Otto Hoffmann von Waldau

Otto Hoffmann von Waldau
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Bąków⁠(d), Gmina Kluczbork⁠(d), Voievodatul Opole, Polonia Modificați la Wikidata
Decedat (44 de ani) Modificați la Wikidata
Petrici, Blagoevgrad, Bulgaria Modificați la Wikidata
Cetățenie Reich-ul German Modificați la Wikidata
Ocupațiemilitar
aviator Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiBerlin[1]
Roma[1]
Atena[1] Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraLuftwaffe  Modificați la Wikidata
GradulGeneral der Flieger[*][[General der Flieger (German airforce general officer)|​]]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieAl Doilea Război Mondial
Primul Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Cavaler al Crucii de Fier ()
Ordinul Coroana României ()  Modificați la Wikidata

Otto Hoffmann von Waldau (n. , Bąków⁠(d), Gmina Kluczbork⁠(d), Voievodatul Opole, Polonia – d. , Petrici, Blagoevgrad, Bulgaria) a fost un general german care a comandat Corpul 10 Aerian în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. A murit într-un accident aviatic pe 17 mai 1943.

Mareșalul Albert Kesselring conversând cu generalul von Waldau pe aeroportul din Creta (noiembrie 1942)

Biografie

modificare

S-a născut la 7 iulie 1898 în satul Bankau din Silezia Superioară (azi Bąków, voievodatul Opole, Polonia).[2] Și-a început cariera militară în timpul Primului Război Mondial, înrolându-se ca voluntar la 13 decembrie 1915[2] în Regimentul 8 Dragoni „König Friedrich III.” (2 Silezian).[3] A fost avansat pe rând la gradele de Fähnrich (27 ianuarie 1917) și Leutnant (22 martie 1917)[3] și a îndeplinit atribuțiile de comandant de pluton (Zugführer) și apoi de ofițer de ordonanță.[3] Pentru activitatea sa a fost decorat cu Insigna neagră pentru răniți și cu ambele clase ale Crucii de Fier.[4]

A rămas în regimentul de dragoni până la încheierea războiului, apoi a fost ofițer de ordonanță în statul major al Diviziei de Cavalerie de Gardă (decembrie 1918 - 30 septembrie 1919) și comandant de pluton în Regimentul 8 Călăreți (1 octombrie 1919 - 1924).[3] În paralel a urmat cursuri de pregătire ca pilot militar în Elveția din 1920 până în 1923.[3] În 1924 a fost transferat ca ofițer fotograf (Bildoffizier) în statul major al Diviziei a III-a de la Berlin și a fost avansat la gradul de Oberleutnant la 1 august 1925.[3] A urmat apoi cursuri de pregătire pentru comandanți adjuncți organizate de statul major al Diviziei a III-a (1 octombrie 1928 - 30 septembrie 1930) și de statul major al Diviziei a VII-a și Ministerul Apărării Reich-ului (RKW) (1 octombrie 1930 - 30 septembrie 1931).[3] A servit apoi, din octombrie 1931, în statul major al Regimentului 3 Călăreți (Prusaci) din Rathenow.[3]

În februarie 1932 a fost transferat în Ministerul Apărării Reichului (RWM) și a fost avansat la gradul de Rittmeister la 1 martie 1933.[3] În anul 1933 a fost detașat în cadrul Ambasadei Germaniei de la Roma, unde a devenit la 1 aprilie 1935 atașat aeronautic, fiind transferat tot atunci în serviciul Luftwaffe.[5] A fost rechemat în Germania la 1 iunie 1935 și numit referent în Statul Major General al Luftwaffe; două luni mai târziu, la 1 august 1935, a fost avansat la gradul de maior (Major).[5]

