Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier (în germană Ritterkreuz des Eisernen Kreuzes, simplificat Ritterkreuz) este un grad militar al Ordinului Crucea de Fier, cel mai înalt ordin al celui de-al treilea Reich, s-a înmânat ca recunoaștere a curajului în luptǎ sau pentru ghidarea cu succes a trupelor în timpul celui de-al doilea război mondial. A fost introdusǎ în septembrie 1939 odatǎ cu restaurarea Crucii de Fier. A avut cinci grade. Cea mai comunǎ a fost de fapt Crucea de Cavaler - acordatǎ la 7384 de persoane.

Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

Decernată de Germania nazistă
Tip Ordin militar
Decernată pentru Curajul extrem pe câmpul de luptă sau o conducere militară de succes
Statut Decorație de război
Descriere Cu cinci clase
Statistici
Creată la 1 septembrie 1939
Prima atribuire 30 septembrie 1939
Ultima atribuire 11 mai 1945
Atribuite 7384 persoane
Clasificare
Decorația superioară Marea Cruce a Crucii de Fier
Decorația inferioară Crucea de Fier

A fost acordată militarilor din: Wehrmacht - 4770 de persoane, Luftwaffe - 1787 de persoane, Waffen-SS - 466 de persoane, inclusiv 30 străini, Kriegsmarine - 318 de persoane, Forțele militare străine (aliații Germaniei) - 43 de persoane.

Crucea de Cavaler a fost acordată tuturor celor 18 feldmareșali ai Wehrmacht-ului care au participat la război, ambilor Mari amirali și celor șase mareșali din Luftwaffe.

Crucea de Cavaler constă din trei părți principale: o bază de fier, față și rama exterioară. Acest cadru, în cele mai multe cazuri era realizat din argint, precum și din așa-numitul „argint german” - un aliaj de cupru, zinc și nichel. Spre sfârșitul războiului, unele exemplare conțineau numai de zinc. Baza a fost fǎcutǎ din fier pur, cu excepția crucilor pentru marinari, care au fost realizate din alamă de cerneluri, pentru a fi purtate pe un climat maritim. Crucea de Cavaler aparent corespunde Crucii de Fier de gradul întâi, însǎ diferă prin faptul că este puțin mai mare și se purta pe o eșarfă alb-negru-roșie (culoarea Reich-ului).

Se purta în jurul gâtului pe o panglică. Unor persoane le-a fost permisǎ pentru o fixare mai rigidǎ aplicarea diferitor tipuri de capse, clipuri și alte cîteva moduri. Au existat cazuri, când militarii se pregǎteau de luptă în loc de Crucea de Cavaler a Crucii de Fier foloseau ordine de clasa a II-a, în scopul de a evita deteriorarea sau pierderea recompensei.

Gradele militare ale ordinului Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

modificare

Au existat cinci clase de distincții:

  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier - acordatǎ la 7.384 de persoane
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar (3 iunie 1940 - mai 1945) - 890 premiați, printre care nouă străini (3 români, 2 japonezi, un finlandez de origine suedeză, un suedez, un spaniol, un belgian și un eston)
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar și spade (21 iulie 1941 - mai 1945) - 160 premiați, printre care un japonez
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar, spade și diamante (15 iulie 1941 - 8 mai 1945) - 27 premiați
  • Crucea de Cavaler a Crucii de Fier cu frunze de stejar din aur, spade și diamante (29 decembrie 1944) - un premiat (pilotul Hans-Ulrich Rudel)

Crucea de Cavaler pentru străini

modificare
 
Wilhelm Keitel purtând Crucea de Cavaler

Printre beneficiarii Crucii de Cavaler au fost 73 de străini[1]: 18 români, 12 letoni, 9 italieni, 8 maghiari, 4 estoni, 4 belgieni, 4 olandezi, 3 danezi, 3 francezi, 2 spanioli, 2 japonezi, 2 slovaci 2 finlandezi de origine suedeză. Dintre aceștia, 43 s-au atribuit Aliaților Germaniei (au luptat în formațiunile lor naționale, militare și armate) și 30 au luptat în Waffen-SS (letoni, belgieni, estoni, olandezi, danezi și francezi).

