Ophelia (satelit)
Ophelia | |
Ophelia (imagine făcută pe 21 ianuare 1986) | |
Descoperire | |
---|---|
Descoperit de | Richard J. Terrile / Voyager 2 |
Dată descoperire | 20 ianuarie 1986 |
Denumiri | |
Denumire MPC | Uranus VII |
Pronunție | /o'fe.li.a/ |
Atribute | Ophelian /o.fe.li'an/ |
Caracteristicile orbitei | |
Raza medie a orbitei | 53.763,390 ± 0,847 km[1] |
Excentricitate | 0,00992 ± 0,000107[1] |
Perioadă orbitală | 0,37640039 ± 0,00000357 zile[1] |
10,39 km/s[a] | |
Înclinație | 0,10362 ± 0,055° (față de ecuatorul lui Uranus)[1] |
Sateliți | Uranus |
Caracteristici fizice | |
Dimensiuni | 54 × 38 × 38 km[2] |
Raza medie | 21,4 ± 4 km[2][3][4] |
Suprafață | ~6600 km2[a] |
Volum | ~41.000 km3[a] |
Masă | ~5,3×1016 kg[a] |
Densitate medie | ~1,3 g/cm3 (presupusă)[3] |
~0,0070 m/s2[a] | |
~0,018 km/s[a] | |
sincronă[2] | |
zero[2] | |
Albedo | |
Temperatură | ~64 K[a] |
Ophelia este un satelit al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 20 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 8. Nu a fost văzut până când Telescopul Spațial Hubble nu l-a recuperat în 2003. Ophelia a fost numită după fiica lui Polonius(d), Ophelia, în piesa lui William Shakespeare Hamlet. Este desemnat și Uranus VII.
În afară de orbita sa, raza de 21 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre ea. În imaginile Voyager 2 Ophelia apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat Ophelia este de 0,7 ± 0,3.
Ophelia acționează ca satelitul păstor exterior pentru inelul ε al lui Uranus. Orbita lui Ophelia se află în raza orbitei sincrone a lui Uranus și, prin urmare, se degradează lent din cauza forțelor mareice.
Vezi și
modificareReferințe
modificareNote explicative
Citații
- ^ a b c d Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263.
- ^ a b c d Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597.
- ^ a b c „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în .
- ^ a b Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în .
- ^ Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596.