Ornithomimosauria
Ornithomimosauria (gr. „Șopârle imitatoare de păsări“) sunt o infraordin de dinozauri teropode, care au trăit în Cretacic, acum aproximativ 130-65 de milioane de ani în urmă, în Laurasia (astăzi Asia, Europa și America de Nord), precum și în Africa și posibil Australia.[8]
| Ornithomimosauria Fosilă: Cretacic, 140–66 mln. ani în urmă[1] | |
|---|---|
| |
| Schelet de Struthiomimus altus, Muzeul Regal Tyrrell | |
| Clasificare științifică | |
| Regn: | Animalia |
| Încrengătură: | Chordata |
| Clasă: | Reptilia |
| Supraordin: | Dinosauria |
| Ordin: | Saurischia |
| Subordin: | Theropoda |
| Infraordin: | Ornithomimosauria Barsbold, 1976 |
| Subgrupuri[7] | |
| |
| Sinonime | |
| |
Modifică text  |
|
Membrii primitivi ai grupului includ Nqwebasaurus, Pelecanimimus, Shenzhousaurus, Hexing și Deinocheirus, ale căror brațe au atins lungimea de 2,4 metri. Specii mai avansate, membre ale familiei Ornithomimidae, includ Gallimimus, Struthiomimus și Ornithomimus. Unii paleontologi, precum Paul Sereno, consideră că enigmaticii alvarezsaurizi sunt rude apropiate ale ornitomimozaurilor și îi plasează împreună în superfamilia Ornithomimoidea.
Descriere modificare
Craniile ornitomimozaurilor erau mici, cu ochi mari, gâtul relativ lung și subțire. Cei mai primitivi membri ai taxonului (precum Pelecanimimus și Harpymimus) aveau fălci cu dinți mici, în timp ce speciile ulterioare și mai derivate aveau un cioc fără dinți.[9]
Membrele anterioare („brațele”) erau lungi și subțiri și prezentau gheare puternice. Membrele posterioare erau lungi și puternice, cu falange scurte, puternice, care se termină în copite asemănătoare ghearelor. Onitomimozaurii au fost probabil printre cei mai rapizi dintre toți dinozaurii. La fel ca și alți coelurozauri, onitomimozaurul a avut mai degrabă pene decât piele.
Sunt teropode de dimensiuni medii. Cele mai mari au avut între 7 și 11 metri lungime; aceștia sunt în ordine descrescătoare: Deinocheirus, Gallimimus și Beishanlong.
Dieta lor trebuie să fi fost în esență erbivoră, după cum arată: prezența frecventă a numeroși gastroliți din stomacul lor, numărul mare al acestor animale în comparație cu cel al prădătorilor lor, și prezența unor gheare lungi curbate la capătul brațelor pe care le-ar fi putut folosi pentru a plia ramuri înalte. Cu toate acestea, nu este exclus faptul că și-au completat dieta consumând animale mici și ouă. Un alt argument pentru dieta erbivoră este poziția ochilor în partea laterală a capului. Aceast lucru permite o vizionare completă, dar reduce suprafața viziunii spațiale care este importantă pentru evaluarea distanței până la pradă. În schimb, multe alte Teropode, în mod clar prădătoare, au ochii situați în față, la fel ca multe alte animale carnivore.
Clasificare modificare
Cladograma de mai jos urmează o analiză realizată de Yuong-Nam Lee, Rinchen Barsbold, Philip J. Currie, Yoshitsugu Kobayashi, Hang-Jae Lee, Pascal Godefroit, François Escuillié și Tsogtbaatar Chinzorig. Analiza a fost publicată în 2014 și include numeroși taxoni ornitomimozaurici.[7]
| Coelurosauria |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
.png){kind=small}
.jpg){kind=small}
.jpg){kind=small}
_(Antwerpener_Breiftaube).jpg){kind=small}
Cladograma de mai jos urmărește o analiză a lui Jin Liyong, Chen Jun și Pascal Godefroit (2012).[2]
| Ornithomimosauria |
| ||||||||||||||||||||||||||||||
Cladograma prezentată aici urmează analiza realizată de Turner, Clarke, Ericson și Norell, 2007.[10] Numele cladei urmează definițiile furnizate de Sereno, 2005.[11]
| Ornithomimosauria |
| ||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
Note modificare
- ^ a b Holtz, Thomas R. Jr. (2012) Dinosaurs: The Most Complete, Up-to-Date Encyclopedia for Dinosaur Lovers of All Ages, Winter 2011 Appendix.
- ^ a b Jin Liyong, Chen Jun & Pascal Godefroit (). „A New Basal Ornithomimosaur (Dinosauria: Theropoda) from the Early Cretaceous Yixian Formation, Northeast China”. În Godefroit, P. Bernissart Dinosaurs and Early Cretaceous Terrestrial Ecosystems. Indiana University Press. pp. 467–487.
- ^ Brownstein CD. (2016) Redescription of Arundel formation Ornithomimosaur material and a reinterpretation of Nedcolbertia justinhofmanni as an "Ostrich Dinosaur": Biogeographic implications. PeerJ Preprints 4:e2308v1 https://doi.org/10.7287/peerj.preprints.2308v1
- ^ Choiniere, J. N.; Forster, C. A.; De Klerk, W. J. (). „New information on Nqwebasaurus thwazi, a coelurosaurian theropod from the Early Cretaceous (Hauteriverian?) Kirkwood Formation in South Africa”. Journal of African Earth Sciences. 71-72: 1–17. doi:10.1016/j.jafrearsci.2012.05.005.
- ^ R. Allain, R. Vullo, J. Le loeuff & J.-F. Tournepiche (2014) European ornithomimosaurs (Dinosauria, Theropoda): an undetected record. Geologica Acta 12(2) (advance online publication) June 2014.
- ^ Sereno, P. (). „Early Cretaceous ornithomimosaurs (Dinosauria: Coelurosauria) from Africa”. Ameghiniana. 54 (5): 576–616. doi:10.5710/AMGH.23.10.2017.3155.
- ^ a b Lee, Y.-N.; Barsbold, R.; Currie, P.J.; Kobayashi, Y.; Lee, H.-J.; Godefroit, P.; Escuillié, F.; Chinzorig, T. (). „Resolving the long-standing enigmas of a giant ornithomimosaur Deinocheirus mirificus”. Nature. 515 (7526): 1–4. Bibcode:2014Natur.515..257L. doi:10.1038/nature13874. PMID 25337880.
- ^ Choiniere, Jonah N.; Forster, Catherine A.; De Klerk, William J. (). „New information on Nqwebasaurus thwazi, a coelurosaurian theropod from the Early Cretaceous Kirkwood Formation in South Africa”. Journal of African Earth Sciences. 71-72: 1–17. Bibcode:2012JAfES..71....1C. doi:10.1016/j.jafrearsci.2012.05.005.
- ^ Last of the Dinosaurs: The Cretaceous Period
- ^ Turner, et al. (2007).
- ^ „Taxon Search: TaxonSearch Archive Page - Stem Archosauria 1.0”. Arhivat din original la .
Vezi și modificare
Legături externe modificare
- Khalaf-von Jaffa, Norman Ali Bassam Ali Taher (2006). Ornithomimid Dinosaur Tracks from Beit Zeit, West of Jerusalem, Palestine. Gazelle: The Palestinian Biological Bulletin. Number 56, August 2006. pp. 1–7.