Wikipedia

Octav Luchide

promotor al fotbalului în România
Octav Luchide
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (77 de ani) Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Republica Populară Română
 Republica Socialistă România Modificați la Wikidata
Ocupațieavocat
jucător de rugby[*]​
conducător sportiv[*]​ Modificați la Wikidata
Activitate
PremiiOrdinul Meritul Sportiv clasa a II-a[*]​ ()  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Laureat olimpic
Center
Echipa de rugbi a României la JO 1924
medalii olimpice
Rugbi
Bronz Paris 1924 echipe

Octav Luchide (n. , București, România – d. ) a fost un jurist român, fost jucător de fotbal și de rugby, cu merite deosebite în organizarea activității sportive din România.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă din echipa națională de rugby a României care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României.[2]

A îndeplinit mai târziu funcțiile de președinte al Federației Române de Atletism (1927-1928) și secretar general al Federației Române de Fotbal (1930-1942), proiectând sistemul divizionar de desfășurare a campionatului național de fotbal și conducând echipa națională a României la cele trei ediții interbelice ale Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930, Italia 1934 și Franța 1938).[1]

Biografie modificare

S-a născut la 10 februarie 1901[3] în București și a practicat mai multe sporturi (fotbal, rugby și atletism) începând din 1915.[1][3] În anul 1916, pe când era doar elev de liceu, a fost, alături de câțiva studenți și cadre didactice, unul din membrii fondatori ai clubului bucureștean „Sportul Studențesc”; prof.dr. Traian Lalescu a fost primul președinte al clubului, iar Luchide primul secretar.[1][3][4][5] Câțiva ani mai târziu, în 1919, când era concentrat în armată, Luchide a participat la Olimpiada Sportivă Militară de la Paris.[1] A făcut parte ca jucător de rezervă din echipa națională de rugby a României care a participat la Jocurile Olimpice de vară din 1924 și a obținut medalia de bronz, prima medalie olimpică a României, clasându-se pe locul 3 din cele trei echipe naționale participante.[2][6][7] A absolvit cursurile Facultății de Drept a Universității din București și a obținut ulterior titlul de doctor în drept.[1]

Începând din anii 1920 Octav Luchide s-a implicat în mișcarea sportivă din România, îndeplinind mai multe funcții: arbitru de box, membru și președinte al districtului de fotbal București (1924-1930), președinte al Federației Române de Atletism (1927-1928) și secretar al Comisiei Centrale de Fotbal (1929-1930).[1][3][8] El a îndeplinit apoi timp de 12 ani (1930-1942) funcția de secretar general al Federației Române de Fotbal (1930-1942), fiind unul dintre membrii fondatori ai federației în 1930.[1][3] Luchide a proiectat și organizat sistemul divizionar de desfășurare a campionatului național de fotbal, înființând Divizia A în 1932, Divizia B în 1934 și Divizia C în 1936[1][3] și reușind astfel să unească sistemele regionale de competiții din Vechiul Regat și din provinciile unite cu România după război.[3][8] Unificarea mișcării fotbalistice din România a avut ca rezultat dezvoltarea fotbalului românesc.[3]

Octav Luchide a condus, în calitate de secretar general al FRF, delegația României la cele trei ediții interbelice ale Campionatului Mondial de Fotbal (Uruguay 1930, Italia 1934 și Franța 1938) și la balcaniadele de fotbal.[1][3] Participarea echipei naționale a României la primul campionat mondial de fotbal, care a avut loc în Uruguay în anul 1930, s-a datorat în mare parte activității organizatorice a tânărului Octav Luchide și a avut un rol important în promovarea externă a României și a sportului românesc.[3][9] După cum povestea Ioan Chirilă în cartea Zile și nopți pe stadion (1986), „inclusiv ideea de a pleca la drum într-un vagon de clasa a treia până la Genova, urmând ca din acea diferență până la clasa întâi, să obțină suma necesară confecționării unor echipamente demne de o echipă națională îi aparține lui Octav Luchide”.[3] A intervenit, de asemenea, la patronul Societății Astra Română pentru a-i lăsa pe Ladislau Raffinsky și Emerich Vogl (care erau angajați ai acelei societăți) să participe la Campionatul Mondial de Fotbal din 1930.[10]

