sdgs.un.org
Această infocasetă: vizualizare • discuție • modificare

Obiectivul are 10 ținte care urmează să fie atinse până în 2030. Primele șapte sunt ținte de rezultat: reducerea poluării marine, protejarea și restaurarea ecosistemelor, reducerea acidificării oceanelor, pescuit durabil, conservarea zonelor de coastă și marine, eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul excesiv, sporirea beneficiilor economice din utilizarea durabilă a resurselor marine. Celelalte trei ținte sunt mijloace de implementare[2]: creșterea nivelului de cunoștințe științifice, intensificarea cercetării și transferul de tehnologii privind sănătatea oceanelor, sprijinirea pescuitului la scară mică, implementarea și aplicarea legislației maritime internaționale (Law of the sea)[1]. Un indicator (14.1.1b) din ODD 14 se referă în mod specific la reducerea impactului poluării marine cu plastic[3]. Pentru fiecare țintă, este prevăzut câte un indicator care oferă o metodă de monitorizare a progresului general.

Potrivit raportului din 2020 privind progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă, „eforturile actuale de a proteja mediile marine cheie și pescuitul la scară mică și de a investi în știința oceanelor nu răspund încă nevoii urgente de a proteja această resursă vastă și fragilă”[4].

Context

modificare

Obiectivul de Dezvoltare Durabilă 14 - Viața marină are rolul de a urmări conservarea și utilizarea în mod durabil a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă[5]. În prezent, starea oceanelor este în declin din cauza factorilor schimbărilor climatice și a comportamentului uman[6].

Deteriorarea apelor de coastă este în creștere atât din cauza poluării, cât și a eutrofizării costiere. Factori similari contribuie la schimbările climatice, afectând negativ atât mările și oceanele cât și biodiversitatea marină, care scade lent[7]. Amenințarea înmulțirii algelor și a creșterii zonelor moarte din oceane este alarmantă, în 2018 s-a afirmat că „fără eforturi concertate, eutrofizarea coastelor este de așteptat să crească în 20% din marile ecosisteme marine până în 2050”[8].

Un raport recent afirmă că numărul stațiilor care raportează acidificarea oceanelor s-a triplat la nivel mondial începând cu 2021, în plus unul din cinci pești capturați provine din pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat. Monitorizarea plajelor de coastă evidențiază creșterea poluării oceanelor cu plastic, care sufocă mările[7].

Conservarea mediului marin, a mijloacelor de trai locale și măsurile de durabilitate a resurselor sunt compromise de deciziile greșite în managementul resurselor[9]. Se depun eforturi constante pentru îmbunătățirea acestui management[10]. „Gestionarea durabilă a oceanelor se bazează pe capacitatea de a influența și dirija utilizarea de către oameni a mediului marin”[11]. Pentru a contracara regresul în atingerea ODD 14, „o acțiune globală rapidă și coordonată este imperativă”[6].

În mod îngrijorător, poluarea marină atinge cote extreme, peste 17 milioane de tone de deșeuri fiind prezente în oceane în 2021, o cantitate care se va dubla sau se va tripla până în 2040. Poluarea cu plastic este cel mai dăunător tip de poluare marină[12].

pH-ul mediu al oceanului era în 2022 de 8,1, ceea ce reprezintă cu aproximativ 30% mai mult decât în perioada preindustrială. Acidificarea oceanelor amenință supraviețuirea vieții marine, perturbă rețeaua trofică și subminează serviciile vitale oferite de ocean și securitatea alimentară globală. Pescuitul marin asigură 57 de milioane de locuri de muncă la nivel global și oferă sursa principală de proteine pentru peste 50% din populația țărilor cel mai puțin dezvoltate[12].

Oceanul absoarbe aproximativ 23% din emisiile anuale de CO2 generate de activitatea umană și ajută la atenuarea impactului schimbărilor climatice. De asemenea, oceanul a absorbit mai mult de 90% din excesul de căldură din sistemul climatic. Căldura oceanului este la niveluri record, provocând valuri de căldură marine pe scară largă, amenințănd ecosistemele și ucigând recifele de corali din întreaga lume[12].

Nivelurile tot mai mari de deșeuri în oceanele lumii au, de asemenea, un impact major asupra mediului și economiilor. În fiecare an, 5 până la 12 milioane de tone de plastic ajung în ocean, ceea ce înseamnă aproximativ 13 miliarde de dolari pe an, incluzând costurile de curățare și pierderile financiare în industria piscicolă și alte industrii. Aproximativ 89% din deșeurile de plastic găsite în oceane sunt articole de unică folosință, cum ar fi pungile de plastic[12].

Aproximativ 80% din turismul global are loc în zonele de coastă. Industria turismului legat de ocean crește cu aproximativ 134 miliarde USD pe an, iar în unele țări, industria susține deja peste o treime din forța de muncă[12].

Ținte, indicatori și progres

modificare
Pentru informații suplimentare, vezi Lista țintelor și indicatorilor ODD

ONU a definit 10 ținte și 10 indicatori pentru ODD 14 care includ prevenirea și reducerea poluării marine și acidificării oceanelor, protejarea ecosistemelor marine și costiere și reglementarea pescuitului. Țintele prevăd, de asemenea, creșterea cunoștințelor științifice despre oceane[13][14]. Unele ținte trebuie atinse până în 2020, altele până în 2025, iar unele nu prevăd un termen limită[13]. cele 10 ținte sunt: reducerea poluării marine (14.1), protejarea și restaurarea ecosistemelor (14.2), reducerea acidificării oceanelor (14.3), pescuit durabil (14.4), conservarea zonelor de coastă și marine (14.5), eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul excesiv (14.6), creșterea beneficiilor economice din utilizarea durabilă a resurselor marine (14.7), creșterea cunoștințelor științifice (14.a), sprijinirea pescuitului la scară mică (14.b) și implementarea și aplicarea legii internaționale a mării (14.c). Majoritatea țintelor ODD 14 nu sunt măsurabile în termeni cantitativi, deoarece datele nu sunt încă disponibile, doar Ținta 14.5 este cuantificabilă[15].

Ținta 14.1: Reducerea poluării marine

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.1.1b: Poluarea marină cu deșeuri de plastic[16]

Textul integral al Țintei 14.1 este: „Până în 2025, prevenirea și reducerea semnificativă a poluării marine de toate tipurile, în special din activitățile terestre, inclusiv deșeurile marine și poluarea cu nutrienți”[1].

Această țintă are un singur indicator: indicatorul 14.1.1 reprezintă „(a) Indicele de eutrofizare a apelor de coastă și (b) densitatea resturilor de plastic plutitoare”[17].

„Indicele eutrofizării costiere” (Index of Coastal Eutrophication - ICEP) se referă la concentrația de nutrienți (azot, fosfor și silicat, în diferite forme) din râuri și sub-indicatorul corespunzător al concentrației de nutrienți[18].

„Densitatea resturilor de plastic plutitoare” se referă la distribuția modelată de macro și micro plastice în ocean. Dacă resturile din plastic plutitoare au dimensiuni între 2 și 5 mm, ele sunt etichetate ca „microplastice”[19], iar dacă au peste 2,5 cm, sunt etichetate ca „macro”. Cantitatea de materiale plastice din ecosistemele marine mari este măsurată pe baza „un model de circulație a apei de suprafață și utilizarea intrărilor proxy”[18].

În ciuda poluării globale cuprinzătoare din materiale plastice, există un singur indicator (14.1.1b) în cadrul ODD 14, legat în mod specific de reducerea impactului materialelor plastice[3]. Pentru toate celelalte obiective de dezvoltare durabilă, nu există nicio țintă specifică referitoare la scăderea cantității de microplastic, din cauza datelor insuficiente[3] În plus, nu există ținte referitoare la eliminarea microplasticelor, ceea ce reprezintă o mare provocare pentru guverne de a raporta și monitoriza microplasticele din mediu[3].

Se presupune că ținta 14.1 va fi atinsă în 2025, dar în 2020 acest lucru era considerat „incert”, conform Convenției privind diversitatea biologică[20].

Rapoartele recente au înregistrat tendințe de eutrofizare a coastelor în creștere în 2022, depășind condițiile din perioada 2000-2004[21].

Dacă nu se intervine rapid, s-a estimat că poluarea marină cu plastic este pe cale să se dubleze până în 2030 și aproape că se va tripla până în 2040[22].

 
Poluarea cu microplastice la pești
 
Căile prin care plasticul pătrunde în mări și oceane

Poluarea marină cu plastic este un tip de poluare a mărilor și oceanelor cu materiale plastice, cu dimensiuni variabile de la mare, cum ar fi bidoane sau pungi, până la microplastice formate în urma fragmentării materialului plastic original. Reziduurile de plastic marine sunt în principal deșeuri umane deversate, care plutesc sau se găsesc în suspensie în ocean. 80% din reziduurile marine sunt din plastic[23][24]. Microplasticele și nanoplasticele rezultă din descompunerea sau fotodegradarea deșeurilor de plastic din apele de suprafață, râuri, mări sau oceane. Oamenii de știință au descoperit nanoplastice în căderile abundente de zăpadă, mai precis aproximativ 3.000 de tone care acoperă Elveția anual[25].

