Osmoreglare
Acest articol sau secțiune are mai multe probleme. Puteți să contribuiți la rezolvarea lor sau să le comentați pe pagina de discuție. Pentru ajutor, consultați pagina de îndrumări.
Nu ștergeți etichetele înainte de rezolvarea problemelor. |
Osmoreglarea este reglarea activă a presiunii osmotice a fluidelor corpului unui organism, detectată de osmoreceptori(d), pentru a menține homeostazia conținutului de apă al organismului; adică menține echilibrul fluidelor și concentrația de electroliți (săruri în soluție care în acest caz este reprezentată de lichidul corporal) pentru a împiedica lichidele corpului să devină prea diluate sau concentrate. Presiunea osmotică este o măsură a tendinței apei de a se muta într-o soluție din alta prin osmoză. Cu cât presiunea osmotică a unei soluții este mai mare, cu atât mai multă apă tinde să se deplaseze în ea. Presiunea trebuie exercitată pe partea hipertonică a unei membrane permeabile selectiv pentru a preveni difuzia apei prin osmoză din partea care conține apă pură.
Deși pot exista variații orare și zilnice ale echilibrului osmotic, un animal este în general într-o stare osmotică de echilibru pe termen lung. Organismele din mediile acvatice și terestre trebuie să mențină concentrația corectă de substanțe dizolvate și cantitatea de apă în fluidele lor corporale; aceasta implică excreția (scăparea deșeurilor metabolice(d) de azot și a altor substanțe, cum ar fi hormonii care ar fi toxici dacă ar fi lăsați să se acumuleze în sânge) prin organe precum pielea și rinichii.