Parcul din satul Rediul Mare

monument de arhitectură peisajeră din Moldova
Parcul din satul Rediul Mare
Harta locului unde se află
Harta locului unde se află
Poziția Raionul Dondușeni
Republica Moldova
Coordonate48°13′42″N 27°30′56″E ({{PAGENAME}}) / 48.228366°N 27.515444°E
Suprafață10 ha  Modificați la Wikidata
Înființareanii 1910  Modificați la Wikidata

Parcul din satul Rediul Mare, raionul Dondușeni, este amplasat în partea de sud-vest a satului sus-numit, la 10 km sud-vest de orașul Dondușeni. Are o suprafață de 10 ha. Este o arie protejată din Republica Moldova, reprezentând un monument de arhitectură peisagistică. A fost luat sub protecție în 1975.[1] În 1998, se afla în administrarea Spitalului Ftiziatric al Direcției Căii Ferate din Moldova.[2]

 
Conacul lui Victor Dombrovski din parc

Denumirea satului provine de la cuvântul turcesc „rediu”, care se traducea ca „pădure mare”, de unde presupunerea că pe aceste locuri creșteau păduri mari în vremea protectoratului Imperiului Otoman. Satul este înființat în 1773, iar către începutul secolului al XX-lea, proprietar al moșiei satului devine generalul de armată Victor Dumbrovschi, cu origini la Botoșani. La marginea de vest a moșiei, Dumbrovschi decide să construiască un parc dendrologic. Construcția propriu-zisă s-a desfășurat în anii 1912-1914; tot atunci a fost zidit conacul. Planul parcului a fost elaborat de horticultorul-decorator odesit Ipolit V. Vladislavski-Padalca, omul din spatele mai multor monumente de arhitectură peisagistică din Moldova precum parcul Țaul, parcul din satul Pavlovca etc.

Descriere

modificare
 
Panou informativ la intrare, învechit și indescifrabil

Parcul este amplasat pe un teren dreptunghiular, situat pe o pantă ușor înclinată spre nord-est.

Intrarea principală este amplasată în partea de nord-est, unde de-a lungul drumului se află un zid de piatră, actualmente parțial ruinat. Pe la intrare pornește o alee de 10-15 m, care se ramifică în două alei: cea din stânga duce spre conac, iar cealaltă spre curtea din partea de vest a parcului, unde mai sunt situate blocul de locuit, spălătoria, hambarele, grajdurile și alte anexe gospodărești. Conacul este amplasat la aprox. 40-50 m est de blocul de locuit.

Structura compozițională

modificare
 
O alee

Plantațiile de arbori, predominant frasin obișnuit sunt amenajate la marginile parcului, lăsând loc pentru câteva poieni de formă ovală în partea centrală, care sunt înconjurate de arbori decorativi (soforă japoneză, paltin de câmp, castan porcesc, tei de Caucaz, salcie albă, salcie plângătoare, cireș amar, frasin plângător, glădiță, salcâm alb etc.). Din cele câteva poieni, doar una își mai păstrează aspectul deschis, celelalte fiind devorate de specii autohtone invazive precum urzica și specii de arbuști.

O alee circulară desparte plantațiile de la margini de cele din centru. Aceasta începe de la intrarea în parc, îl înconjoară prin partea de est și se termină în curtea din partea de vest. Câteva alei radiale leagă aleea circulară de centrul parcului. Prima alee circulară începe de la dreapta conacului și este populată de mesteacăn, castan porcesc, velniș, tei de Caucaz etc. Alte două alei radiale duc spre poieni. A patra alee duce spre florărie și livadă, ambele dispărute și acoperite de pădure. Sistemul de alei radiale permite vizitatorilor să contempleze consecutiv sectoarele parcului.

 
Parcul și-a pierdut valoarea ornamentală, cedând speciilor invazive autohtone

Arhitecta V. Dormidontova remarca, în anii 1980, că dinspre conac se deschideau perspective atât îndepărtate, cât și apropiate. Cele îndepărtate erau legate de poienile spațioase care, înconjurate de arbori decorativi, ofereau o priveliște până la capătul poienii. Prima poiană era complet deschisă, iar la capătul acesteia se ridica un paltin argintiu gigant, cu coroana mai deschisă la culoare decât copacii din jur. O perspectivă mai puțin îndepărtată se deschidea către a doua poiană, priveliștea către care era parțial blocată de o insulă de molizi și pini situată în mijloc. A treia poiană, din dreapta conacului, era mărginită de arbuști, pe fundalul cărora se profilau grupuri de castan, tei de Caucaz și pin negru. Toate aceste perspective au dispărut odată cu deteriorarea vegetației.

Din punct de vedere peisagistic, parcul reflectă arhitectura europeană de la mijlocul sec. al XIX-lea și începutul sec. al XX-lea, cu deosebirea că compoziția arhitectonică este bazată pe vegetație, nu pe sculptură. Cercetătorii de la Academia de Științe a Moldovei au declarat că parcul este unul din cele mai reușite landșafturi pe teritorii mici.[3]

Dendroflora

modificare
Exemplare ale florei parcului

Plantațiile parcului numără circa 28-30 de specii de arbori și arbuști, dintre care 18-20 sunt de proveniență străină.