Se estimează că în oceane exista un stoc de 86 de milioane de tone de reziduuri marine din plastic la sfârșitul anului 2013, presupunând că 1,4% din plasticul global produs între 1950 și 2013 a ajuns în ocean și s-a acumulat acolo[26]. „Consumul” global de materiale plastice este estimat la 300 de milioane de tone pe an începând cu 2022, aproximativ 8 milioane de tone ajungând în oceane ca macroplastice[27][28]. Aproximativ 1,5 milioane de tone de microplastice primare ajung în mări. Aproximativ 98% din această cantitate rezultă în urma activităților terestre, restul de 2% fiind generat de activitățile de pe mare[28][29][30]. Se estimează că 19-23 de milioane de tone de plastic pătrund anual în ecosistemele acvatice[31]. Conferința Națiunilor Unite privind Oceanul din 2017 a estimat că, în anul 2050, în oceane s-ar putea găsi o cantitate mai mare de plastic decât de pește[32].

 
 
Colectarea deșeurilor de plastic pe o plajă în timpul unei acțiuni de ecologizare

Oceanele sunt poluate de particule de plastic de dimensiuni variate, de la materiale de dimensiuni mari, cum ar fi bidoane și pungi, până la microplasticele formate din fragmentarea materialului plastic orginal. Aceste reziduuri sunt foarte lent degradate sau îndepărtate din ocean, astfel încât particulele de plastic sunt răspândite pe toată suprafața oceanului iar efectele lor dăunătoare asupra vieții marine sunt bine cunoscute[33]. Pungile de plastic, resturile de ambalaj, mucurile de țigară și alte forme de deșeuri de plastic care sunt deversate în ocean prezintă pericole pentru fauna marină și pentru pescuit[34]. Fauna acvatică este amenințată de încurcare, sufocare sau ingerare[35][36]. Plasele de pescuit, confecționate de obicei din material plastic, pot fi abandonate sau pierdute în ocean de către pescari, reprezentând o amenințare pentru pești, delfini, broaște țestoase, rechini, dugong, crocodili, păsări marine, crabi și alte vietăți, blocându-le mișcările, provocând înfometare, răni, infecții sau, în cazul celor care trebuie să revină la suprafață pentru a respira, sufocare[37]. Există diferite tipuri de plastic oceanic care cauzează probleme vieții marine. S-au găsit capace de plastic în stomacul țestoaselor și păsărilor marine, care au murit din cauza blocajului căilor respiratorii sau digestive[38]. Plasele fantomă sunt, de asemenea, un tip problematic de plastic oceanic, deoarece pot reține permanent și continuu vietățile marine, într-un proces cunoscut sub numele de „pescuit fantomă”[39].

Cei mai mari 10 poluatori cu plastic oceanic la nivel mondial sunt China, Indonezia, Filipine, Vietnam, Sri Lanka, Thailanda, Egipt, Malaezia, Nigeria și Bangladesh[40], în mare parte prin râurile Yangtze, Ind, Fluviul Galben, Hai (China), Nil, Gange, Pearl (China), Amur, Niger și Mekong, reprezentând „90% din tot plasticul care ajunge în oceanele lumii”[41] [42]. Asia a fost principala sursă de reziduuri de plastic gestionate greșit, doar China reprezentând 2,4 milioane de tone[43].

În timp, plasticele se acumulează pentru că nu sunt biodegradabile, așa cum sunt multe alte substanțe. Se pot degrada prin expunerea la soare (fotodegradare), dar numai în mediu uscat, iar apa inhibă acest proces[44]. În mediile marine, plasticul se dezintegrează în bucăți din ce în ce mai mici, rămânând în același timp polimer, chiar și până la nivel molecular. Când particulele de plastic plutitoare se fotodegradează până la dimensiunile zooplanctonului, meduzele încearcă să le consume și, în acest fel, plasticul pătrunde în lanțul trofic[45][46].

Soluțiile pentru poluarea marină cu plastic, împreună cu poluarea cu plastic din întregul mediu vor fi necesita schimbări în practicile de producție și ambalare, precum și o reducere a utilizării materialelor plastice, în special a celor de unică folosință. Există numeroase idei privind eliminarea plasticului din oceane, inclusiv reținerea particulelor de plastic la gurile râurilor înainte de vărsarea în ocean sau curățarea curenților oceanici[24].

Ținta 14.2: Protejarea și restaurarea ecosistemelor

modificare

Textul integral al Țintei 14.2 este: „Până în 2020, gestionarea și protejarea în mod durabil a ecosistemelor marine și de coastă pentru a evita efectele negative semnificative, inclusiv prin consolidarea rezilienței acestora și luarea de măsuri pentru refacerea lor în scopul obținerii unor oceane sănătoase și productive"[1].

Această țintă are un singur indicator: indicatorul 14.2.1 reprezintă „Numărul de țări care utilizează abordări bazate pe ecosistem pentru gestionarea zonelor marine”[21]. Acest indicator are ca scop protejarea și gestionarea durabilă a ecosistemelor marine și de coastă pentru a se evita efectele negative. O zonă economică exclusivă (ZEE) este o zonă maritimă prevăzută de Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării din 1982 asupra căreia un stat suveran are drepturi speciale cu privire la explorarea și utilizarea resurselor marine, inclusiv producția de hidroenergie și energie eoliană.

Pentru acest indicator nu există date disponibile[16].

Ținta 14.3: Reducerea acidificării oceanelor

modificare
 
Grafic pentru indicatorul 14.3.1: Acidificarea oceanelor: pH-ul mediu al apei de mare (pe baza măsurătorilor in situ ale pH-ului de la stația Aloha, Hawaii)[16]

Textul integral al Țintei 14.3 este: „Minimizarea și abordarea impactului acidificării oceanelor, inclusiv prin cooperarea științifică consolidată la toate nivelurile"[1].

Această țintă are un singur indicator: indicatorul 14.3.1 reprezintă „Aciditatea marină medie (pH) măsurată de stațiile de prelevare reprezentative convenite”[17].

Progresele recente arată că acidificarea oceanelor este în creștere din cauza creșterii emisiilor de dioxid de carbon. pH-ul apelor oceanice este acum în medie de 8,1, prin urmare aciditatea oceanelor este cu aproximativ 30% mai mare decât în perioada preindustrială[21].

Acidificarea oceanelor înseamnă scăderea valorii pH în apa mărilor și oceanelor. Între 1950 și 2020, valoarea medie a pH-ului oceanic a scăzut de la aproximativ 8,15 la 8,05[47]. Emisiile de dioxid de carbon din activitățile umane sunt cauza principală a acidificării oceanelor, nivelurile de dioxid de carbon (CO2) din atmosferă depășind 410 ppm (în 2020). CO2 din atmosferă este absorbit de oceane. Aceasta produce acid carbonic (H2CO3) care disociază într-un ion bicarbonat (HCO3-) și un ion hidrogen (H+). Prezența ionilor liberi de hidrogen (H+) scade pH-ul oceanului, crescând aciditatea (asta nu înseamnă că apa de mare devine acidă, este încă alcalină, cu un pH mai mare de 8). Organismele marine care utilizează calcifierea, cum ar fi moluștele și coralii, sunt deosebit de vulnerabile, deoarece se bazează pe carbonatul de calciu (CaCO3) pentru a-și construi cochilii și schelete[48].

O modificare a pH-ului cu 0,1 reprezintă o creștere cu 26% a concentrației ionilor de hidrogen în oceanele lumii (scala pH-ului este logaritmică, deci o modificare de o unitate a unităților de pH este echivalentă cu o schimbare de zece ori a concentrației ionilor de hidrogen). pH-ul de la suprafața mării și stările de saturație cu carbonat variază în funcție de adâncimea și locația oceanului. Apele mai reci și cu latitudini mai înalte sunt capabile să absoarbă mai mult CO2. Acest lucru poate duce la creșterea acidității, scăzând pH-ul și nivelurile de saturație cu carbonat în aceste zone. Alți factori care influențează schimbul de CO2 atmosferă-ocean și, prin urmare, acidificarea locală a oceanului, includ curenții marini și zonele de upwelling, confluența cu râuri continentale mari, gheața din mări și oceane și schimbul atmosferic cu azot și sulf provenite din arderea combustibililor fosili și din agricultură[49][50][51].

Ținta 14.4: Pescuit durabil

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.4.1: Ponderea stocurilor de pește în limitele sustenabile biologic[16]

Textul integral al Țintei 14.4 este: „Până în 2020, reglementarea eficientă a pescuitului și eliminarea pescuitului excesiv, pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat și practicilor de pescuit distructive și implementarea planurilor de management bazate pe știință, pentru a restabili stocurile de pește în cel mai scurt timp, cel puțin la niveluri care pot produce un randament maxim durabil, determinat de caracteristicile lor biologice"[1].

Această țintă are un singur indicator: indicatorul 14.4.1 reprezintă „Ponderea stocurilor de pește în limitele sustenabile biologic"[16].

Acest indicator măsoară proporția stocurilor globale de pește care sunt supraexploatate, exploatate integral sau exploatate parțial.

