Wikipedia

Oviraptorosauria

(Redirecționat de la Oviraptorozauri)

Oviraptorozaurii („șopârle hoți de ou”) sunt un grup de dinozauri maniraptorani cu pene din perioada Cretacică care au trăit în ceea ce este acum Asia și America de Nord, deși au fost raportați și în Formația Eumeralla din Australia [4] și Formația Lecho din America de Sud.[5] Ei se disting prin craniile lor caracteristice scurte, cioc asemănător cu al papagalilor, cu sau fără creste osoase deasupra capului. Au variat ca mărime de la Caudipteryx, care era de mărimea unui curcan, până la Gigantoraptor de 8 metri lungime.[6] Grupul (împreună cu toți dinozaurii maniraptorani) este aproape de strămoșii păsărilor. Analize precum cele ale lui Maryanska și colab. (2002) și Osmólska și colab. (2004) sugerează că ar putea reprezenta păsări primitive care nu au zburat.[7][8] Cele mai complete exemplare de oviraptorozaur au fost găsite în Asia.[9]

Oviraptorosauria
Fosilă: Cretacic, 130–66 mln. ani în urmă
Caudipteryx zoui
Clasificare științifică
Regn: Animalia
Încrengătură: Chordata
Clasă: Sauropsida
Supraordin: Dinosauria
Ordin: Saurischia
Subordin: Theropoda
(neclasificat): Oviraptorosauria
Barsbold, 1976
Subgrupuri[3]
Sinonime

Caenagnathiformes Sternberg, 1940
Avimimiformes Chatterjee, 1991

Modifică text Consultați documentația formatului

Cei mai timpurii și mai bazali („primitivi”) oviraptorozauri cunoscuți sunt: Ningyuansaurus wangi, Protarchaeopteryx robusta și Incisivosaurus gauthieri, ultimii doi din Formația Yixian inferioară, China, care datează de aproximativ 125 de milioane de ani în urmă, din Cretacicul timpuriu. O minusculă vertebră a gâtului raportată la Formația Wadhurst Clay din Anglia are câteva caracteristici în comun cu oviraptorozaurii și poate reprezenta o apariție anterioară a acestui grup (acum aproximativ 140 de milioane de ani).[10]

Descriere

modificare
 
Diferiți Oviraptorozauri

Oviraptorozaurii aveau boturi scurte, masive, mandibule asemănătoare ciocului, cu puțini sau fără dinți și oase parietale lungi. Cu excepția Gigantoraptorului lung de 8 metri, aceștia sunt în general de dimensiuni medii și rareori depășesc lungimea de 2 metri. Cei mai primitivi membri au patru perechi de dinți pe premaxilar, cum ar fi la Caudipteryx[11] și la Incisivosaurus aceștia sunt măriți și formează incisivi care s-au prelungit într-un mod similar cu dinții iepurilor. Membrii mai avansați nu au dinți. Unii oviraptorozauri au creste osoase deasupra craniului.

Oviraptorozaurii aveau osul iadeș gros, în formă de U și plăci sternale mari, care sunt mai late (împreună) decât sunt mai lungi, spre deosebire de păsări și dromaeosauri. Brațele au aproximativ jumătate din lungimea picioarelor și peste jumătate din lungimea coloanei vertebrale presacrale. Mâinile sunt lungi și tridactile, cu un deget mic redus la Caudipteryx și Ajancingenia. Au între 5 și 8 vertebre sacrale. Pubisul este vertical sau subvertical, cu marginea frontală concavă. Tibia este cu 15%-25% mai lungă decât femurul. Coada este scurtă, cu numărul de vertebre redus la 24 sau mai puțin și apare foarte gros proximal.[8] La oviraptorozaurii avansați, osul ischium este curbat posterior.