Militarii români decorați cu Crucea de Cavaler a Crucii de Fier

modificare
Gradul și numele Funcție militară Data decorării
General de armată Ion Antonescu Conducătorul statului român 6 august 1941
General de brigadă Mihail Lascăr Comandantul Brigăzii 1 Munte 18 ianuarie 1942
General de divizie Corneliu Dragalina Comandantul Corpului 6 Armată 9 august 1942
General de divizie Gheorghe Manoliu Comandantul Diviziei 4 Vânători de Munte 30 august 1942
General de armată Petre Dumitrescu Comandantul Armatei a 3-a Române 1 septembrie 1942
General de brigadă Ioan Dumitrache Comandantul Diviziei 2 Munte 21 noiembrie 1942
Maior Gheorghe Rascanescu Comandant de batalion în Regimentul 15 Infanterie Dorobanți din cadrul Diviziei 6 Infanterie 4 decembrie 1942
General de divizie Nicolae Tătăranu Comandantul Diviziei 20 Infanterie 17 decembrie 1942
General de brigadă Radu Korne Comandantul Diviziei 8 Cavalerie motorizată 18 decembrie 1942
Colonel Ioan Hristea Comandantul Regimentului 2 Cavalerie Călărași 28 martie 1943
Maior Ioan Palaghiță Comandant de batalion în Regimentul 94 Infanterie din cadrul Diviziei 19 Infanterie 7 aprilie 1943
Colonel Corneliu Teodorini Comandantul Diviziei 6 Cavalerie motorizată 27 august 1943
General de brigadă Leonard Mociulschi Comandantul Diviziei 3 Vânători de Munte 18 decembrie 1943
General aviator Ermil Gheorghiu Șeful Statului Major al Forțelor Aeriene 4 aprilie 1944
General aviator Emanoil Ionescu Comandantul Corpului 1 Aerian 10 mai 1944
Contraamiral Horia Macellariu Comandantul Forței Navale Maritime Române 21 mai 1944
General de brigadă Edgar Rădulescu Comandantul Diviziei 11 Infanterie 3 iulie 1944
General de corp de armată Ioan Mihail Racoviță Comandantul Armatei a 4-a Române 7 iulie 1944

Bibliografie

modificare
  • Maerz, Dietrich (2007) "The Knights Cross of the Iron Cross and its Higher Grades" (in English), Richmind, MI, B&D Publishing LLC, ISBN 978-0-9797969-0-6
  • Schaulen, Fritjof (2003). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe I Abraham - Huppertz. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-20-3.
  • Schaulen, Fritjof (2004). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe II Ihlefeld - Primozic. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-21-1.
  • Williamson, Gordon & Bujeiro, Ramiro (2005). Knight's Cross and Oak Leaves Recipients 1941-45. Osprey Publishing Ltd. ISBN 1-84176-642-9.
  • Potempa, Harald (2003). Das Eiserne Kreuz—Zur Geschichte einer Auszeichnung (in German). Luftwaffenmuseum der Bundeswehr Berlin-Gatow.
  • Schaulen, Fritjof (2005). Eichenlaubträger 1940 - 1945 Zeitgeschichte in Farbe III Radusch - Zwernemann. Selent, Germany: Pour le Mérite. ISBN 3-932381-22-X.
  • Scherzer, Veit (2007). Ritterkreuzträger 1939 - 1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives. Jena, Germany: Scherzers Miltaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
  1. ^ După Fellgiebel, Walter-Peer: Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939—1945, Friedberg 1993, ISBN 3-7909-0284-5; Alte surse spun 7175 (Scherzer), 7318 sau 7361, printre care 73 de străini.