Un raport prezentat la Forumul politic la nivel înalt pentru dezvoltare durabilă din 2021 a afirmat că: „Pescuitul durabil a reprezentat aproximativ 0,1% din PIB-ul global în 2017”[52]. Raportul de progres al Națiunilor Unite afirmă că peste 35,4% din stocurile globale au fost supraexploatate în 2019, o creștere de 1,2% față de 2017. Cu toate acestea, rata declinului a scăzut în ultimii ani, deși tendința continuă să scadă față de obiectivul din 2020, care vizează restabilirea stocurilor de pește la niveluri durabile[21].

O idee convențională a „pescuitului durabil” este aceea că acesta este practicat într-un ritm sustenabil, în care populația de pești nu scade în timp din cauza practicilor de pescuit. Sustenabilitatea în pescuit combină discipline teoretice, cum ar fi dinamica populației de pește, cu strategii practice, cum ar fi evitarea pescuitului excesiv prin tehnici precum stabilirea unor cote individuale de pescuit, reducerea practicilor de pescuit distructive și a practicilor de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat, prin lobby pentru legi și politici adecvate, înființarea de zone protejate, refacerea zonelor de pescuit afectate, încorporarea tuturor cheltuielilor externe implicate în recoltarea ecosistemelor marine în economia piscicolă, educarea părților interesate și a publicului larg și dezvoltarea de programe independente de certificare.

Ținta 14.5: Conservarea zonelor de coastă și marine

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.5.1: Ponderea apelor marine teritoriale care sunt declarate arii protejate[16]

Textul integral al Țintei 14.5 este: „Până în 2020, conservarea a cel puțin 10% din zonele de coastă și marine, în conformitate cu legislația națională și internațională și pe baza celor mai bune informații științifice disponibile"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.5.1 reprezintă „Ponderea suprafeței ariilor protejate în raport cu cea a zonelor marine”.

Termenul „zonă marină protejată” include rezervații marine, arii naturale protejate, zone unde pescuitul este interzis, sanctuare marine, sanctuare oceanice, parcuri marine, zone marine gestionate local și altele. Fiecare zonă are un anumit nivel de protecție și o gamă specifică de activități permise[53].

Acest indicator a fost deja îndeplinit de guvernul suedez în 2017[54].

În 2021 s-a raportat că „suprafața medie a ariilor protejate din zonele cheie ale biodiversității marine a crescut la nivel global de la 27% în 2000 la 46% în 2022”[16].

Există o serie de exemple globale de zone de conservare mari. Monumentul Național Marin Papahānaumokuākea este situat în centrul Oceanului Pacific, în jurul Hawaii, ocupând o suprafață de 1,5 milioane de kilometri pătrați[55]. Alte zone mari de conservare includ cele din jurul Insulelor Cook, Antarctica, Noua Caledonie, Groenlanda, Alaska, Ascension și Brazilia. Pe măsură ce zonele de protecție a biodiversității marine se extind, se înregistrează o creștere a finanțării științei oceanului, esențială pentru conservarea resurselor marine[56]. În 2020, doar aproximativ 7,5 până la 8% din suprafața oceanică globală se încadra într-o zonă de conservare[57].

Ținta 14.6: Eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul excesiv

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.6.1: Gradul de implementare a instrumentelor internaționale care vizează combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat[16]

Textul integral al Țintei 14.6 este: „Până în 2020, eliminarea tuturor acelor subvenții pentru pescuit care contribuie la pescuitul excesiv, eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat și abținerea de la introducerea unor noi astfel de subvenții, recunoașterea faptului că un tratament adecvat și eficient, special destinat țărilor în curs de dezvoltare și țărilor cel mai puțin dezvoltate, ar trebui să fie o parte integrantă a negocierilor privind subvențiile pentru pescuit din cadrul Organizației Mondiale a Comerțului[n 1]"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.6.1 reprezintă „Gradul de implementare a instrumentelor internaționale care vizează combaterea pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat”.

Pescuitul ilegal provoacă multe probleme și „este legat de încălcări majore ale drepturilor omului și chiar de crima organizată”[58]. World Wildlife Fund estimează că pierderile globale cauzate de pescuitul ilegal se ridică la 36,4 miliarde USD în fiecare an[58].

Negocierile privind Ținta 14.6 erau în faza finală în scopul combaterii pescuitului nesustenabil în 2020[59]. Termenul limită a fost stabilit pentru iunie 2020, dar din cauza pandemiei COVID-19 termenul a fost amânat, ceea ce a stârnit îngrijorări cu privire la capacitatea de a sprijini sectorul piscicol[59]. Mai recent, obiectivul Acordului privind măsurile statutului portuar privind pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat a ajuns la 74 de părți până la sfârșitul anului 2022. Acordul privind măsurile statutului portuar (Agreement on Port State Measures) este primul acord internațional obligatoriu care vizează în mod specific pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat (illegal, unreported and unregulated fishing - IUU). Obiectivul său este de a preveni, descuraja și eradica acest tip de pescuit, împiedicând navele implicate să folosească porturile pentru debarcarea capturilor[60]. Au fost înregistrate progrese în perioada 2018-2022 în implementarea măsurilor de combatere a pescuitului ilegal, nedeclarat și nereglementat. Acordul Organizației Mondiale a Comerțului privind subvențiile pentru pescuit, adoptat la 17 iunie 2022, face posibil ca ținta 14.6 a ODD 14 să fie îndeplinită[61]. Pentru aceasta, este necesar ca peste două treimi dintre statele lumii să ratifice acordul.

Ținta 14.7: Creșterea beneficiilor economice din utilizarea durabilă a resurselor marine

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.7.1: Pescuitul durabil ca proporție din PIB[16]
 
Grafic pentru indicatorul 14.7.1: Pescuitul durabil ca proporție din PIB în statele insulare mici în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate[16]

Textul integral al Țintei 14.7 este: „Până în 2030, creșterea beneficiilor economice pentru micile state insulare în curs de dezvoltare și pentru țările cel mai puțin dezvoltate din utilizarea durabilă a resurselor marine, inclusiv prin gestionarea durabilă a pescuitului, acvaculturii și turismului"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.7.1 reprezintă „Ponderea pescuitului durabil în PIB în statele insulare mici în curs de dezvoltare, țările cel mai puțin dezvoltate și toate țările”.

Contribuția acvaculturii și pescuitului la produsul intern brut (PIB) este unul dintre cei mai des utilizați indicatori ai performanței economice ale acestor sectoare[62]. Pescuitul și acvacultura pot contribui la atenuarea sărăciei, a foametei, a malnutriției și la creșterea economică. Contribuția pescuitului durabil la PIB-ul global a fost de aproximativ 0,1% pe an[63].

O problemă legată de resurse care ar trebui luată în considerare într-o măsură mai mare decât în prezent în cadrul ODD-urilor este cea legată de resursele non-biologice[64]. Mineritul va fi întotdeauna o activitate controversată, deși necesară. Echilibrul dintre minerit și mediul marin va fi unul care poate fi sprijinit printr-o atenție sporită a ODD 14. Mineralele marine includ mineralele dragate și cele extrase de pe fundul mării. Mineralele dragate pe mare sunt obținute în mod normal prin operațiuni de dragare în zonele de coastă, până la adâncimi maxime de aproximativ 200 m. Mineralele extrase în mod normal de la aceste adâncimi includ nisip, pietriș și nămol pentru construcții, nisipuri bogate în minerale, cum ar fi ilmenitul și diamantele[65]. O potențială industrie minieră a viitorului este exploatarea fundului mării sau extracția mineralelor de pe fundul mării[66]. Mineralele de pe fundul mării sunt în mare parte situate între 1 și 6 km sub suprafața oceanului și cuprind trei tipuri principale: depozite polimetalice sau sulfuri masive de adâncime, noduli polimetalici sau de mangan, cruste bogate în cobalt.

În 2021 nu exista nicio exploatare comercială a mineralelor de pe fundul mării. Exploatarea fundului mării este o problemă controversată, deoarece va avea în mod inevitabil unele efecte dăunătoare asupra mediului și biosferei[64]:356. Unele voci susțin că ar fi de preferat interzicerea totală a mineritului pe fundul mării[67].  Țările cu zăcăminte semnificative de minerale de adâncime identificate în Zonele Economice Exclusive iau propriile decizii cu privire la exploatarea pe fundul mării, fie explorând modalități de a întreprinde această activitate fără a provoca prea multe daune mediului oceanic de adâncime[68], fie hotărând să nu dezvolte acest tip de minerit[69].