 
Caudipteryx, Sauriermuseum, Elveția

Penaj

modificare

Dovada pentru oviraptorozaurii cu pene există în mai multe forme. Cele mai directe dovezi provin de la patru specii de oviraptorozauri primitivi (din genurile Caudipteryx, Protarchaeopteryx și Similicaudipteryx) unde s-au găsit amprente ale unui penaj bine dezvoltat, mai ales pe aripi și coadă. Cel puțin patru genuri de oviraptorozaur (Nomingia, Similicaudipteryx, Citipati și Conchoraptor) au păstrat cozile care se termină în ceva asemănător unui pigostil, o structură osoasă la capătul cozii care, la păsările moderne, este folosită pentru a susține penele cozii.[2][12]

O serie de exemplare oviraptoride au fost descoperite într-o poziție de cuibărire similară cu cea a păsărilor moderne. Brațele acestor exemplare sunt poziționate astfel încât să își poată acoperi perfect ouăle dacă ar avea aripi mici și o acoperire substanțială de pene.[13]

Paleobiologie

modificare

Dietă

modificare

Obiceiurile de hrănire ale acestor animale nu sunt pe deplin cunoscute: s-a sugerat că au fost carnivore, erbivore, consumatoare de moluște sau ouă (dovezile care au susținut inițial acestea din urmă nu mai sunt considerate valabile); aceste opțiuni nu sunt neapărat incompatibile.

Unii mâncau vertebrate mici. Dovada acestui fapt provine de un schelet de șopârlă păstrat în cavitatea toracică a unui Oviraptor și de două mici cranii de Troodontid găsite într-un cuib de Citipati. Dovada în favoarea unei diete erbivore include prezența gastroliților într-un specimen Caudipteryx.

Inițial, se credea că aceste animale erau hoți de ouă. Această teorie s-a bazat pe descoperirea scheletului unui Oviraptor în vârful unui cuib plin cu ouă, identificat la acea vreme drept cuibul unui protoceratops. Studiile ulterioare au arătat că animalul era de fapt în vârful propriului cuib, fiind pe punctul de a ecloza ouă când a murit.[14]

Reproducere

modificare
 
Conchoraptor în cuib

Sunt cunoscute mai multe cuiburi de oviraptorozaur, cu diferite exemplare oviraptoride păstrate într-o poziție de eclozare în cuiburi care conțineau până la o duzină de ouă sau mai multe. Ouăle sunt de obicei dispuse în perechi și formează un model circular în interiorul cuibului. Un specimen de oviraptorozaur din China a fost găsit cu două ouă în canalul pelvin. Acest lucru sugerează că, spre deosebire de crocodilienii moderni, oviraptorozaurii nu produceau și depuneau multe ouă în același timp. Mai degrabă, ouăle erau produse în interiorul organelor reproducătoare în perechi și aranjate două simultan în timp ce mama se poziționa în centrul cuibului și se rotea în cerc în timp ce fiecare pereche era așezată. Acest comportament este susținut de faptul că ouăle au avut o formă ovală extrem de alungite, cu capătul mai ascuțit orientat spre centrul cuibului.[15] Analiza geochimică a relevat că oviraptorozaurii au incubat ouăle la o temperatură de aproximativ 35-40 °C, așa cum fac multe specii moderne de păsări astăzi, pe baza raporturilor izotopilor de oxigen din oasele embrionilor fosili din diverse specii în timpul dezvoltării.[16] Prezența a două ouă decojite în canalul nașterii arată că oviraptorozaurii au fost intermediari între biologia reproductivă a crocodilienilor și a păsărilor moderne.[15]

Clasificare

modificare

Clasificarea internă a oviraptorozaurilor a fost controversată. Majoritatea studiilor îi împart în două subgrupuri principale: Caenagnathidae și Oviraptoridae. Oviraptoridae este în continuare împărțită în Ingeniinae și Oviraptorinae. Unele studii filogenetice au sugerat că mulți membri tradiționali ai Caenagnathidae erau mai strâns legați de oviraptoridele cu creste.

Următoarea cladogramă a rezultat în urma analizei pentru descrierea caenagnatidului Anzu.[17]

