Olga Bancic
| Olga Bancic (Pierrette) | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născută | 10 mai 1912 Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedată | 10 mai 1944 Stuttgart, al Treilea Reich |
| Înmormântată | Karlsruhe  |
| Cauza decesului | Decapitată |
| Căsătorită cu | Alexandru Jar |
| Copii | Dolores |
| Naționalitate |  România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | sindicalist[*] luptător în rezistență[*] |
| Activitate | |
| Alte nume | „Pierrette” |
| Cunoscută pentru | Eroină a Rezistenței franceze Membră a grupului Manuchian (Afișul roșu(fr)) |
| Partid politic | Partidul Comunist Francez |
| Mișcare politică | Francs-tireurs et partisans - Main-d'œuvre immigrée(fr) |
| Acuzație penală | Terorism, asasinat |
| Pedeapsă penală | Pedeapsa capitală |
| Premii |  Médaille de la Résistance (Franta, 1947) |
Modifică date / text  | |
Olga (Golda) Bancic, (n. 10 mai 1912, Chișinău, Gubernia Basarabia, Imperiul Rus - d. 10 mai 1944, Stuttgart, al Treilea Reich) a fost o activistă comunistă română și franceză, luptătoare antifascistă, eroină a Rezistenței franceze din perioada ocupației naziste a Franței.
Viața timpurie și activitatea politicăModificare
S-a născut într-o familie de evrei din Basarabia, care la acea dată făcea parte a Imperiului Rus. La vârsta de 12 ani, a fost arestată pentru prima dată pe motivul că a participat la o grevă în fabrica de saltele la care lucra. În ciuda vârstei sale fragede, a fost închisă și bătută.
În anii 1933 - 1939 a fost membră activă a organizației muncitorești locale. A fost arestată de atâtea ori, încât a început să considere arestul ca un accident de muncă. În 1938, a plecat în Franța, unde i-a ajutat pe stângiștii francezi să transporte arme brigăzilor republicane din Spania, pentru a lupta împotriva fascismului. În 1939, după căsătoria cu Alexandru Jar, a născut o fată[1] căreia i-a dat numele de Dolores, drept omagiu pentru eroina Războiului Civil Spaniol, comunista Dolores Ibárruri, cunoscută și ca „La Pasionaria”.
Rezistența francezăModificare
În 1940, Franța a fost ocupată de armata germană. Membră a Partidul Comunist Francez, Olga și-a lăsat fiica Dolores la o familie franceză, pentru a o proteja, în timp ce ea s-a alăturat grupului de rezistență Francs-tireurs et partisans - Main-d'œuvre immigrée(fr) (FTP/MOI) din regiunea Parisului, condus de Missak Manouchian(fr), pentru a lupta împotriva germanilor. Olga Bancic a adoptat pseudonimul „Pierrette”. A asamblat bombe și a transportat explozive folosite pentru sabotarea trenurilor germane care transportau trupe și provizii. Pe 6 noiembrie 1943 a fost arestată de Gestapo. Deși a fost torturată, nu și-a demascat complicii. Pe data de 21 februarie 1944 a fost condamnată la moarte, împreună cu 22 de tovarăși din celebra grupare Afișul roșu(fr). Cei 22, fiind bărbați, au fost împușcați în aceeași zi. Dat fiind că o lege din Franța interzicea împușcarea femeilor, Olga a fost transferată de germani într-o închisoare din Stuttgart, unde a fost rejudecată și condamnată din nou la moarte. Interogările și torturile au continuat și după ce a fost condamnată la moarte.
A fost decapitată de ziua ei de naștere, pe 10 mai 1944, când împlinea 32 de ani[2].
În procesul verbal întocmit de poliția franceză la arestarea ei se precizează că este fiica lui Noé și al Zeains Marie, celibatară, că este fără profesie și fără domiciliu cunoscut. Când a fost arestată se afla în compania lui Rajman Marcel zis „Michel” și avea asupra sa o carte de identitate falsă pe numele Lebon, născută Petresca Marie.[3]
Afișul roșu cu chipurile celor executați, răspândit de sistemul de propagandă germană și al autorităților de la Vichy, i-a inspirat poetului Louis Aragon poezia L'Affiche rouge.[4]
ComemorareModificare
În anul 1959, pictorul român Alexandru Ciucurencu a expus lucrarea Olga Bancic pe eșafod[5] dar acest tablou a fost înlăturat din expoziție și nici până azi nu se știe precis unde se găsește.[6]
În Franța, pe zidul clădirii de la adresa 19, rue au Maire, 3ème, Paris (75003), Ile-de-France a fost montată o placă comemorativă în memoria grupului de rezistență Franc-Tireurs et Partisans (FTP/MOI), pe care este trecut și numele eroinei Olga Bancic.[7].
În București, între strada Polonă și strada Corneliu Botez, există o stradă care, până în 1995, s-a numit Olga Bancic. Pe zidul uneia din clădiri se afla o placă de marmură cu următorul text:
Numele străzii a fost schimbat în Alexandru Philippide iar placa de marmură a fost smulsă de la locul ei.[9]
FilmografieModificare
În anul 2009, în Franța a fost lansat filmul L'armée du crime (Armata crimei), cu durata de 139 minute, în regia lui Robert Guédiguians, care prezintă activitatea grupului condus de poetul armean Missak Manouchian în rândul Rezistenței franceze. Printre personajele care apar în film este și Olga Bancic, interpretată de actrița Olga Legrand.[10]
Placă comemorativă la Paris 3e, 19 rue au Maire
Placă comemorativă la Valence pentru membrii Grupului Manouchian
Rue du Groupe-Manouchian, Paris 20e
Legături externeModificare
ReferințeModificare
- ^ Vladimir Tismăneanu, Stalinism pentru eternitate, Editura Polirom, Iași, 2005, ISBN 973-681-899-3
- ^ Articolul despre Olga Bancic în Enciclopedia Holocaustului, pe site-ul Muzeului Holocaustului din Statele Unite
- ^ Extrait des archives de la police
- ^ L'affiche rouge- histoire et memoire
- ^ Academia Republicii Populare Române, Dicționar Enciclopedic Român, Editura Politică, București, 1962-1964
- ^ Istoria pe care o uităm. Olga Bancic executată a doua oară.
- ^ Les Plaques Commémoratives
- ^ Bedros Horasangian, "Caragiale, go home!", in Ziua, 29 iunie 2005
- ^ antifa.ro, blog, "Memoria unei antifasciste a fost profanata!", postat în 4.01.2010. Articolul conține două fotografii documentare cu starea înainte și după dislocarea plăcii. (ultimul acces 3.10.2010)
- ^ L'armée du crime