Autoritățile regimului antonescian l-au suspendat în anul 1942 din funcția de secretar general al FRF, iar Octav Luchide a lucrat o vreme ca avocat.[1][3] În anul 1945, după încheierea războiului, a fost numit consilier al Organizației Sportului Popular (OSP), care fusese fondată la 15 septembrie 1944, din inițiativa PCR, și șef al Serviciului „Educație fizică” din cadrul Ministerului Învățământului.[1][3] Luchide a fost transferat mai târziu pe postul de consilier tehnic pentru toate sporturile în Comitetul pentru Cultură Fizică și Sport (CCFS) de pe lângă Consiliul de Miniștri.[1][3] În anul 1962 a revenit în cadrul Federației Române de Fotbal, unde a îndeplinit funcțiile de consilier și membru în Biroul Federal până în 1974, când s-a retras din motive de sănătate.[1][3]

În afara preocupărilor sportive, Octav Luchide a desfășurat, în paralel, numeroase activități culturale.[3] A fost secretar al Operei Române în perioada 1926-1928 și a tradus libretele a 13 opere, printre care pot fi menționate Trubadurul, Traviata sau Nevestele vesele din Windsor.[3] A fost cunoscut ca un filatelist pasionat: a adunat o colecție impresionantă de timbre, a publicat singur sau în colaborare mai multe lucrări de filatelie și a fost membru al Consiliului Filateliștilor din România.[3]

Octav Luchide a murit pe 2 ianuarie 1979, cu o lună înainte de a împlini vârsta de 78 de ani.[3]

Distincții modificare

  • Ordinul Meritul Sportiv clasa a II-a (29 decembrie 1967) „pentru merite deosebite în domeniul culturii fizice și sportului”[11]

Cărți modificare

  • Anuarul fotbalului românesc, vol. I (1909-1967) - în colaborare cu Petre Gațu, Ioan Mihăilescu și alții, Ed. Consiliului Național pentru Educație Fizică și Sport (CNEFS), București, 1968, 316 p., 15.140 ex.

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h i j k l m n „Personalități de referință. A. Promotori și profesioniști ai educației fizice și sportului” (PDF), Ministerul Tineretului și Sportului, p. 88, arhivat din original (PDF) la , accesat în  
  2. ^ a b „Echipa României de rugby, inclusă în Hall of Fame”, Federația Română de Rugby, , accesat în  
  3. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s Alexandru Perta (), „Octav Luchide, dezvoltatorul fotbalului românesc la începuturile sale”, Revista de fotbal, accesat în  
  4. ^ Cristian Frisk (), „Mac Popescu: „Aș vrea ca numele de Sportul Studențesc să nu se piardă"”, România liberă, accesat în  
  5. ^ Iuliana Spirache; Adrian Dumitru (), „Sportul Studențesc, 100 de ani de istorie! Totul a început pe 11 februarie 1916”, Fanatik.ro, accesat în  
  6. ^ „Naționala de rugby din 1924 a fost inclusă în Hall of Fame”, Digisport.ro, , accesat în  
  7. ^ „Medaliile olimpice de bronz ale României”, Comitetul Olimpic și Sportiv Român (Cosr.ro), accesat în  
  8. ^ a b Bogdan Fechită (), „Cum s-a desfășurat prima ediție divizionară a Ligii 1 » Octav Luchide, omul care a schimbat fața fotbalului românesc”, Gazeta sporturilor (GSP), accesat în  
  9. ^ Matei Udrea (), „Cum au început blaturile în fotbalul românesc!** Aranjamentele perioadei interbelice! Un material care nu trebuie ratat”, Prosport, accesat în  
  10. ^ Dan Nicolae Apolzan, Valentin Sinescu, Răzvan Toma, Răzvan Frățilă, Răzvan Ionuț Rotaru, Manual de cultură fotbalistică: suport de curs pentru licențele UEFA, Ed. Tana, Mușătești, vol. 1, 2019, p. 107. ISBN: 978-9016-09-2
  11. ^ Decretul Consiliului de Stat al Republicii Socialiste România nr. 1.162 din 29 decembrie 1967 privind conferirea ordinului și medaliei Meritul Sportiv unor sportivi fruntași și unor specialiști din domeniul culturii fizice și sportului, publicat în Buletinul Oficial nr. 1 din 5 ianuarie 1968, art. 1.

Legături externe modificare

Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Octav_Luchide&oldid=16212610