Ținta 14.a: Creșterea nivelului de cunoștințe științifice, intensificarea cercetării și transferul de tehnologii privind sănătatea oceanelor

modificare
 
Grup de bărbați care trag o plasă de pescuit pe o plajă din Filipine

Textul integral al Țintei 14.a este: „Creșterea nivelului de cunoștințe științifice, dezvoltarea capacității de cercetare și transferul de tehnologii maritime, ținând cont de criteriile și orientările Comisiei Oceanografice Interguvernamentale (Intergovernmental Oceanographic Commission) privind transferul de tehnologie marină, pentru a îmbunătăți sănătatea oceanelor și pentru a spori contribuția biodiversității marine la dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare, în special a statelor insulare mici în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.a.1 reprezintă „Ponderea fondurilor alocate cercetării în domeniul tehnologiei marine din bugetul total al cercetării”. Acest indicator urmărește îmbunătățirea sănătății oceanelor și creșterea contribuției biodiversității marine la dezvoltarea țărilor în curs de dezvoltare, în special a statelor insulare mici în curs de dezvoltare și a țărilor cel mai puțin dezvoltate. Oceanele acoperă peste 70% din suprafața Pământului, dar din 2013 până în 2021, doar 1,1% din bugetele naționale de cercetare au fost alocate pentru știința oceanelor. Este nevoie de alocarea mai multor fonduri pentru atingerea acestei ținte.

Ținta 14.b: Sprijinirea pescuitului la scară mică

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.b.1: Protejarea drepturilor pescuitului la scară mică[16]

Textul integral al Țintei 14.b este: „Asigurarea accesului pescuitului artizanal la scară mică la resurse marine și piețe"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.b.1 reprezintă „Gradul de aplicare a unui cadru legal/de reglementare/politic/instituțional care recunoaște și protejează drepturile de acces pentru pescuitul la scară mică”.

În 2022 s-a consemnat că gradul de aplicare a cadrelor care recunosc și protejează drepturile de acces pentru pescuitul la scară mică a fost cel mai ridicat, atingând un scor de 5 din 5. Cu toate acestea, acest scor ascunde numărul mic de țări care sunt clasificate[21].

Pescuitul la scară mică are o contribuție importantă în domeniile nutriției, securității alimentare, mijloacelor de trai durabile și reducerii sărăciei, în special în țările în curs de dezvoltare[70].

Ținta 14.c: Implementarea și aplicarea dreptului maritim internațional

modificare
 
Harta lumii pentru indicatorul 14.c.1: Numărul de țări care au implementat Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării[16]

Textul integral al Țintei 14.c este: „Îmbunătățirea conservării și utilizării durabile a oceanelor și a resurselor acestora prin punerea în aplicare a dreptului internațional, astfel cum este reflectat în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării, care oferă cadrul legal pentru conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor și a resurselor acestora, așa cum se reamintește la punctul 158 din „Viitorul pe care ni-l dorim”[n 2] (The future we want[71])"[1].

Această țintă are un singur indicator[16]: indicatorul 14.c.1 reprezintă „Numărul de țări care fac progrese în privința ratificării, acceptării și implementării, prin intermediul cadrelor juridice, politice și instituționale, a instrumentelor legate de oceane care pun în aplicare dreptul internațional, așa cum se reflectă în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării”.

Un raport din 2021 a afirmat că: „numeroase state au ratificat sau au aderat la Convenția Națiunilor Unite privind dreptul mării (168 de țări) și acordurile sale de punere în aplicare (150 de țări au semnat Acordul privind punerea în aplicare a părții a XI-a a Convenției Națiunilor Unite privind dreptul mării și 91 de țări au semnat Acordul Națiunilor Unite privind stocurile de pește)"[22].

Agenții custode

modificare

Agențiile custode au sarcina de a măsura progresul indicatorilor[72].

Provocări

modificare

Zone marine protejate la scară largă

modificare

Înființarea ariilor marine protejate la scară largă (Large-Scale Marine Protected Areas - LSMPA), cu o suprafață de cel puțin 100.000 km2, are ca scop reducerea consecințelor exploatării resurselor (de exemplu, pescuitul excesiv) și protejarea ecosistemelor oceanice prin reducerea perturbărilor umane în zonele desemnate. Cu toate acestea, există preocupări legate de ariile marine protejate la scară largă care necesită atenție pentru a ajuta la asigurarea faptului că țintele pentru ODD 14 pot fi îndeplinite. Aceste preocupări acoperă trei dimensiuni: managementul resurselor, conflictele între țările rivale și compromisurile între nevoile oamenilor și mediu[73]. Provocările managementului resurselor se referă la monitorizarea și aplicarea inadecvate a măsurilor de conservare și protecție. Rivalitățile dintre țările vecine se referă la disputele de frontieră legate de atribuirea ariilor marine protejate la scară largă. De obicei, acestea implică mai multe țări care formează zone geografice adiacente disparate. Unele țări ar putea folosi ariile marine protejate la scară largă ca pârghie diplomatică pentru a urmări alte avantaje[74]. Echilibrul dintre nevoile oamenilor și mediul înconjurător se referă la abordarea mijloacelor de trai ale oamenilor într-un mod echitabil. Stabilirea unor zone de protecție poate avea efecte negative asupra pescuitului local și asupra veniturilor oamenilor.

Subvenții pentru pescuit pentru creșterea capacității

modificare

Au fost acordate subvenții pentru creșterea capacității țărilor în curs de dezvoltare, pentru a le face mai competitive cu țările cu capacități mari de pescuit. Dar dacă aceste subvenții au ca rezultat pescuitul excesiv, subminând reziliența ecologică a resursei, nu vor exista beneficii pe termen lung pentru comunități. Subvențiile pentru creșterea capacității pot rezolva doar condițiile imediate de sărăcie pentru moment. Monitorizarea impactului subvențiilor este necesară pentru a nu permite pescuitul excesiv. De asemenea, sunt necesare acorduri stricte între țări, deoarece ecosistemele marine depășesc granițele naționale. Organizația Mondială a Comerțului este dedicată implementării Țintei 6 a ODD 14 („Eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul excesiv”) și întreruperea subvențiilor pentru pescuit. Baza pentru aceasta este că peste 93% din stocurile piscicole globale sunt deja exploatate intensiv[75] În 2022, a fost adoptat un acord care impune tuturor țărilor să abroge astfel de politici[76].

Impactul pandemiei de COVID-19

modificare

Pandemia COVID-19 a exacerbat utilizarea materialelor plastice de unică folosință, cum ar fi măști, recipiente de dezinfectare, mănuși și multe altele, în multe locuri din întreaga lume, în special în Africa[77].

Se estimează că 12 miliarde de măști de protecție de unică folosință au fost aruncate lunar, ceea ce reprezintă o amenințare majoră pentru sănătatea umană și mediul înconjurător, din cauza gestionării inadecvate a deșeurilor în multe țări africane[77]. Valorificarea potențialului oceanului, prin dezvoltarea economiilor albastre durabile, poate aduce prosperitate și poate îmbunătăți viața tuturor, inclusiv a celor mai dezafectate și marginalizate comunități. ODD 14 a primit cea mai mică finanțare pe termen lung dintre toate ODD-urile. Rapoartele au estimat că sunt necesare 175 de miliarde de dolari pe an pentru a atinge ODD 14 până în 2030[78]. Conferința ONU asupra Oceanului, desfășurată între 27 iunie și 1 iulie 2022, a îndemnat guvernele și alte părți interesate să reducă decalajul înregistrat la acel moment[79].

Monitorizare și progres

modificare

Forumul Politic la Nivel Înalt pentru Dezvoltare Durabilă al ONU (High-level Political Forum on Sustainable Development - HLPF) se întrunește în fiecare an pentru monitorizarea globală a ODD, sub auspiciile Consiliului Economic și Social al Națiunilor Unite. Rapoartele de progres la nivel înalt pentru toate ODD-urile sunt publicate de Secretarul General al Națiunilor Unite[4]. Actualizările și progresele pot fi găsite și pe site-ul SDG, care este gestionat de Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale, Divizia de Statistică sau pe site-ul Our World in Data.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (UNEP) a publicat un ghid privind măsurarea mai multor indicatori ai ODD 14[80]. Ghidul subliniază că ecosistemele marine sunt mai puțin cunoscute în comparație cu sistemele terestre. Acest lucru se datorează faptului că majoritatea ecosistemelor marine sunt îndepărtate de țărm, vaste ca dimensiuni și dificil de accesat. Prin urmare, cercetarea marină este costisitoare[80]:1.

Reuniunea pregătitoare a Conferinței Națiunilor Unite privind Oceanul a avut loc la New York, SUA, în februarie 2017, pentru a discuta despre implementarea Obiectivului de Dezvoltare Durabilă 14. Dreptul internațional, astfel cum este reflectat în Convenția Națiunilor Unite asupra dreptului mării (United Nations Convention on the Law of the Sea - UNCLOS), a subliniat necesitatea de a include instrumente de guvernare care să ia în considerare „activitățile antropice care au loc în afara oceanului”[81]. S-au discutat preocupările cu privire la sănătatea oceanelor, practicile distructive de pescuit și poluarea marină, analizând rolul comunităților locale din micile state insulare în curs de dezvoltare și țările cel mai puțin dezvoltate pentru a nu uita că oceanele reprezintă o mare parte a economiilor lor[81]. În 2020, s-a estimat că doar 2% dintre țări vor îndeplini ținta 14.c până în 2030[20].