Oviraptorosauria

Incisivosaurus gauthieri

Caudipteridae

Note

modificare
  1. ^ Ji Qiang; Lü Jun-Chang; Wei Xue-Fang; Wang Xu-Ri (). „A new oviraptorosaur from the Yixian Formation of Jianchang, Western Liaoning Province, China”. Geological Bulletin of China. 31 (12): 2102–2107. 
  2. ^ a b He, T.; Wang, X.-L.; Zhou, Z.-H. (). „A new genus and species of caudipterid dinosaur from the Lower Cretaceous Jiufotang Formation of western Liaoning, China”. Vertebrata PalAsiatica. 46 (3): 178–189. 
  3. ^ Holtz, Thomas R. Jr. (2010) Dinosaurs: The Most Complete, Up-to-Date Encyclopedia for Dinosaur Lovers of All Ages, Winter 2010 Appendix.
  4. ^ Weishampel, David B; et al. (). „Dinosaur distribution (Early Cretaceous, Australasia)”. The Dinosauria. 
  5. ^ Bonaparte, J. F.; J. A. Salfity; G. Bossi; J. E. Powell (). „Hallazgo de dinosaurios y aves cretacicas en la Formación Lecho de El Brete (Salta), proximo al limite con Tucumán” [Discovery of Cretaceous dinosaurs and birds in the Lecho Formation of El Brete (Salta), near the border with Tucumán]. Acta Geologica Lilloana. 
  6. ^ Xu, X.; Tan, Q.; Wang, J.; Zhao, X.; Tan, L. (). „A gigantic bird-like dinosaur from the Late Cretaceous of China”. Nature. 447 (7146): 844–847. Bibcode:2007Natur.447..844X. doi:10.1038/nature05849. PMID 17565365. 
  7. ^ Maryanska, T., Osmólska, H., & Wolsam, M. (). „Avialian status for Oviraptorosauria”. Acta Palaeontologica Polonica. 47 (1): 97–116. 
  8. ^ a b Osmólska, Halszka, Currie, Philip J., Brasbold, Rinchen (2004) "The Dinosauria" Weishampel, Dodson, Osmólska. "Chapter 8 Oviraptorosauria" University of California Press.
  9. ^ Varricchio, D. J. 2001. Late Cretaceous oviraptorosaur (Theropoda) dinosaurs from Montana. pp. 42–57 in D. H. Tanke and K. Carpenter (eds.), Mesozoic Vertebrate Life. Indiana University Press, Indianapolis, Indiana.
  10. ^ Naish, D.; Sweetman, S.C. (). „A tiny maniraptoran dinosaur in the Lower Cretaceous Hastings Group: evidence from a new vertebrate-bearing locality in south-east England”. Cretaceous Research. 32 (4): 464–471. doi:10.1016/j.cretres.2011.03.001. 
  11. ^ Ji, Q.; Currie, P.J.; Norell, M.A.; Ji, S.A. (). „Two feathered dinosaurs from northeastern China”. Nature. 393 (6687): 753–761. Bibcode:1998Natur.393..753Q. doi:10.1038/31635. 
  12. ^ W. Scott Persons IV; Philip J. Currie; Mark A. Norell (). „Oviraptorosaur tail forms and functions”. Acta Palaeontologica Polonica. 59 (3). doi:10.4202/app.2012.0093. 
  13. ^ Hopp, Thomas J., Orsen, Mark J. (2004) "Feathered Dragons: Studies on the Transition from Dinosaurs to Birds. Chapter 11. Dinosaur Brooding Behavior and the Origin of Flight Feathers" Currie, Koppelhaus, Shugar, Wright. Indiana University Press. Bloomington, IN. USA.
  14. ^ Norell M.A.; Clark J.M.; Chiappe L.M.; Dashzeveg D. (). „A nesting dinosaur”. Nature. 378 (6559): 774–776. Bibcode:1995Natur.378..774N. doi:10.1038/378774a0. 
  15. ^ a b Sato, T.; Cheng, Y.; Wu, X.; Zelenitsky, D.K.; Hsaiao, Y. (). „A pair of shelled eggs inside a female dinosaur”. Science. 308 (5720): 375. doi:10.1126/science.1110578. PMID 15831749. 
  16. ^ Amiot, Romain; Wang, Xu; Wang, Shuo; Lécuyer, Christophe; Mazin, Jean-Michel; Mo, Jinyou; Flandrois, Jean-Pierre; Fourel, François; Wang, Xiaolin; Xu, Xing; Zhang, Zhijun; Zhou, Zhonghe; Benson, Roger (). „δ O-derived incubation temperatures of oviraptorosaur eggs”. Palaeontology. 60 (5): 633–647. doi:10.1111/pala.12311. 
  17. ^ Lamanna, M. C.; Sues, H. D.; Schachner, E. R.; Lyson, T. R. (). „A New Large-Bodied Oviraptorosaurian Theropod Dinosaur from the Latest Cretaceous of Western North America”. PLoS ONE. 9 (3): e92022. Bibcode:2014PLoSO...992022L. doi:10.1371/journal.pone.0092022. PMC 3960162  . PMID 24647078. 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Oviraptorosauria&oldid=15912726