A fost avansat la 1 octombrie 1936 la gradul de locotenent-colonel (Oberstleutnant) și a îndeplinit apoi funcțiile de comandant al Grupului 1 al Escadrilei 153 Bombardiere (1 octombrie 1936 - 30 septembrie 1937), șef al Secției 3 a Statului Major General al Luftwaffe (1 octombrie 1937 - 31 ianuarie 1938), șef al Secției de pregătire a personajului a Statului Major General al Luftwaffe (1 februarie 1938 - 31 ianuarie 1939) și șef al Secției Operații a Statului Major General al Luftwaffe (1 februarie 1939 - 10 aprilie 1942).[3] După izbucnirea celui de-al Doilea Război Mondial, a fost avansat la 22 septembrie 1939 la gradul de colonel (Oberst).[5] În calitatea de șef al Secției Operații al Luftwaffe a fost responsabil cu organizarea Operațiunii Paula, care urmărea distrugerea aviației franceze în cursul Bătăliei Franței. În această perioadă a fost avansat la gradele de general-maior (Generalmajor) la 19 iulie 1940 și general-locotenent (Generalleutnant) la 1 martie 1942.[3]

La 12 aprilie 1942 generalul Waldau a fost numit comandant al unităților aviatice germane din Africa (Fliegerführer Afrika) și a îndeplinit această funcție până la 30 august 1942.[5] Pentru realizările sale din Africa de Nord, el a fost distins cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier la 28 iunie 1942.[2] La 30 august 1942 a fost numit general comandant al Corpului 10 Aerian, cu cartierul general la Atena, aerian X al Atenei și la 1 ianuarie 1943 a devenit șef al Comandamentului Luftwaffe din Sud-Est.[5] La 30 ianuarie 1943 a fost avansat la gradul de general de aviație (General der Flieger).[3]

A decedat la 17 mai 1943 în urma prăbușirii avionului său din cauza unui defect tehnic în apropierea orașului Petrici din sud-vestul Bulgariei.[5]

Decorații

modificare
  • Crucea de Fier (1914) cl. a II-a și cl. I[4]
  • Insigna neagră pentru răniți[4]
  • Medalia pentru serviciu îndelungat în Wehrmacht cl. IV-I
  • Crucea de Fier cu barete (1939) cl. a II-a și cl. I
  • Crucea de onoare a Războiului Mondial 1914/1918
  • Insigna de pilot-observator
  •   Ordinul „Coroana României” cu spade în gradul de Mare Ofițer (5 ianuarie 1942) „pentru activitatea ce a depus la Marele Cartier General, contribuind într'o largă măsură la conducerea operațiunilor în lupta contra bolșevismului, ducând aviația la victorie”[6]
  • Ordinul Crucea Libertății cl. I cu spade (Finlanda, 25 martie 1942)
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (28 iunie 1942) ca Generalleutnant și Fliegerführer Afrika[2][7]
  • Banda de braț Afrika
  1. ^ a b c „Otto Hoffmann von Waldau”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  2. ^ a b c d Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, p. 76.
  3. ^ a b c d e f g h i j k l Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, p. 77.
  4. ^ a b c Reichswehrministerium (ed.): Rangliste des Deutschen Reichsheeres. E.S. Mittler & Sohn, Berlin, 1930, p. 160
  5. ^ a b c d e f Ralf Schumann, Die Ritterkreuzträger des Kampfgeschwader 2, VDM Nickel, 2003, pp. 76-77.
  6. ^ Decret Regal nr. 10 din 5 ianuarie 1942 pentru decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 17 din 21 ianuarie 1942, partea I-a, p. 379.
  7. ^ Scherzer 2007, p. 399.

Bibliografie

modificare
  • Scherzer, Veit (). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [The Knight's Cross Bearers 1939–1945 The Holders of the Knight's Cross of the Iron Cross 1939 by Army, Air Force, Navy, Waffen-SS, Volkssturm and Allied Forces with Germany According to the Documents of the Federal Archives] (în German). Jena, Germany: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2. 


Lideri militari
Predecesor:
Generalmajor Theo Osterkamp (interimar)
Comandant al Fliegerführer Afrika
12 aprilie – 30 august 1942
Succesor:
General der Flieger Hans Seidemann
Predecesor:
General der Flieger Hans Geisler
Comandant al X. Fliegerkorps
31 august – 31 decembrie 1942
Succesor:
Generalleutnant Alexander Holle