Ermil Gheorghiu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Botoșani, România Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani) Modificați la Wikidata
București, RS România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania (1965-1989).svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiepersonal militar[*] Modificați la Wikidata
Gradulgeneral-maior  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiGerman Cross in Gold[*]
Crucea de Cavaler al Crucii de Fier  Modificați la Wikidata

Ermil F. Gheorghiu (n. 13 februarie 1896, Botoșani - d. 14 ianuarie 1977, București) a fost un general aviator român, Șef de Stat Major al Forțelor Aeriene.

A absolvit Școala Militară de Ofițeri în 1915.[1] A fost înaintat la gradul de comandor aviator la 16 octombrie 1937 și la gradul de general de escadră la 10 mai 1941.[1]

În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a fost numit la comanda Corpului Aerian Român (21 noiembrie 1942), ulterior fiind avansat ca Șef de Stat Major al Forțelor Aeriene Române.

Generalul Ermil Gheorghiu a fost numit la 1 septembrie 1944 în funcția de subsecretar de stat pentru Aviație.[2]

În cadrul unei operațiuni din noaptea de 5/6 mai 1950, Securitatea l-a arestat pe generalul Ermil Gheorghiu. A supraviețuit închisorilor comuniste, decedând în anul 1977.

DecorațiiModificare

  •   Ordinul „Steaua României” în gradul de Ofițer (8 iunie 1940)[3]
  • Ordinul Mihai Viteazul cl. III-a prin DR 570/12.06.1917 (Sublocotenent în Corpul de Aviație)
  • 1939 - Crucea de Fier cl. a II-a și a III-a
  • Ordinul ”Virtutea Aeronautică”
  • Crucea de Fier cl. I-a
  • 11 februarie 1943 - Crucea de Fier de Aur
  • 4 aprilie 1944 - Cavaler al Crucii de Fier

NoteModificare

  1. ^ a b Decretul Conducătorului Statului Român nr. 1.358 din 9 mai 1941 pentru înălțări în grad, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 109 din 10 mai 1941, partea I-a, p. 2.529.
  2. ^ Decretul regal nr. 1.628 din 1 septembrie 1944 pentru numiri de miniștri secretari de Stat, publicat în Monitorul Oficial, anul CXII, nr. 202 din 2 septembrie 1944, partea I-a, p. 6.232.
  3. ^ Decretul Regal nr. 1.908 din 8 iunie 1940 pentru conferiri de ordine și medalii, publicat în Monitorul Oficial, anul CVIII, nr. 131 din 8 iunie 1940, partea I-a, p. 2.825.

BibliografieModificare

  • Walther-Peer Fellgiebel - Die Träger des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939-1945 (Friedburg, Germany: Podzun-Pallas, 2000). ISBN 3-7909-0284-5.