Emanoil Ionescu

aviator român
Emanoil Ionescu
75 de ani de la moarte
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Movileni, Olt, România Modificați la Wikidata
Decedat (56 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie Regatul României
 Republica Populară Română Modificați la Wikidata
Ocupațieaviator
ofițer Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Activitate
RamuraForțele Aeriene Române  Modificați la Wikidata
Gradulgeneral-locotenent  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaiePrimul Război Mondial
Al Doilea Război Mondial  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiCrucea de Cavaler al Crucii de Fier ()
Ordinul Suvorov, cl. I[*] ()
Ordinul național „Steaua României” ()
Ordinul Coroana României ()
Ordinul Virtutea Aeronautică ()
Legiunea de onoare ()
Ordinul Mihai Viteazul  Modificați la Wikidata

Emanoil M. Ionescu (n. , Movileni, Olt, România – d. , București, România) a fost un general inspector aviator român, care a luptat în cel de-al doilea război mondial în alianță cu trupele germane împotriva Aliaților. A fost decorat de armata germană cu decorația Crucea de Fier. I-a succedat la conducerea Corpului Aerian Român generalul Traian Burduloiu. Emanoil Ionescu a fost trecut în rezervă la 1 ianuarie 1948 și a decedat pe 13 iulie 1949.[1]

Carieră militară

modificare

A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1911.[2] A fost înaintat la gradul de comandor aviator la 16 octombrie 1937.[2]

Între anii 1938-1939 comandorul Emanoil Ionescu a deținut funcția de profesor la Școala Superioară de Război și comandant al Școlii militare de aviație „Aurel Vlaicu” din București. A fost înaintat la gradul de general de escadră la 10 mai 1941.[2]

A fost decorat cu Ordinul „Virtutea Aeronautică” de război cu spade, clasa Crucea de Aur cu prima și a doua baretă și clasa Cavaler (toate trei la 1 iulie 1942) „pentru devotamentul și munca fără preget ce a pus la comanda aeronauticii Armatei IV-a. Prin modul cum a organizat observația aeriană a asigurat Comandamentului informațiunile necesare. Prin măsurile luate, Aviația de Luptă a Armatei întărită și cu unitățile de observație, a răspuns misiunilor primite, sprijinind mai ales Armata IV-a, la trecerile peste Prut și Nistru. În ziua de 12 Iulie 1941 intervine cu toată aviația pentru a împiedica contraatacurile inamicului. A executat 40 ore de zbor în zona de operații sub amenințarea aeriană a inamicului”.[3]

Comandant al Corpului Aerian Român între 1943-1945.

A fost decorat la 4 august 1945 cu Ordinul Militar „Mihai Viteazul” cu spade, clasa III, „pentru strălucita conducere în lupte a Corpului Aerian Român, pe fronturile din Ardeal, Ungaria și Cehoslovacia, sprijinind cu foarte bune rezultate acțiunile ofensive ale Armatei I-a și a IV-a Română precum și ale Armatei a VI-a Blindată și a XXVII Rusă. În momentele cele mai grele și importante ale operațiunilor s'a deplasat și acționat personal unitățile sale din primele linii, sub ploaia de proiectile, atrăgând admirația aliaților noștri ruși”.[4]

Decorații

modificare

Vezi și

modificare
  1. ^ General Emanoil Ionescu | Fortele Aeriene Romane (în engleză), arhivat din original la , accesat în  
  2. ^ a b c Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529.
  3. ^ a b c Decretul Regal nr. 1.935 din 1 iulie 1942 pentru conferiri de decorațiuni și războiu ofițerilor și trupei din armata germană și română, publicat în Monitorul Oficial, anul CX, nr. 161 din 14 iulie 1942, partea I-a, p. 5.825.
  4. ^ a b Decretul regal nr. 2.467 din 4 august 1945 pentru conferiri de Ordinul „Mihai Viteazul” cu spade clasa III, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 179 din 9 august 1945, partea I-a, p. 6.932.

Bibliografie

modificare
  • Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000), ISBN 3-7909-0284-5.

Legături externe

modificare