Ophelia (satelit)

satelit al Uranus
Ophelia

Ophelia (imagine făcută pe 21 ianuare 1986)
Descoperire
Descoperit deRichard J. Terrile / Voyager 2
Dată descoperire20 ianuarie 1986
Denumiri
Denumire MPCUranus VII
Pronunție/o'fe.li.a/
AtributeOphelian /o.fe.li'an/
Caracteristicile orbitei
Raza medie a orbitei
53.763,390 ± 0,847 km[1]
Excentricitate0,00992 ± 0,000107[1]
Perioadă orbitală
0,37640039 ± 0,00000357 zile[1]
10,39 km/s[a]
Înclinație0,10362 ± 0,055° (față de ecuatorul lui Uranus)[1]
SatelițiUranus
Caracteristici fizice
Dimensiuni54 × 38 × 38 km[2]
Raza medie
21,4 ± 4 km[2][3][4]
Suprafață
~6600 km2[a]
Volum~41.000 km3[a]
Masă~5,3×1016 kg[a]
Densitate medie
~1,3 g/cm3 (presupusă)[3]
~0,0070 m/s2[a]
~0,018 km/s[a]
sincronă[2]
zero[2]
Albedo
Temperatură~64 K[a]

Ophelia este un satelit al lui Uranus. A fost descoperit din imaginile realizate de Voyager 2 pe 20 ianuarie 1986 și a primit denumirea temporară S/1986 U 8. Nu a fost văzut până când Telescopul Spațial Hubble nu l-a recuperat în 2003. Ophelia a fost numită după fiica lui Polonius⁠(d), Ophelia, în piesa lui William Shakespeare Hamlet. Este desemnat și Uranus VII.

În afară de orbita sa, raza de 21 km și albedo-ul geometric de 0,08 nu se știe practic nimic despre ea. În imaginile Voyager 2 Ophelia apare ca un obiect alungit, cu axa majoră îndreptată spre Uranus. Raportul axelor sferoidului prolat Ophelia este de 0,7 ± 0,3.

Ophelia acționează ca satelitul păstor exterior pentru inelul ε al lui Uranus. Orbita lui Ophelia se află în raza orbitei sincrone a lui Uranus și, prin urmare, se degradează lent din cauza forțelor mareice.

Vezi și

modificare

Referințe

modificare

Note explicative

  1. ^ a b c d e f g Calculat pe baza altor parametri.

Citații

  1. ^ a b c d Jacobson, R. A. (). „The Orbits of the Inner Uranian Satellites From Hubble Space Telescope and Voyager 2 Observations”. The Astronomical Journal. 115 (3): 1195–1199. Bibcode:1998AJ....115.1195J. doi:10.1086/300263. 
  2. ^ a b c d Karkoschka, Erich (). „Voyager's Eleventh Discovery of a Satellite of Uranus and Photometry and the First Size Measurements of Nine Satellites”. Icarus. 151 (1): 69–77. Bibcode:2001Icar..151...69K. doi:10.1006/icar.2001.6597. 
  3. ^ a b c „Planetary Satellite Physical Parameters”. JPL (Solar System Dynamics). . Accesat în . 
  4. ^ a b Williams, Dr. David R. (). „Uranian Satellite Fact Sheet”. NASA (National Space Science Data Center). Accesat în . 
  5. ^ Karkoschka, Erich (). „Comprehensive Photometry of the Rings and 16 Satellites of Uranus with the Hubble Space Telescope”. Icarus. 151 (1): 51–68. Bibcode:2001Icar..151...51K. doi:10.1006/icar.2001.6596. 

Legături externe

modificare