Otar Iosseliani

regizor de film georgian
Otar Iosseliani
Date personale
Născut[3][4][5][6][7] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS[8][9][7][10] Modificați la Wikidata
Decedat (89 de ani)[11][7][12] Modificați la Wikidata
Tbilisi, Georgia[12] Modificați la Wikidata
Cetățenie Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste ()
 Franța (–)[13]
 Georgia () Modificați la Wikidata
Ocupațiescenarist
monteur[*]
actor
regizor[*]
compozitor
dirijor
pianist
realizator de filme documentare[*]
regizor de film
pedagog[*] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba georgiană[14]
limba franceză[15] Modificați la Wikidata
Alma materInstitutul de Cinematografie Gherasimov
Conservatorul de Stat din Tbilisi[*]
Alte premii
Premiul Louis Delluc[*] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]]
Artist al poporului din RSS Gruzină[*]
Berliner Kunstpreis[*] (1993)
Nika Award for Best Director[*][[Nika Award for Best Director (distinction of Russian film)|​]] (1998)
European Film Academy Critics Award[*][[European Film Academy Critics Award (award)|​]] (1999) pentru Adieu, plancher des vaches ![*][[Adieu, plancher des vaches ! |​]][1]
Cavaler al Ordinului Național al Legiunii de Onoare[*] (2006)[2] Modificați la Wikidata

Otar Iosseliani (în georgiană: ოთარ იოსელიანი; n. , Tbilisi, Republica Sovietică Federală Socialistă Transcaucaziană, URSS – d. , Tbilisi, Georgia) a fost un renumit scenarist, regizor și producător de origine georgiană. Din cauza cenzurii aplicate filmelor sale în URSS, Iosseliani a fost obligat să emigreze în Franța în anul 1982.

Primul său lung metraj, Noiembrie (1966), a câștigat premiu FIPRESCI la Festivalul de Film de la Cannes. Filmul său Pastorala, după ce a fost finalizat, în 1976, nu a avut voie să fie lansat oficial dispărând timp de mai mulți ani în arhivele sovietice și având o difuzare extrem de strictă mulți ani mai târziu. Acest fapt i-a întărit lui Otar Iosseliani convingerea că libertatea sa de exprimare este cenzurată și, după succesul Pastoralei la Festivalul de Film de la Berlin, în 1982, regizorul a decis să emigreze din Uniunea Sovietică în Franța.

Primul mare succes internațional avea să vină abia în 1984, în Franța, după ce a realizat Favorites of the Moon, film ce a fost premiat la Festivalul de Film de la Veneția în același an. În 1986 Iosseliani a făcut parte din juriul celei de-a 36-a ediții a Festivalului Internațional de Film de la Berlin.[16] În anii următori filmele sale au fost premiate din nou la Festivalul de Film de la Veneția (And Then There Was Light (1989), Brigands-Chapter VII (1996)), iar pelicula Monday Morning (2002) a câștigat premiu Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin.

Opțiuni politice

modificare

Opțiunile politice ale lui Otar Iosseliani sunt considerate ca fiind rusofobe de către analiștii politici (vezi „200 de ani de dispreț și ură” în Argumentî i Fakti, 29 iunie 2009). După evenimentele din 2008 petrecute în Osetia de Sud regizorul a acordat un interviu pentru Agenția Ucraineană de Știri în care a declarat: „Noi (georgienii) nu vom mai trăi niciodată în pace cu Rusia. Până acum îi disprețuiam însă acum îi urâm, ceea ce este mult mai grav. Așadar cine iubește rușii n-are decât dar să nu rămână lângă noi!”

Filmografie

modificare
  • Akvarel (1958) (TV)
  • Sapovnela (1959)
  • April (1961) / Ap'rili
  • Tudzhi (1964)
  • Falling Leaves, (1966) / Giorgobistve
  • Georgian Ancient Songs (1969) / Dzveli qartuli simgera
  • There Once was a Singing Blackbird (1970) Iqo shashvi mgalobeli
  • Pastorale (1975) / Past'orali
  • Lettre d'un cinéaste (1982) (TV)
  • Sept pièces pour cinéma noir et blanc (1983)
  • Euzkadi été 1982 (1983) (TV)
  • Favorites of the Moon (1984) / Favoris de la lune, Les
  • Un petit monastère en Toscane (1988)
  • And Then There Was Light (1989) / Et la lumière fut
  • Chasing Butterflies, aka Hunting Butterflies, aka The Butterfly Hunt (1992) / Chasse aux papillons, La
  • Seule, Georgie (1994)
  • Brigands-Chapter VII (1996) / Brigands, chapitre VII
  • Farewell, Home Sweet Home (1999) / Adieu, plancher des vaches!
  • Monday Morning (2002) / Lundi matin
  • Gardens in Autumn (2006) / Jardins en automne
  • Chantrapas (2010)
  1. ^ https://www.europeanfilmacademy.org/European-Film-Awards-Winners-1999.74.0.html, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ L'Internaute 
  3. ^ Otar Ioseliani, Opća i nacionalna enciklopedija 
  4. ^ Otar Iosseliani, SNAC, accesat în  
  5. ^ Otar Iosseliani, Munzinger Personen, accesat în  
  6. ^ The Fine Art Archive, accesat în  
  7. ^ a b c Fichier des personnes décédées mirror, accesat în  
  8. ^ Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  9. ^ „Otar Iosseliani”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  10. ^ Who's Who in France 
  11. ^ Умер Отар Иоселиани (în rusă), , accesat în  
  12. ^ a b Le cinéaste géorgien Otar Iosseliani, chantre des plaisirs simples, est mort (în franceză), Le Monde, accesat în  
  13. ^ Chant d'hiver, ou le goût de l'irrévérence (în franceză), Cineuropa[*][[Cineuropa (European portal dedicated to cinema and audiovisual)|​]], accesat în  
  14. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  15. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  16. ^ „Berlinale: 1986 Juries”. berlinale.de. Arhivat din original la . Accesat în . 

Legături externe

modificare
 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Otar Iosseliani