Onoarea pierdută a Katharinei Blum (film)

film din 1975 regizat de Volker Schlöndorff și Margarethe von Trotta
Onoarea pierdută a Katharinei Blum
Die verlorene Ehre der Katharina Blum
1975-Onoarea pierduta a Katharinei Blum w.jpg
Afișul românesc al filmului
Titlu originalDie verlorene Ehre der Katharina Blum
Genfilm dramatic
film de crimă
RegizorVolker Schlöndorff
Margarethe von Trotta
AutorVolker Schlöndorff
Margarethe von Trotta
Heinrich Böll  Modificați la Wikidata
ScenaristHeinrich Böll
Volker Schlöndorff
Margarethe von Trotta
Bazat peromanul omonim al scriitorului Heinrich Böll
ProducătorWilli Benninger
Director de imagineJost Vacano
MontajPeter Przygodda
MuzicaHans Werner Henze
DistribuțieAngela Winkler
Mario Adorf
Jürgen Prochnow
Dieter Laser
Premiera10 octombrie 1975 (RFG)
Durata106 minute
film color
ȚaraRFG RFG
Filmat înKöln  Modificați la Wikidata
Limba originalăgermană
Disponibil în românăsubtitrat
Prezență online

Onoarea pierdută a Katharinei Blum (titlul original: în germană Die verlorene Ehre der Katharina Blum) este un film dramatic german, realizat în 1975 de regizorii Volker Schlöndorff și Margarethe von Trotta, după romanul omonim al scriitorului Heinrich Böll, protagoniști fiind actorii Angela Winkler, Mario Adorf, Jürgen Prochnow și Dieter Laser.

Angela Winkler (Katharina Blum), într-o scenă din film

ConținutModificare

  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

Când menajera Katharina Blum se îndrăgostește de un presupus terorist, ea însăși devine ținta unei campanii de hărțuire de către procuror și de către jurnaliști. În disperare, tânăra pune mâna pe armă. Filmul surprinde atmosfera opresivă din RFG în timpul activ al RAF.

DistribuțieModificare

Diferența față de originalul literarModificare

Filmul are un început și un sfârșit diferit de romanul lui Böll. În roman naratorul introduce cititorul în povestea provenită din mai multe surse (procesele-verbale de audiere ale poliției, avocatul apărării dr. Blorna și procurorul Peter Hach), iar filmul începe cronologic odată cu sosirea lui Ludwig Göttens în locul unde la o petrecere o va întâlni pe Katharina Blum. În timp ce cartea se încheie cu trimiterea la închisoare a Katharinei Blum, filmul arată în final, înmormântarea jurnalistului împușcat. O ironie deosebită constă în faptul că în discursul funerar (scris de Heinrich Böll), șeful editurii care publică cotidianul „ZEITUNG” (în ro: Jurnalul), descrie actul lui Katharina Blum ca un „atac la libertatea presei” și explică faptul că astfel de atacuri trebuie în viitor să fie mai puternic contracarate.

Imaginea finală a filmului este un text-bloc care apare deasupra coroanei funerare a lui Tötges, text care face legătura între tema filmului și „jurnalismul galben” al publicației „ZEITUNG”, de practicile actualului tabloid german Bild-Zeitung. Acest text apare și la începutul cărții lui Heinrich Böll:

„Asemănările cu anumite practici jurnalistice nu sunt nici intenționate, nici accidentale, ci inevitabile.”

Heinrich Böll prefațează cartea sa cu un pasaj similar[1]:

„Personajele și acțiunea acestei povestiri sunt inventate. Dacă din zugrăvirea unor practici ziaristice au reieșit cumva asemănări cu practicile ziarului „Bild-Zeitung”, aceste asemănări nu sunt nici intenționate, nici întâmplătoare, ci inevitabile.”

ReferințeModificare

  1. ^ * Böll, Heinrich. Onoarea pierdută a Katharinei Blum sau Cum se iscă și unde poate duce violența. București, 1978: Editura Univers, Colecția Globus. p. 5. 

LiteraturăModificare

  • Böll, Heinrich. Onoarea pierdută a Katharinei Blum sau Cum se iscă și unde poate duce violența. Tradus de Mariana Șora. București, 1978: Editura Univers, Colecția Globus. p. 144. 

Vezi șiModificare

Legături externeModificare