Legături cu alte ODD

modificare

Obiectivele de Dezvoltare Durabilă sunt interdependente. Efectul schimbărilor climatice asupra serviciilor ecosistemelor marine afectează direct o serie de ODD. Oceanele și apele de pe tot globul au implicații pentru industriile primare care oferă oamenilor hrană, venituri și mijloace de trai. Aceste obiective includ: ODD 1 - Fără sărăcie, ODD 2 - Zero foamete, ODD 3 - Sănătate și bunăstare, ODD 5 - Egalitatea de gen, ODD 6 - Apă curată și canalizare, ODD 8 - Muncă decentă și creștere economică, ODD 10 - Reducerea inegalităților, ODD 12 - Consum și producție responsabile, ODD 13 - Acțiune climatică[82][64].

Realizarea ODD 14 ar contribui la atenuarea atingerii acestor obiective. De exemplu, pentru a atinge ODD 1 „Fără sărăcie”, este necesar să se reglementeze politica de pescuit și să se controleze pescuitul excesiv, astfel încât comunitățile de coastă să poată practica pescuitul pentru a-și asigura existența[83]. ODD 2 „Zero foamete” se leagă de ODD 14, deoarece este esențial să se asigure securitatea alimentară viitoare prin gestionarea biodiversității, inclusiv a ecosistemelor marine[84][85]. În plus, țintele 14.1 și 14.2 se leagă de ținta 1.2, care urmărește reducerea sărăciei la jumătate până în 2030. Femeile sunt adesea elementele principale și se bazează pe pescuit atât pentru venituri, cât și pentru hrană, ceea ce face ca pescuitul să fie important pentru stabilitatea lor economică[83]. Pentru a atinge ODD 6 „Apă curată și canalizare”, trebuie să fie adoptate mai multe reglementări privind poluarea cu plastic, astfel încât să scadă concentrația de microplastice în sursele de apă și în solurile agricole[86]. ODD 13 „Acțiune climatică” se leagă de ODD 14, deoarece efectele schimbărilor climatice și ale încălzirii globale afectează direct oceanul, de ex. prin creșterea nivelului mării și acidificarea oceanelor[87].

Obiectivul de dezvoltare durabilă 14 a fost inclus în Convenția privind diversitatea biologică (CBD)[88], Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice (UNFCCC)[89] și Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării (UNCCD)[90].

De asemenea, au apărut controverse și sunt necesare anumite compromisuri între ODD 14 și justiția socială, în legătură cu ODD 5 „Egalitatea de gen”. Este nevoie de echilibru între beneficiile economice și sustenabilitatea ecologică[91], incluse în Ținta 14.5 referitoare la ariile marine protejate. S-a dovedit că aceste zone protejate au un impact pozitiv asupra securității alimentare, dar sunt adesea gestionate și proiectate în așa fel încât să excludă femeile[20].

Note

modificare
  1. ^ Eliminarea subvențiilor care contribuie la pescuitul ilegal, nedeclarat și nereglementat trebuie să țină cont de deciziile Organizației Mondiale a Comerțului, Agendei de dezvoltare de la Doha și Mandatului ministerial de la Hong Kong
  2. ^ „Viitorul pe care ni-l dorim” (The future we want) este documentul final adoptat de Conferința Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Durabilă (Rio+20) care a avut loc la Rio de Janeiro, Brazilia, în perioada 20-22 iunie 2012. Acesta conține măsuri clare și practice pentru implementarea dezvoltării durabile

