Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)

Ordinea de bătaie a Armatei României la 1 iulie 1917
Categorii de arme	• Infanterie • Cavalerie • Artilerie • Geniu • Marină
Sediul	Marele Cartier General dispus la: • Bârlad • Iași
Conducere
Comandantul de Căpetenie	Ferdinand I
Ministru de război	General Constantin Iancovescu
Șeful Marelui Cartier General	General de corp de armată Constantin Prezan
Resurse umane
Vârsta de recrutare	21 ani
Serviciu militar obligatoriu	Da
Modifică text

După retragerea în Moldova, în perioada ianuarie-iulie 1917 s-a desfășurat procesul de reorganizare a Armatei României, sub conducerea nemijlocită a Marelui Cartier General. Acest proces a beneficiat de un sprijin substanțial din partea Aliaților, în special a Franței, prin intermediul Misiunii Militare Franceze, condusă de generalul Henri Berthelot.

La terminarea procesului de reorganizare, Armata României cuprindea un efectiv total de 512.052 de militari (circa 60% din efectivul de la intrarea în război), repartizați astfel: 2.020 la Marele Cartier General, 165.447 la Armata 1, 169.877 la Armata 2 și 174.708 trupe la dispoziția Marelui Cartier General.^[1]^{:p. 530}

Noua organizare de război a Armatei României prevedea cuprindea: două comandamente de armată (Armata 1 și Armata 2), cinci comandamente de corp de armată, cincisprezece divizii de infanterie, două divizii de cavalerie, unități de artilerie, aviație, marină, artilerie antiaeriană, etc.

Fiecare din cele 15 divizii de infanterie era formată din: 2 de brigăzi de infanterie, cu un total de 4 de regimente a trei batalioane fiecare, o brigadă de artilerie cu două regimente, un divizion de cavalerie și o companie de mitraliere. În plus, primele zece divizii (de la 1 la 10) mai aveau fiecare un regiment de vânători. Cavaleria era formată din două divizii cu 4 brigăzi, câte o divizie pentru fiecare armată.

Conducerea supremă a tuturor forțelor româno-ruse de pe Frontul român era asigurată nominal de către regele Ferdinand - care era și Comandantul de Căpetenie al forțelor române. Acesta era ajutat în actul de comandă de „Comandamentul Frontului Român”, condus de generalul Șcerbacev, - care exercita practic comanda operativă unică a forțelor aliate - și de Marele Cartier General român - prin care se exercita conducerea forțelor române pe timpul acțiunilor militare dispuse de Comandamentul Frontului român. Acest aranjament al sistemului de comandă-control avea să conducă la apariția a o serie de fricțiuni în exercitarea conducerii de către diverși comandanți de pe front, atât între comandanți ruși și români, cât și între comandanții români de armate și Marele Cartier General.

Asigurarea aspectelor administrative și a celor care țineau de înzestrarea armatei și coordonarea efortului de război revenea Ministerului de Război, care nu avea însă atribuții pe linia conducerii militare.

La începutul lunii iulie procesul de refacere era finalizat aproape în totalitate. Armata 1 avea trei corpuri de armată (1, 3 și 5) cu un total de 9 divizii, în timp ce Armata 2 avea două corpuri de armată (2 și 4), cu un total de 6 divizii.

Repartiția unităților era dictată de misiunile prevăzute în Planul de Campanie pentru 1917, astfel încât la 1 iulie 1917 situația marilor unități se prezenta astfel:

5 divizii de infanterie (1, 3, 6, 8, 12) pe frontul Armatei 2
4 divizii de infanterie (5, 9, 13, 14) și Corpul de Cavalerie (Diviziile 1 și 2 Cavalerie) pe frontul Armatei 1
Divizia 7 Infanterie în rezerva Marelui Cartier General
Divizia 10 Infanterie în rezerva frontului rom
4 divizii încă în curs de refacere (Corpul 1 Armată - Diviziile 2, 4 și 11 Infanterie - va termina refacerea abia la sfârșitul anului 1917, iar Divizia 15 Infanterie va termina refacerea la sfârșitul lunii septembrie 1917)

Organele de conducere

Comanda de Căpetenie

Regele Ferdinand

Conform prevederilor art. 93 din Constituția din 1866, regele era capul puterii armate. În această calitate el exercita comanda de căpetenie în timp de război.^[2]

