Octav Livezeanu
| Octav Livezeanu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România |
| Decedat | (73 de ani) |
| Părinți | A. Livezeanu |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | diplomat |
| Limbi vorbite | limba română |
| Ministru al artelor și informațiilor | |
| În funcție – | |
| Succedat de | Eduard Mezincescu |
| Ministru al propagandei | |
| În funcție – | |
| Ministru al artelor | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Mihai Ralea |
| Ambasador al României în Bulgaria | |
| Deputat în Marea Adunare Națională | |
| Premii | Ordinul Meritul Cultural clasa I[*] () |
| Partid politic | Partidul Socialist Țărănesc (–) Partidul Național-Țărănesc (–) Frontul Plugarilor PCR |
| Alma mater | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Octav Livezeanu (n. , Râmnicu Vâlcea, Vâlcea, România – d. [1]) a fost un om politic român, țărănist și comunist.
A fost ziarist, fiul avocatului A. Livezeanu; a urmat cursurile Facultății de Științe a Universității din București. Membru al Partidului Țărănesc și colaborator apropiat al dr. Nicolae Lupu. În 1934 a devenit membru PNȚ, pentru ca în 1938 să se înscrie în Partidul Socialist Țărănesc, condus de Mihai Ralea.
Ca ziarist, a lucrat la publicațiile Adevărul, Dimineața, Cuvântul liber, Dreptatea etc.[2] În 1938, Octav Livezeanu, împreună cu Mihail Sadoveanu și preotul Ioan Marina (viitorul patriarh Justinian), a înființat revista Muncă și Voe Bună, care includea o paginǎ bisericeascǎ intitulatǎ Pentru suflet.[3] După 1944 s-a apropiat de comuniști, intrând în Frontul Plugarilor, conducând și oficiosul acestui partid.[4]
Octav Livezeanu a fost ministru al artelor (19 august – 29 noiembrie 1946) în guvernul Petru Groza (1), ministru al propagandei (29 noiembrie 1946 – 30 decembrie 1947) în guvernul Petru Groza (2) și ministru al artelor și informațiilor (13 aprilie 1948 – 23 mai 1949) în guvernul Petru Groza (4). A lucrat în ultimii ani ca vicepreședinte al Institutului Român pentru Relațiile Culturale cu Străinătatea. Octav Livezeanu a fost deputat în Marea Adunare Națională.[5]
Distincții
modificare- Ordinul Muncii clasa a II-a (12 august 1959) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[6]
- Medalia „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia” (6 mai 1961) „pentru merite în activitatea de partid și întărirea regimului democrat-popular”[7]
- Ordinul Meritul Cultural clasa I (16 decembrie 1972) „pentru merite deosebite în opera de construire a socialismului”[8]
Note
modificare- ^ „Vâlcea - Refacerea pluralismului politic”. istorielocala.ro. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Sfera Politicii”. revistasferapoliticii.ro.
- ^ Vodă, Mănăstirea Radu (). „Justinian Marina - Manastirea Radu Voda - Sfanta Treime si Sfantul Ierarh Nectarie”. manastirearaduvoda.ro.
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ mihai. „Nomenclatura – membrii II (D – L) – Comunismul in Romania”.
- ^ Decretul Prezidiului Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne nr. 308 din 12 august 1959 privind conferirea unor titluri, ordine și medalii, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul VIII, nr. 25, 17 septembrie 1959, p. 180.
- ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Populare Romîne nr. 120 din 6 mai 1961 pentru conferirea medaliei „40 de ani de la înființarea Partidului Comunist din Romînia”, publicat în Buletinul Oficial al Marii Adunări Naționale a Republicii Populare Romîne, anul X, nr. 30, 31 decembrie 1961, p. 415.
- ^ Decretul nr. 506 din 16 decembrie 1972 privind conferirea unor ordine și medalii ale Republicii Socialiste România, text publicat în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România din 31 decembrie 1972.