Referințe

modificare
  1. ^ a b c d e f g h i j k l en Organizația Națiunilor Unite. „Resolution adopted by the General Assembly on 6 July 2017” [Rezoluție adoptată de Adunarea Generală la 6 iulie septembrie 2017] (pdf). Work of the Statistical Commission pertaining to the 2030 Agenda for Sustainable Development [Activitatea Comisiei de Statistică referitoare la Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă] (în engleză). 
  2. ^ en Bartram, Jamie; Brocklehurst, Clarissa; Bradley, David; Muller, Mike; Evans, Barbara (decembrie 2018). „Policy review of the means of implementation targets and indicators for the sustainable development goal for water and sanitation” [Evaluarea politicilor privind mijloacele de implementare a țintelor și indicatorilor pentru obiectivul de dezvoltare durabilă pentru apă și canalizare]. npj Clean Water. 1 (1): 3. doi:10.1038/s41545-018-0003-0  . 
  3. ^ a b c d en Walker, Tony R. (august 2021). „(Micro)plastics and the UN Sustainable Development Goals” [(Micro)plastic și Obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă]. Current Opinion in Green and Sustainable Chemistry (în engleză). 30: 100497. doi:10.1016/j.cogsc.2021.100497  . 
  4. ^ a b en Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite (). „Progress towards the Sustainable Development Goals Report of the Secretary-General” [Raportul Secretarului General privind progresul către obiectivele de dezvoltare durabilă]. undocs.org (în engleză). Forumul politic la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă. Accesat în . 
  5. ^ en Organizația Națiunilor Unite. „Resolution adopted by the General Assembly on 25 September 2015” [Rezoluție adoptată de Adunarea Generală la 25 septembrie 2015] (pdf). Transforming our world: the 2030 Agenda for Sustainable Development [Transformarea lumii noastre: Agenda 2030 pentru Dezvoltare Durabilă] (în engleză). 
  6. ^ a b en Organizația Națiunilor Unite, Grupul independent de oameni de știință numiți de Secretarul General al ONU (). „Global Sustainable Development Report 2023: Times of crisis, times of change: Science for accelerating transformations to sustainable development” [Raport 2023 privind dezvoltarea durabilă globală: Vremuri de criză, vremuri de schimbare: știință pentru accelerarea tranziției către dezvoltarea durabilă] (pdf) (în engleză). New York. Accesat în . 
  7. ^ a b en Brondizio, E.S.; Settele, J.; Díaz, S. (). „Global assessment report on biodiversity and ecosystem services of the Intergovernmental Science-Policy Platform on Biodiversity and Ecosystem Services” [Raport de evaluare globală privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice al Platformei interguvernamentale științifice-politice privind biodiversitatea și serviciile ecosistemice]. zenodo.org (în engleză). Accesat în . 
  8. ^ en Organizația Națiunilor Unite (). „The Sustainable Development Goals Report 2018” [Raport 2018 privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă] (pdf) (în engleză). 
  9. ^ en Metcalfe, Kristian; Collins, Tim; Abernethy, Kirsten E.; Boumba, Richard; Dengui, Jean‐Claude; Miyalou, Ricky; Parnell, Richard J.; Plummer, Kate E.; Russell, Debbie J.F.; Safou, Gilbert Koumba; Tilley, Dominic; Turner, Rachel A.; VanLeeuwe, Hilde; Witt, Matthew J.; Godley, Brendan J. (iulie 2017). „Addressing Uncertainty in Marine Resource Management; Combining Community Engagement and Tracking Technology to Characterize Human Behavior” [Abordarea incertitudinii în managementul resurselor marine. Combinarea implicării comunității și tehnologiei de monitorizare pentru caracterizarea comportamentului uman]. Conservation Letters. 10 (4): 460–469. doi:10.1111/conl.12293  . 
  10. ^ en Winther, Jan-Gunnar; Dai, Minhan; Rist, Therese; Hoel, Alf Håkon; Li, Yangfan; Trice, Amy; Morrissey, Karyn; Antonette Juinio-Meñez, Marie; Fernandes, Leanne; Unger, Sebastian; Scarano, Fabio Rubio; Halpin, Patrick; Whitehouse, Sandra (). „Integrated Ocean Management for a sustainable ocean economy” [Managementul integrat al oceanelor pentru o economie oceanică durabilă]. Nature Ecology and Evolution (în engleză) (4): 1451–1458. Accesat în . 
  11. ^ en van Putten, Ingrid E.; Plagányi, Éva E.; Booth, Kate; Cvitanovic, Christopher; Kelly, Rachel; Punt, Andre E.; Richards, Shane A. (). „A framework for incorporating sense of place into the management of marine systems” [Un cadru pentru încorporarea patriotismul local în managementul sistemelor marine]. Ecology and Society (în engleză). 23 (4): art4. doi:10.5751/ES-10504-230404  . 
  12. ^ a b c d e en Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale. „The Sustainable Development Goals Report 2023” [Raport 2023 privind obiectivele de dezvoltare durabilă]. sdgs.un.org (în engleză). Accesat în . 
  13. ^ a b en Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare. „Goal 14: Life below water” [ODD 14: Viața marină]. undp.org (în engleză). Accesat în . 
  14. ^ en Organizația Națiunilor Unite. „Life below water: Why it matters” [Viața marină: de ce este importantă] (pdf) (în engleză). 
  15. ^ en Laura Recuero Virto (). „Issue Paper: A preliminary assessment of indicators for SDG 14 on "Oceans"” [Document tematic: Evaluare preliminară a indicatorilor pentru ODD 14 privind „Viața marină”] (pdf). #GGSD Forum „Greening the Ocean Economy”. Paris: Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică. 
  16. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r en Our World in Data (). „SDG Traker” [Monitorizare ODD]. ourworldindata.org (în engleză). Accesat în . 
  17. ^ a b en Organizația Națiunilor Unite. „Sustainable Development Knowledge Platform - Goal 14” [Platforma de cunoștințe privind dezvoltarea durabilă - ODD 14]. sustainabledevelopment.un.org (în engleză). Accesat în . 
  18. ^ a b en Programul Națiunilor Unite pentru Mediu. „Coastal eutrophication index (SCP Indicator 14A)” [Indicele de eutrofizare costieră (indicatorul ODD 14A)]. unep.org (în engleză). Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  19. ^ en Hammer, J; Kraak, MH; Parsons, JR (). „Plastics in the Marine Environment: The Dark Side of a Modern Gift [Materialele plastice în mediul marin: partea întunecată a unui cadou modern]”. Reviews of Environmental Contamination and Toxicology [Recenzii despre contaminarea mediului și toxicologie]. 220. pp. 1–44. doi:10.1007/978-1-4614-3414-6_1. ISBN 978-1461434139. PMID 22610295. 
  20. ^ a b c en Nash, Kirsty L.; Blythe, Jessica L.; Cvitanovic, Christopher; Fulton, Elizabeth A.; Halpern, Benjamin S.; Milner-Gulland, E.J.; Addison, Prue F.E.; Pecl, Gretta T.; Watson, Reg A.; Blanchard, Julia L. (). „To Achieve a Sustainable Blue Future, Progress Assessments Must Include Interdependencies between the Sustainable Development Goals” [Pentru a realiza un viitor albastru durabil, evaluările progresului trebuie să includă interdependențe între obiectivele de dezvoltare durabilă]. One Earth (în engleză). 2 (2): 161–173. Bibcode:2020OEart...2..161N. doi:10.1016/j.oneear.2020.01.008  . ISSN 2590-3322. 
  21. ^ a b c d e en Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale. „Goal 14 Conserve and sustainably use the oceans, seas and marine resources for sustainable development” [ODD 14 Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, mărilor și resurselor marine pentru o dezvoltare durabilă]. sdgs.un.org (în engleză). Accesat în . 
  22. ^ a b en Organizația Națiunilor Unite (). „UN News Global Perspective Human Stories. Plastic pollution on course to double by 2030” [UN News Perspectivă globală Povestiri umane. Poluarea cu plastic este pe cale să se dubleze până în 2030]. news.un.org (în engleză). United Nations News. Accesat în . 
  23. ^ en Weisman, Alan (). The World Without Us [Lumea fără noi] (în engleză). St. Martin's Thomas Dunne Books. ISBN 978-0312347291. 
  24. ^ a b en Uniunea Internațională pentru Conservarea Naturii (noiembrie 2021). „Marine plastic pollution” [Poluarea marină cu plastic]. iucn.org (în engleză). Accesat în . 
  25. ^ en „Nanoplastics in snow: The extensive impact of plastic pollution” [Nanoplastice în zăpadă: impactul extins al poluării cu plastic]. Open Access Government (în engleză). . Accesat în . 
  26. ^ en Jang, Y. C.; Lee, J.; Hong, S.; Choi, H. W.; Shim, W. J.; Hong, S. Y. (). „Estimating the global inflow and stock of plastic marine debris using material flow analysis: a preliminary approach” [Estimări ale fluxului global și stocului de reziduuri marine din plastic folosind analiza fluxului de materiale: abordare preliminară]. Journal of the Korean Society for Marine Environment and Energy (în engleză). 18 (4): 263–273. doi:10.7846/JKOSMEE.2015.18.4.263. 
  27. ^ en „The average person eats thousands of plastic particles every year, study finds” [Fiecare om înghite mii de particule de plastic în fiecare an, arată un studiu]. National Geographic (în engleză). . Accesat în . 
  28. ^ a b en Microplastics and Micropollutants in Water: Contaminants of Emerging Concern [Microplastice și micropoluanți din apă: Contaminanți de interes emergent] (Raport) (în engleză). Banca Europeană de Investiții. . 
  29. ^ en Yuan, Zhihao; Nag, Rajat; Cummins, Enda (). „Human health concerns regarding microplastics in the aquatic environment - From marine to food systems” [Preocupări legate de sănătatea umană cu privire la microplasticele din mediul acvatic - Din sistemele marine în sistemele alimentare]. Science of the Total Environment (în engleză). 823: 153730. Bibcode:2022ScTEn.823o3730Y. doi:10.1016/j.scitotenv.2022.153730. ISSN 0048-9697. 