Speciile exotice includ biota orientală, molidul obișnuit, molidul înțepător și forma lui argintie, pinul silvestru.

Plantele arborestcente foioase includ specii de castan porcesc, dud alb, glădiță, Forsythia, mesteacăn alb, sâmbovină americană, plop alb, salcâm alb cu forma sa microphila, soforă japoneză cu forma sa plângătoare, sorb, spirea, tei de Caucaz, tei european, Xanthoceras, nuc comun etc.

Speciile autohtone sunt reprezentate prin exemplare de frasin obișnuit, iasomie, liliac, măcieș, salcie albă, salcie plângătoare, scoruș, sânger, stejar pedunculat, tei cu frunza mică, velniș, carpen etc.

Din dendroflora parcului, au dispărut molidul înțepător și formele lui albăstrii din preajma conacului, pinul negru și molizii înțepători de la intrare, molizii din preajma conacului, printre care se deschidea perspectiva îndepărtată. O parte din aceștia s-au uscat, alții sunt pe cale de a se usca. Au mai dispărut arțarii argintii și stejarul roșu.

Lista speciilor de plante lemnoase ale parcului din Rediul Mare este prezentată în tabel.

Nomenclatura binară Denumirea populară Proveniență geografică
Conifere
Biota orientalis Endl. Arborele vieții China de nord-vest
Picea excelsa Link. Molid obișnuit, comun Europa
Picea pungens f. argentea Beiss. Molid înțepător f. argintie America de Nord
Picea pungens f. glauca Rgl. Molid înțepător f. glauca America de Nord
Pinus nigra Arn. Pin negru Europa de sud și mijlocie
Pinus silvestri L. Pin obișnuit Europa
Thuja occidentalis L. Tuia occidentală America de Nord
Angiosperme
Acer platanoides L. Paltin de câmp Europa de sud și mijlocie
Acer platanoides f. purpureum Leud. Paltin de câmp f. purpurie Europa de sud
Acer saccharinum L. Arțar argintiu America de Nord
Acer negundo L. Arțar american America de Nord
Aesculus hippocastanum L. Castan porcesc Peninsula Balcani
Betula verrucosa Ehrh. Mesteacăn Europa de vest și de sud
Carpinus betulus L. Carpen Europa de sud, Moldova
Cerasus avium Moench. Cireș Europa de sud și mijlocie
Exochorda alberti Regl. Exohordă China
Forsythia suspena Vahl. Forziția suspendă China
Fraxinus excelsior L. Frasin obișnuit Europa, Asia Mică, Caucaz
Fraxinus excelsior f. monophylla Desf. Frasin f. monophylla
Fraxinus excelsior f. pendula Frasin f. pendula America de Nord
Philadelphus pubescens Lois. Lămâița Europa de sud-vest
Populus alba L. Plop alb Europa, Asia
Quercus borealis Mich. Stejar roșu America de Nord
Quercus robur L. Stejar pedunculat Europa de vest, Asia Mică
Quercus robur f. fastegiata (Lam.) A. DC Stejar pedunculat f. fastegiata Europa
Robinia pseudoacacia L. Salcâm alb America de Nord
Robinia pseudoacacia f. microphila Rehd. Salcâm alb f. microphila America de Nord
Rosa canina L. Măcieș Europa, Asia
Salix alba f. pendula Rehd. China, Japonia
Sophora japonica L. Sofora japoneză China, Japonia
Xanthoceras sorbifolia Bunge. Xantoceras China de nord, Coreea
Tilia cordata L. Tei roșu Europa de vest, Moldova
Tilia caucasica Rupr. Tei de Caucaz Caucaz, Asia
Ulmus foliaceae Gilib. Ulm de câmp Crimeea
Sorbus latifollia (Lam.) Pers. Sorb latifoliu Europa, Asia Mică
Spirea vanhouttei (Briot.) Zbl. Spireia Vanoutta (hibrid)

Patrimoniu

modificare

Deși este o arie protejată de stat, parcul nu este îngrijit. Mai mult, locuitorii satului își pasc vitele aici, aruncă deșeuri menajere, fac grătare cu risc de a provoca incendii etc. Lipsește inscripția care ar informa vizitatorii despre statutul ecologic al acestui parc.

Referințe

modificare
  1. ^ „Parcul de la Rediul Mare”. Agenția Turismului a Republicii Moldova. turism.gov.md. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat. Anexa 11: Monumente de arhitectură peisagistică” (doc). Parlamentul Republicii Moldova. Accesat în . 
  3. ^ „Conacele boierești din Basarabia (I)”. Timpul de dimineață. . Accesat în . 

Bibliografie

modificare
  • Tarhon, Petru (). Parcurile vechi boierești din Republica Moldova. Academia de științe a Moldovei, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală. Chișinău: Pontos. pp. 83–90. ISBN 978-9975-51-487-3. 

Legături externe

modificare