Comandanți de Căpetenie

Regele Ferdinand I - 24 august 1916 - 21 noiembrie 1917
General de corp de armată Constantin Prezan - 21 noiembrie 1917 - 1 aprilie 1918^[3]

Ministerul de Război

Ministerul de Război avea un rol pur administrativ, fără atribuții în comanda operativă. Sarcinile sale principale erau gestionarea bugetului, administrația armatei, controlul financiar și administrarea fondului de pensii militare. Ministerul era supus controlului guvernului și Parlamentului.^[4]

Structura ministerul nu a suferit schimbări esențiale față de cea de la intrarea în război, fiind organizat pe două Direcții Generale și mai multe servicii.^[5]

Generalul Constantin Iancovescu

Marele Cartier General

Marele Cartier General (abreviat M.C.G.) a fost cea mai înaltă structură militară destinată conducerii operațiunilor militare ale Armatei României, pe timp de război.

Marele Cartier General a fost constituit în august 1916, după intrarea României în primul război mondial și a funcționat pe toată perioada războiului.^[6] În primele luni ale lui 1917, Marele Cartier General a funcționat la Bârlad după care sediul său a fost mutat la Iași.

Începând cu data de 5 decembrie 1916 generalul de corp de armată Constantin Prezan a fost numit șef al Marelui Cartier General, înlocuindu-l pe generalul Dumitru Iliescu. Primele obiective și realizări ale noului șef al Marelui Cartier General au fost redislocarea comandamentelor, unităților și marilor unități în teritoriul dintre Siret și Prut, reglementarea relațiilor cu conducerea militară rusă referitoare la transporturile feroviare, relațiile de comandament, zonele de responsabilitate, precum și crearea cadrului de colaborare cu Misiunea Militară Franceză.

De asemenea generalul Prezan a dispus o reorganizare a structurii Marelui Cartier general, simplificându-i structura prin organizarea pe trei eșaloane în loc de patru. Noua structură a acestui organism era următoarea

Marele Cartier General^[7]^{:pp 82-83}

Generalul Constantin Prezan

Comandantul de Căpetenie
- Casa Militară
Eșalonul I
- Șeful de Stat-Major General
  - Subșeful de Stat-Major General
  - Secția 1 Operații
    - Biroul 1 Operații
    - Biroul 2 Informații
    - Biroul 3 Organizare
  - Secția 2 Comunicații
    - Biroul 4 Comunicații
  - Secția 3 Adjutantură
    - Biroul 5 Personal
  - Serviciul Transporturilor pe Căi Ferate
    - Biroul 6 Transporturi
  - Serviciul Aviației
  - Serviciul Telegrafiei fără Fir
  - Serviciul Siguranței
  - Serviciul Telegrafo-Poștal
  - Serviciul Medical
  - Serviciul Veterinar
  - Serviciul Cartierului
  - Serviciul Casieriei-Cazarmării
  - Detașamentul jandarmi pedeștri și rechiziții
  - Serviciul Transporturilor pe Căi Ferate
  - Serviciul Automobilelor Armatei
  - Comandamentul Marinei
Eșalonul II
- Comandamentul General al Etapelor
  - Biroul Etapelor Biroul Adjutanturii
  - Biroul Mișcare și Comunicații
  - Serviciul de Căi Ferate
- Serviciul Artileriei
- Serviciul Geniului
- Serviciul Marinei
- Serviciul Sanitar
- Serviciul Intendenței
- Serviciul Justiției Militare
- Pretoratul Armatei
- Serviciul Tezaurului
- Serviciul Religios
- Serviciul Cartierului
- Serviciul Telegrafo-Poștal
- Detașamentul de Jandarmi
- Secția 5 Telegrafie
- Uzina de Hidrogen
Eșalonul III
- Serviciul Atașaților Militari
- Ofițeri atașați pe lângă Comandamentul rus

Forțele armate

Armata 1

Generalul Constantin Cristescu, comandant Armata 1

Generalul Eremia Grigorescu, comandant Armata 1

În anul 1917, Armata 1 a fost reorganizată pe trei corpuri de armată (I, III și V) cu un total de 9 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de divizie Constantin Christescu până la 30 iulie 1917 și generalul de divizie Eremia Grigorescu, după această dată. Ordinea sa de bătaie era următoarea:^[8]
Armata 1

Cartierul General al Armatei 1
Corpul I Armată

Corpul III Armată

Corpul V Armată

Corpul de Cavalerie

Rezerva de artilerie

Grupul 2 Aeronautic^⁠(en)^[traduceți] - Escadrilele N.3, F.4, F.7, F.9, N.11, C.12