  30. ^ en García Rellán, Adriana; Vázquez Ares, Diego; Vázquez Brea, Constantino; Francisco López, Ahinara; Bello Bugallo, Pastora M. (). „Sources, sinks and transformations of plastics in our oceans: Review, management strategies and modelling” [Surse, stocuri și transformări ale materialelor plastice din oceanele noastre: revizuire, strategii de management și modelare]. Science of the Total Environment (în engleză). 854: 158745. Bibcode:2023ScTEn.854o8745G. doi:10.1016/j.scitotenv.2022.158745. ISSN 0048-9697. 
  31. ^ en Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (). „Drowning in Plastics – Marine Litter and Plastic Waste Vital Graphics” [Înecarea în materiale plastice – Reziduuri marine și deșeuri de plastic Vital Graphics]. www.unep.org (în engleză). Accesat în . 
  32. ^ en Wright, Pam (). „UN Ocean Conference: Plastics Dumped In Oceans Could Outweigh Fish by 2050, Secretary-General Says” [Conferința ONU despre Ocean: Greutatea plasticelor aruncate în oceane ar putea să o depășească pe cea a peștilor până în 2050, spune Secretarul General]. The Weather Channel (în engleză). Accesat în . 
  33. ^ en Ostle, Clare; Thompson, Richard C.; Broughton, Derek; Gregory, Lance; Wootton, Marianne; Johns, David G. (). „The rise in ocean plastics evidenced from a 60-year time series” [Creșterea cantității de materiale plastice din oceane evidențiată de o serie temporală de 60 de ani]. Nature Communications (în engleză). 10 (1): 1622. Bibcode:2019NatCo..10.1622O. doi:10.1038/s41467-019-09506-1. ISSN 2041-1723. PMC 6467903  . PMID 30992426. 
  34. ^ en Alguita Marine Research Foundation. „Research | AMRF/ORV Alguita Research Projects” [Cercetare | Proiecte de cercetare AMRF/ORV Alguita] (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  35. ^ en Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (). „Marine Litter: An Analytical Overview” [Reziduurile marine: o privire de ansamblu analitică] (PDF). Arhivat din original (PDF) la . Accesat în . 
  36. ^ en „Marine litter: More than a mess” [Reziduurile marine: Mai mult decât o problemă]. Louisiana Fisheries (în engleză). Accesat în . 
  37. ^ en „'Ghost fishing' killing seabirds” ['Plasele fantomă' ucid păsările marine]. BBC News. . 
  38. ^ en Efferth, Thomas; Paul, Norbert W. (noiembrie 2017). „Threats to human health by great ocean garbage patches” [Amenințări la adresa sănătății umane din cauza volumelor mari de reziduuri din oceane]. The Lancet Planetary Health (în engleză). 1 (8): e301–e303. doi:10.1016/s2542-5196(17)30140-7  . ISSN 2542-5196. PMID 29628159. 
  39. ^ en Gibbs, Susan E.; Salgado Kent, Chandra P.; Slat, Boyan; Morales, Damien; Fouda, Leila; Reisser, Julia (). „Cetacean sightings within the Great Pacific Garbage Patch” [Monitorizarea cetaceelor din Marea pată de reziduuri din Oceanul Pacific]. Marine Biodiversity (în engleză). 49 (4): 2021–2027. doi:10.1007/s12526-019-00952-0  . 
  40. ^ en Jambeck, Jenna R.; Geyer, Roland; Wilcox, Chris; et al. (). „Plastic waste inputs from land into the ocean” [Deversările de deșeuri din plastic de pe uscat în ocean] (PDF). Science. 347 (6223): 768–771. Bibcode:2015Sci...347..768J. doi:10.1126/science.1260352. PMID 25678662. Arhivat din original (pdf) la . Accesat în . 
  41. ^ en Christian Schmidt; Tobias Krauth; Stephan Wagner (). „Export of Plastic Debris by Rivers into the Sea” [Exportul reziduurilor de plastic prin râuri în mare] (PDF). Environmental Science & Technology. 51 (21): 12246–12253. Bibcode:2017EnST...5112246S. doi:10.1021/acs.est.7b02368. ISSN 0013-936X. PMID 29019247. Primele 10 râuri deversează în mări și oceane 88–95% din cantitatea globală de reziduuri din plastic 
    en „Supporting Information: Export of plastic debris by rivers into the sea” [Informații suplimentare: Exportul reziduurilor de plastic prin râuri în mare] (pdf) (în engleză). 
  42. ^ en Franzen, Harald (). „Almost all plastic in the ocean comes from just 10 rivers” [Aproape tot plasticul din ocean provine din doar 10 râuri]. Deutsche Welle. Accesat în . S-a dovedit că aproximativ 90% din tot plasticul care ajunge în oceanele lumii este deversat prin doar 10 râuri: Yangtze, Indus, Fluviul Galben, Hai, Nil, Gange, Pearl, Amur, Niger și Mekong (în această ordine) 
  43. ^ en Robert Lee Hotz (). „Asia Leads World in Dumping Plastic in Seas” [Asia este lider mondial în deversarea de plastic în mări]. Wall Street Journal (în engleză). Arhivat din original la . 
  44. ^ en Weisman, Alan (). „Polymers Are Forever” [Polimerii sunt veșnici]. Orion magazine (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  45. ^ en Thompson, R. C. (). „Lost at Sea: Where is All the Plastic?” [Pierdut pe mare: unde este tot plasticul?]. Science (în engleză). 304 (5672): 838. doi:10.1126/science.1094559. PMID 15131299. 
  46. ^ en Moore, C. J.; Moore, S. L.; Leecaster, M. K.; Weisberg, S. B. (). „A Comparison of Plastic and Plankton in the North Pacific Central Gyre” [Comparație între reziduurile plastice și planctonul din Curentul central al Pacificului de Nord]. Marine Pollution Bulletin (în engleză). 42 (12): 1297–300. Bibcode:2001MarPB..42.1297M. doi:10.1016/S0025-326X(01)00114-X. PMID 11827116. 
  47. ^ en Terhaar, Jens; Frölicher, Thomas L.; Joos, Fortunat (). „Ocean acidification in emission-driven temperature stabilization scenarios: the role of TCRE and non-CO2 greenhouse gases” [Acidificarea oceanelor în scenariile de stabilizare a temperaturii determinate de emisii: rolul TCRE și al gazelor cu efect de seră non-CO2]. Environmental Research Letters (în engleză). 18 (2): 24–33. Bibcode:2023ERL....18b4033T. doi:10.1088/1748-9326/acaf91. ISSN 1748-9326. 
  48. ^ en The Royal Society (). Ocean acidification due to increasing atmospheric carbon dioxide [Acidificarea oceanelor din cauza creșterii dioxidului de carbon din atmosferă] (pdf). royalsociety.org (în engleză). ISBN 0-85403-617-2. 
  49. ^ en Jiang, Li-Qing; Carter, Brendan R.; Feely, Richard A.; Lauvset, Siv K.; Olsen, Are (). „Surface ocean pH and buffer capacity: past, present and future” [pH-ul la suprafața oceanului și capacitatea de echilibrare: trecut, prezent și viitor]. Scientific Reports (în engleză). 9 (1): 18624. Bibcode:2019NatSR...918624J. doi:10.1038/s41598-019-55039-4  . PMC 6901524  . PMID 31819102. Arhivat din original la . Accesat în . 
  50. ^ en Zhang, Y.; Yamamoto‐Kawai, M.; Williams, W.J. (). „Two Decades of Ocean Acidification in the Surface Waters of the Beaufort Gyre, Arctic Ocean: Effects of Sea Ice Melt and Retreat From 1997–2016” [Două decenii de acidifiere a oceanelor în apele de suprafață ale curentului Beaufort, Oceanul Arctic: efectele topirii și retragerii calotei polare în perioada 1997–2016]. Geophysical Research Letters (în engleză). 47 (3). doi:10.1029/2019GL086421  . 
  51. ^ en Beaupré-Laperrière, Alexis; Mucci, Alfonso; Thomas, Helmuth (). „The recent state and variability of the carbonate system of the Canadian Arctic Archipelago and adjacent basins in the context of ocean acidification” [Starea recentă și variabilitatea sistemului de carbonați din Arhipelagul Arctic canadian și bazinele adiacente în contextul acidificării oceanelor]. Biogeosciences (în engleză). 17 (14): 3923–3942. Bibcode:2020BGeo...17.3923B. doi:10.5194/bg-17-3923-2020  . 
  52. ^ en Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite (). „Progress towards the Sustainable Development Goals Report of the Secretary-General” [Raportul Secretarului General privind progresul către obiectivele de dezvoltare durabilă]. undocs.org (în engleză). Forumul politic la nivel înalt privind dezvoltarea durabilă. Accesat în . 
  53. ^ en World Wide Fund For Nature. „Marine Protected Area” [Zonă marină protejată]. wwf.panda.org. Accesat în . 
  54. ^ en Sturesson, Annie; Weitz, Nina; Persson, Åsa (). „SDG 14: Life Below Water. A Review of Research Needs]” [ODD&14: Viața marină. O revizuire a nevoilor de cercetare] (pdf) (în engleză). Anexă tehnică la raportul Formas Forskning för Agenda 2030: Översikt av forskningsbehov och vägar framåt, Institutul de Mediu din Stockholm, Suedia 
  55. ^ en National Oceanic and Atmospheric Administration. „National monument in Hawaii becomes world's largest marine protected area” [Monumentul național din Hawaii devine cea mai mare zonă marină protejată din lume]. noaa.gov (în engleză). Accesat în . 
  56. ^ en Organizația Națiunilor Unite. „Sustainable Development Knowledge Platform - Goal 14” [Platforma de cunoștințe privind dezvoltarea durabilă - ODD 14]. sustainabledevelopment.un.org (în engleză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  57. ^ en The Pew Charitable Trusts. „How Much of the Ocean Is Really Protected in 2020?” [Cât din suprafața oceanică este cu adevărat protejată în 2020?]. pew.org (în engleză). Accesat în . [nefuncțională – arhivă]
  58. ^ a b en World Wildlife Fund. „Illegal Fishing | Threats” [Pescuitul ilegal | Amenințări]. worldwildlife.org (în engleză). Accesat în . 
  59. ^ a b en Cisneros-Montemayor, Andrés M.; Ota, Yoshitaka; Bailey, Megan; Hicks, Christina C.; Khan, Ahmed S.; Rogers, Anthony; Sumaila, U. Rashid; Virdin, John; He, Kevin K. (). „Changing the narrative on fisheries subsidies reform: Enabling transitions to achieve SDG 14.6 and beyond” [Schimbarea de optică privind reforma subvențiilor pentru pescuit: Grăbirea tranzițiilor pentru atingerea ODD 14.6]. Marine Policy (în engleză). 117: 103970. doi:10.1016/j.marpol.2020.103970. PMC 7142672  . PMID 32287946. 
  60. ^ en Organizația pentru Alimentație și Agricultură. „Agreement on Port State Measures (PSMA)” [Acordul privind măsurile statutului portuar (PSMA)]. fao.org (în engleză). Accesat în . 
  61. ^ en Organizația Mondială a Comerțului. „Agreement on Fisheries Subsidies” [Acord privind subvențiile pentru pescuit]. wto.org. Accesat în . 
  62. ^ en Organizația pentru Alimentație și Agricultură (). „Understanding and measuring the contribution of aquaculture and fisheries to gross domestic product (GDP)” [Înțelegerea și măsurarea contribuției acvaculturii și pescuitului la produsul intern brut (PIB)] (pdf). FAO Fisheries and Aquaculture Technical Paper No. 606 (în engleză). Roma. p. 80. 
