Octav Livezeanu

diplomat român
Octav Livezeanu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România Modificați la Wikidata
Decedat (73 de ani) Modificați la Wikidata
PărințiA. Livezeanu
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiediplomat Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Ministru al artelor și informațiilor Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deEduard Mezincescu
Ministru al propagandei Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Ministru al artelor Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Precedat deMihai Ralea
Ambasador al României în Bulgaria Modificați la Wikidata
Deputat în Marea Adunare Națională Modificați la Wikidata

PremiiOrdinul Meritul Cultural clasa I[*] ()
Partid politicPartidul Socialist Țărănesc ()
Partidul Național-Țărănesc ()
Frontul Plugarilor 
PCR  Modificați la Wikidata
Alma materUniversitatea din București

Octav Livezeanu (n. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. [1]) a fost un om politic român, țărănist și comunist.

A fost ziarist, fiul avocatului A. Livezeanu; a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București. Membru al Partidului Țărănesc și colaborator apropiat al dr. Nicolae Lupu. În 1934 a devenit membru PNȚ, pentru ca în 1938 să se înscrie în Partidul Socialist Țărănesc, condus de Mihai Ralea.

Ca ziarist, a lucrat la publicațiile Adevărul, Dimineața, Cuvântul liber, Dreptatea etc.[2] În 1938, Octav Livezeanu, împreună cu Mihail Sadoveanu și preotul Ioan Marina (viitorul patriarh Justinian), a înființat revista Muncă și Voe Bună, care includea o paginǎ bisericeascǎ intitulatǎ Pentru suflet.[3] După 1944 s-a apropiat de comuniști, intrând în Frontul Plugarilor, conducând și oficiosul acestui partid.[4]

Octav Livezeanu a fost ministru al artelor (19 august – 29 noiembrie 1946) în guvernul Petru Groza (1), ministru al propagandei (29 noiembrie 1946 – 30 decembrie 1947) în guvernul Petru Groza (2) și ministru al artelor și informațiilor (13 aprilie 1948 – 23 mai 1949) în guvernul Petru Groza (4). A lucrat în ultimii ani ca vicepreședinte al Institutului Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea. Octav Livezeanu a fost deputat în Marea Adunare Națională.[5]

Distincții

modificare

A fost decorat în 16 decembrie 1972 cu Ordinul Meritul Cultural clasa I „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”.[6]

  1. ^ „Vâlcea - Refacerea pluralismului politic”. istorielocala.ro. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Sfera Politicii”. revistasferapoliticii.ro. 
  3. ^ Vodă, Mănăstirea Radu (). „Justinian Marina - Manastirea Radu Voda - Sfanta Treime si Sfantul Ierarh Nectarie”. manastirearaduvoda.ro. 
  4. ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ mihai. „Nomenclatura – membrii II (D – L) – Comunismul in Romania”. 
  6. ^ Decretul nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1972.