Armata 2

Generalul Alexandru Averescu, comandant Armata 2

În anul 1917, Armata 2 a fost reorganizată chiar pe front, pe două corpuri de armată (II și IV) cu un total de 6 divizii. La comanda armatei s-au aflat generalul de corp de armată Alexandru Averescu. Ordinea sa de bătaie era următoarea: Armata 2

Cartierul General al Armatei 2
Corpul II Armată

Divizia 1 Infanterie

Brigada 2 Infanterie

Brigada 1 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 1 Pionieri

Divizia 3 Infanterie

Brigada 5 Infanterie

Brigada 3 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 3 Pionieri

Divizia 12 Infanterie

Brigada 23 Infanterie

Brigada 24 Infanterie

Brigada 12 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 12 Pionieri

Corpul IV Armată

Divizia 6 Infanterie

Brigada 12 Infanterie

Brigada 6 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 6 Pionieri

Divizia 7 Infanterie

Brigada 14 Infanterie

Brigada 7 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 7 Pionieri

Divizia 8 Infanterie

Brigada 16 Infanterie

Brigada 8 Artilerie

Compania divizionară de mitraliere
Divizionul de cavalerie
Batalionul 8 Pionieri

Divizia 1 Cavalerie

Brigada 3 Roșiori

Divizionul 2 Artilerie Călăreață
Grupul 1 Automitraliere

Brigada 2 Călărași

Brigada de Grăniceri

Rezerva de artilerie a armatei 2

Divizionul de munte 63 mm
Divizionul de munte 75 mm
Bateria de obuziere 150 mm
4 Baterii tunuri lungi 120 mm
4 Baterii tunuri lungi 105 mm

Batalionul 17 Pionieri
Grupul 1 Aeronautic^⁠(en)^[traduceți] - Escadrilele N.1, F.2, F.6

Note

^ ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
^ Constituția României, în Monitorul Oficial nr. 142 din 1 iunie 1866
^ Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 44 din 21 noiembrie 1917, regele Ferdinand preda comanda de căpetenie a armatei șefului Marelui Cartier General, generalul Constantin Prezan, însărcinându-l cu „comanda Armatei Române, până la noi ordine”. Acest aranjament avea rolul de a evita să îl pună pe regele României într-o situație umilitoare în eventualitatea unei posibile capitulări în fața Puterilor Centrale.
Arhiva Ministerului Apărării Naționale, Fond Armata 1, dosar nr. 154, fila 73, apud. Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996, pp 171-173
^ ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989, p. 53
^ Eftimie Ardeleanu, Alexandru Oșca, Dumitru Preda, Istoria Statului Major General Român, Editura Militară, București, 1994, p.50
^ Statul Major General, pe site-ul oficial al Statului Major General, [1], accesat la 22.06.2013
^ ***, Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996
^ Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

Bibliografie

Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
Marele Cartier General, Ordinea de bătaie a armatei - 14 august 1916, București, 1916
***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979

Vezi și

Portal România în Primul Război Mondial

Portal Primul Război Mondial

Portal Istorie

[1] ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989

[2] Constituția României, în Monitorul Oficial nr. 142 din 1 iunie 1866

[3] Prin Înaltul Ordin de Zi nr. 44 din 21 noiembrie 1917, regele Ferdinand preda comanda de căpetenie a armatei șefului Marelui Cartier General, generalul Constantin Prezan, însărcinându-l cu „comanda Armatei Române, până la noi ordine”. Acest aranjament avea rolul de a evita să îl pună pe regele României într-o situație umilitoare în eventualitatea unei posibile capitulări în fața Puterilor Centrale.
Arhiva Ministerului Apărării Naționale, Fond Armata 1, dosar nr. 154, fila 73, apud. Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996, pp 171-173

[:0-4] ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989, p. 53

[5] Eftimie Ardeleanu, Alexandru Oșca, Dumitru Preda, Istoria Statului Major General Român, Editura Militară, București, 1994, p.50

[SMG-6] Statul Major General, pe site-ul oficial al Statului Major General, [1], accesat la 22.06.2013

[MCG-7] ***, Marele Cartier General, Editura Machiavelli, București, 1996

[Ioanițiu-8] Lt.-Colonel Alexandru Ioanițiu, Războiul României: 1916-1918, vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]