  63. ^ en Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale (). „Sustainable development goal report 2020” [Raport 2020 privind Obiectivele de Dezvoltare Durabilă] (PDF) (în engleză). Divizia de Statistică a Națiunilor Unite. 
  64. ^ a b c en Petterson, Michael G.; Kim, Hyeon-Ju; Gill, Joel C. (). Gill, Joel C.; Smith, Martin, ed. „Conserve and Sustainably Use the Oceans, Seas, and Marine Resources” [Conservarea și utilizarea durabilă a oceanelor, a mărilor și a resurselor marine]. Geosciences and the Sustainable Development Goals (în engleză). Cham: Springer International Publishing. pp. 339–367. doi:10.1007/978-3-030-38815-7_14. ISBN 978-3-030-38814-0. Accesat în . 
  65. ^ en Gurney, John J.; Levinson, Alfred A.; Smith, H. Stuart (). „Marine mining of diamonds off the West Coast of Southern Africa” [Exploarea diamantelor maritime în largul coastei de vest a Africii de Sud]. Gems & Gemology (în engleză). p. 206. 
  66. ^ en SPC-EU Deep Sea Minerals Project. „SPC-EU Deep Sea Minerals Project - Publications and Reports” [Proiectul SPC-EU privind mineralele de adâncime - Publicații și rapoarte]. dsm.gsd.spc.int (în engleză). Accesat în . 
  67. ^ en „Google, BMW, Volvo, and Samsung SDI sign up to WWF call for temporary ban on deep-sea mining” [Google, BMW, Volvo și Samsung SDI se raliază apelului WWF pentru interzicerea temporară a mineritului de adâncime]. Reuters (în engleză). . Accesat în . 
  68. ^ en SPC-EU Deep Sea Minerals Project. „SPC-EU Deep Sea Minerals Project - Home” [Proiectul SPC-EU privind mineralele de adâncime - Home]. dsm.gsd.spc.int (în engleză). Accesat în . 
  69. ^ en Deepwater group (). „The Environmental Protection Authority (EPA) has refused an application by Chatham Rock Phosphate Limited (CRP)” [Autoritatea pentru Protecția Mediului (EPA) a respins o cerere a Chatham Rock Phosphate Limited (CRP)]. deepwatergroup.org (în engleză). Accesat în . 
  70. ^ en Organizația pentru Alimentație și Agricultură (). „FAO Fisheries & Aquaculture - Small-scale fisheries” [FAO Pescuit și Acvacultură - Pescuitul la scară mică]. www.fao.org (în engleză). Accesat în . 
  71. ^ Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale. „The Future We Want” [Viitorul pe care ni-l dorim]. sustainabledevelopment.un.org (în engleză, arabă, chineză, franceză, rusă, și spaniolă). Sustainable Development Knowledge Platform. Accesat în . 
  72. ^ en Consiliul Economic și Social al Națiunilor Unite. Conferința Statisticienilor Europeni, Geneva (). „Understanding the system of custodian agencies for Sustainable Development Indicators” [Înțelegerea sistemului agențiilor custode pentru Indicatorii de dezvoltare durabilă"] (PDF). unece.org. Accesat în . 
  73. ^ en O’Leary, Bethan C; Ban, Natalie C; Fernandez, Miriam; Friedlander, Alan M; García-Borboroglu, Pablo; Golbuu, Yimnang; Guidetti, Paolo; Harris, Jean M; Hawkins, Julie P; Langlois, Tim; McCauley, Douglas J; Pikitch, Ellen K; Richmond, Robert H; Roberts, Callum M (). „Addressing Criticisms of Large-Scale Marine Protected Areas” [Abordarea criticilor privind ariile marine protejate la scară largă]. BioScience (în engleză). 68 (5): 359–370. doi:10.1093/biosci/biy021. PMC 5925769  . PMID 29731514. 
  74. ^ en Campbell, Lisa M.; Gray, Noella J. (februarie 2019). „Area expansion versus effective and equitable management in international marine protected areas goals and targets” [Extinderea zonei versus management eficient și echitabil în obiectivele și țintele ariilor marine protejate internaționale]. Marine Policy (în engleză). 100: 192–199. doi:10.1016/j.marpol.2018.11.030  . 
  75. ^ en Cisneros-Montemayor, Andrés M.; Sumaila, U. Rashid (noiembrie 2019). „Busting myths that hinder an agreement to end harmful fisheries subsidies” [Desființarea miturilor care împiedică încheierea unui acord de eliminare a subvențiilor dăunătoare pentru pescuit]. Marine Policy (în engleză). 109: 103699. doi:10.1016/j.marpol.2019.103699. 
  76. ^ en Departamentul Națiunilor Unite pentru Afaceri Economice și Sociale. „The Sustainable Development Goals Report 2023” [Raport 2023 privind obiectivele de dezvoltare durabilă]. sdgs.un.org (în engleză). 
  77. ^ a b en Benson, Nsikak U.; Fred-Ahmadu, Omowunmi H.; Bassey, David E.; Atayero, Aderemi A. (). „COVID-19 pandemic and emerging plastic-based personal protective equipment waste pollution and management in Africa” [Pandemia COVID-19, poluarea și gestionarea deșeurilor de echipamente de protecție personală din material plastic în Africa]. Journal of Environmental Chemical Engineering (în engleză). 9 (3): 105222. doi:10.1016/j.jece.2021.105222. ISSN 2213-3437. PMC 7881289  . PMID 33614408. 
  78. ^ en Forumul Economic Mondial. „SDG14 Financing Landscape Scan: Tracking Funds to Realize Sustainable Outcomes for the Ocean” [ODD 14 Monitorizarea finanțării: Urmărirea fondurilor pentru a obține rezultate durabile pentru ocean]. weforum.org (în engleză). Accesat în . 
  79. ^ en Organizația Națiunilor Unite. „Accelerating Investments in SDG 14 and the Sustainable Blue Economy” [Accelerarea investițiilor în ODD 14 și în economia albastră durabilă]. sdgs.un.org (în engleză). 
  80. ^ a b en Programul Națiunilor Unite pentru Mediu (). „Understanding the State of the Ocean: A Global Manual on Measuring SDG 14.1.1, SDG 14.2.1 and SDG 14.5.1” [Înțelegerea stării oceanului: manual global pentru măsurarea ODD 14.1.1, ODD 14.2.1 și ODD 14.5.1] (în engleză). Nairobi. 
  81. ^ a b en Covert, Jennifer (). „Planning for the Implementation of SDG-14” [Planificarea implementării ODD 14]. Environmental Policy and Law (în engleză). 47 (1): 6–8. doi:10.3233/EPL-170003. 
  82. ^ en Bindoff, N.L., W.W.L. Cheung, J.G. Kairo, J. Arístegui, V.A. Guinder, R. Hallberg, N. Hilmi, N. Jiao, M.S. Karim, L. Levin, S. O’Donoghue, S.R. Purca Cuicapusa, B. Rinkevich, T. Suga, A. Tagliabue, and P. Williamson, 2019: Changing Ocean, Marine Ecosystems, and Dependent Communities [Schimbarea oceanelor, a ecosistemelor marine și a comunităților dependente] (în engleză). În: H.O. Pörtner, D.C. Roberts, V. Masson-Delmotte, P. Zhai, M. Tignor, E. Poloczanska, K. Mintenbeck, A. Alegría, M. Nicolai, A. Okem, J. Petzold, B. Rama, N.M. Weyer IPCC Special Report on the Ocean and Cryosphere in a Changing Climate [Raport special IPCC privind oceanul și criosfera într-un climat în schimbare].
  83. ^ a b en Reid, Andrea J.; Brooks, Jill L.; Dolgova, Lana; Laurich, Bruce; Sullivan, Brittany G.; Szekeres, Petra; Wood, Sylvia L. R.; Bennett, Joseph R.; Cooke, Steven J. (). „Post-2015 Sustainable Development Goals still neglecting their environmental roots in the Anthropocene” [Obiectivele de dezvoltare durabilă 2015 încă neglijează rădăcinile ecologice în Antropocen]. Environmental Science & Policy (în engleză). 77: 179–184. doi:10.1016/j.envsci.2017.07.006. ISSN 1462-9011. 
  84. ^ en Singh, Gerald G.; Cisneros-Montemayor, Andrés M.; Swartz, Wilf; Cheung, William; Guy, J. Adam; Kenny, Tiff-Annie; McOwen, Chris J.; Asch, Rebecca; Geffert, Jan Laurens; Wabnitz, Colette C.C.; Sumaila, Rashid (). „A rapid assessment of co-benefits and trade-offs among Sustainable Development Goals” [O evaluare rapidă a beneficiilor și compromisurilor între Obiectivele de Dezvoltare Durabilă]. Marine Policy (în engleză). 93: 223–231. doi:10.1016/j.marpol.2017.05.030. 
  85. ^ en Organizația pentru Alimentație și Agricultură. „The State of World Fisheries and Aquaculture 2022” [Situația pescuitului și acvaculturii la nivel mondial în 2022]. fao.org (în engleză). 
  86. ^ en Walker, Tony R. (). „(Micro)plastics and the UN Sustainable Development Goals” [(Micro)plasticele și Obiectivele ONU de Dezvoltare Durabilă]. Current Opinion in Green and Sustainable Chemistry (în engleză). 30: 100497. doi:10.1016/j.cogsc.2021.100497  . ISSN 2452-2236. 
  87. ^ en Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. „Climate Action is Needed to Protect World's Oceans | UNFCCC” [Acțiunea climatică este necesară pentru a proteja oceanele lumii | UNFCCC]. unfccc.int (în engleză). United Nations Framework Convention on Climate Change. Arhivat din original la . Accesat în . 
  88. ^ en Convenția privind diversitatea biologică (). „Aichi Biodiversity Targets” [Ținte de biodiversitate Aichi]. cbd.int (în engleză). Convention on Biological Diversity. Accesat în . 
  89. ^ en Convenția-cadru a Națiunilor Unite privind schimbările climatice. „Ocean Climate Action Making Waves | UNFCCC” [Acțiunea climatică oceanică face valuri | UNFCCC]. unfccc.int (în engleză). United Nations Framework Convention on Climate Change. Arhivat din original la . Accesat în . 
  90. ^ en Convenția Națiunilor Unite pentru Combaterea Deșertificării. „Land and Sustainable Development Goals | UNCCD” [Pământul și Obiectivele de dezvoltare durabilă | UNCCD]. www.unccd.int (în engleză). United Nations Convention to Combat Desertification. Arhivat din original la . Accesat în . 
  91. ^ en Voss, Rudi; Quaas, Martin F.; Schmidt, Jörn O.; Stoeven, Max T.; Francis, Tessa B.; Levin, Phillip S.; Armitage, Derek R.; Cleary, Jaclyn S.; Jones, R. Russ; Lee, Lynn C.; Okamoto, Daniel K.; Silver, Jennifer J.; Thornton, Thomas F.; Dressel, Sherri C.; MacCall, Alec D.; Punt, André E. (octombrie 2018). „Quantifying the benefits of spatial fisheries management – An ecological-economic optimization approach” [Cuantificarea beneficiilor managementului pescuitului spațial – O abordare de optimizare ecologic-economică]. Ecological Modelling (în engleză). 385: 165–172. doi:10.1016/j.ecolmodel.2018.07.012. 

Vezi și

modificare

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Obiectivul_de_Dezvoltare_Durabilă_14&oldid=16334371