Deschide meniul principal

Péter Zöld

preot romano-catolic de origine secuiască
Péter Zöld
Date personale
Născut21 septembrie 1727
Madefalău
Decedat25 iunie 1795
Racu
CetățenieFlag of the Habsburg Monarchy.svg Imperiul Habsburgic Modificați la Wikidata
ReligieBiserica Catolică Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
preot Modificați la Wikidata

Péter Zöld (n. 21 septembrie 1727, Madefalău – d. 25 iunie 1795, Racu) a fost un preot romano-catolic de origine secuiască ce s-a remarcat ca fiind unul din conducătorii oponenței față de armata austriacă în cadrul reorganizării batalioanelor de grăniceri secui, acțiune soldată cu Masacrul de la Madefalău din 1764. După acest eveniment, preotul a fost condamnat la patru ani de închisoare, dar a scăpat și s-a refugiat în Moldova, unde a locuit o perioadă de timp într-o comunitate ceangăiască.[1] Se consideră că scrierile sale despre ceangăi sunt primele care desemnează această comunitate sub acest nume. A fost amnistiat, apoi s-a întors acasă și a devenit paroh în Racu, localitate unde a murit.

BiografieModificare

 
Placă comemorativă în cinstea lui Péter Zöld și István Beke pe zidul Bisericii „Sf. Ioan” din Delnița

Acesta s-a născut la Madefalău, și-a realizat studiile teologice și filosofice la Cluj-Napoca, iar după aceea a devenit paroh în Miercurea Ciuc. La sfârșitul anului 1763 se afla în fruntea mișcării împotriva instituirii forțate a regimentelor de frontieră secuiești, dintre care alți oponenți au fost István Beke, József Németi din Mihăileni și decanul János Szász din Șumuleu Ciuc.

Armata Imperială austriacă a pus capăt protestelor la 7 ianuarie 1764, atacând populația secuiască din Madefalău (astăzi Siculeni), principala zonă de rezistență și ucigând aproximativ 500 de locuitori fără mijloace de apărare. Ulterior, Péter Zöld și asociații săi au fost arestați și judecați. Întrucât aceștia erau persoane cu funcții în cadrul bisericii, nu au mai fost judecați de curtea imperială, ci de o instanță desemnată de Antal Bajtay și au fost condamnați la o sentință mult mai ușoară: la patru ani de închisoare la Alba Iulia.

    Vezi și articolul:  Masacrul de la SiculeniVezi și articolele [[{{{2}}}]] și [[{{{3}}}]]Vezi și articolele [[{{{4}}}]], [[{{{5}}}]] și [[{{{6}}}]]Vezi și articolele [[{{{7}}}]], [[{{{8}}}]], [[{{{9}}}]] și [[{{{10}}}]]Vezi și articolele [[{{{11}}}]], [[{{{12}}}]], [[{{{13}}}]], [[{{{14}}}]] și [[{{{15}}}]]Vezi și articolele [[{{{16}}}]], [[{{{17}}}]], [[{{{18}}}]], [[{{{19}}}]], [[{{{20}}}]] și [[{{{21}}}]].

Peter Zöld a evadat din închisoare de trei ori, dar a fost de două ori prins. A treia oară a fugit acasă la tatăl său, János Zöld, fiind urmărit și de autorități, însă locuitorii din Madefalău l-au ascuns, iar Péter Zöld a fugit ulterior în Moldova, împreună cu alți refugiați secui.[1]

În Moldova, el a avut grijă de maghiarii pe care i-a găsit în comunitățile ceangăiești. În timpul șederii sale de cinci ani (1765 - 1770), a călătorit în satele ceangăiești, ajungând inclusiv în satul Cioburciu (Csöbörcsök) din actuala Transnistria, a cărui populație era încă maghiară la acea vreme, și alte localități din Bugeac, aflate sub jurisdicția hanului Crimeii.[2] El și-a trimis constatările către Ignác Batthyány, episcopul Transilvaniei și către un ziar de limbă germană din Bratislava.

A apărut în limba germană, tradusă probabil din limba latină, sub titlul: Reise nach der Moldau, în „Ungrisches Magazin, oder Beyträge zur ungrischen Geschichte, Geographie, Naturwissenschaft und der dahin einschlagenden Litteratur”, Dritter Band, mit Kupfern, Pressburg, bey Anton Löwe, 1783 și unde privea cu ochi critici spiritul de acaparare al misionarilor minoriți conventuali trimiși în Moldova de Congregatio de Propaganda Fide.[2]

Hotărârea de a vizita comunitățile de ceangăi din Moldova a întâmpinat la început unele greutăți din partea misionarilor italieni sau balcanici italienizați trimiși de Congregatio de Propaganda Fide, care monopolizaseră funcțiile sacerdotale ale comunităților catolice și împiedicau concurența localnicilor.[2]

În contextul acestei călătorii a venit cu o privire de ansamblu asupra regiunilor de răspândire a ceangăilor și a organizării lor pe parohii. S-a ocupat îndeosebi de situația religioasă și etnică din aceste sate, în legătură cu ocupația locuitorilor a adus informații din viața economică a țării, privind, mai ales dezvoltarea viticulturii, manufacturile, etc. Referitor la populația maghiară, autorul a scris numai despre lucruri constatate personal iar situațiile din trecut le-a cules de la bătrâni pe care i-a considerat de încredere, spre exemplu, egumenul mănăstirii Agapia, protosinghelul mănăstirii Sf. Vineri din Focșani și un boier octogenar, stăpân al satului Milko ce locuia în târgul Odobești. Relația constituie o contribuție la cunoașterea unor aspecte ale istoriei Moldovei din a doua jumătate a secolului al XVIlI-lea.[2]

Între timp, episcopul a fost amnistiat, apoi chemat și numit ca preot paroh în Racu, Harghita. Aici a murit pe data de 27 iunie 1795, fiind înmormântat în cimitirul local.

LucrăriModificare

  • Batthyány püspökhöz küldött jelentés („Raportul episcopului Batthyány”) (1781)
  • A moldvai magyarokról („Despre maghiarii din Moldova”) (1783)

NoteModificare

  1. ^ a b Magyar Életrajzi Lexikon 1000-1990. „Zöld Péter”. Accesat în . 
  2. ^ a b c d Maria Holban, Maria Matilda Alexandrescu Dersca-Bulgaru, Paul Cernovodeanu, Ion Totoiu; Călători străini în țările române, Volumul IX, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române, Editura Academiei Române, București, 1997, pag. 508

BibliografieModificare