Parlamentul Maltei

organul legislativ constituțional din Malta
Parlamentul Maltei
Il-Parlament ta' Malta
Tipunicameral
CamereCamera Deputaților
(Kamra tad-Deputati)
Fondat1921
Conducere
Președintele MalteiMyriam Spiteri Debono
Purtătorul de cuvânt al Camerei DeputațilorAnġlu Farrugia
Structură
Guvern (44)     Partidul Laburist (43)
Opoziție (35)     Partidul Naționalist (35)
     independent (1)

Palatul Parlamentului din Malta

Parlamentul Maltei (în malteză Il-Parlament ta' Malta) este organul constituțional legislativ din Malta. Situat în capitala țării, La Valletta, parlamentul maltez este unicameral, fiind format din Camera Deputaților, aleasă democratic și președintele Maltei, ales de legislativ. Conform Constituției malteze, toți miniștrii, inclusiv prim-ministrul, trebuie să fie membri ai Camerei Deputaților. Dacă persoana numită în funcția de Președinte al Maltei nu este deputat, ea devine la învestire membru al Parlamentului.

Între 1921 și 1933, Parlamentul a fost bicameral, fiind format din Senat (în malteză Senat) și Adunarea Legislativă (în malteză Assemblea Leġiżlattiva).

Camera Deputaților

modificare

Camera Deputaților (în malteză Kamra tad-Deputati) este organul legislativ unicameral al Maltei și singura componentă a Parlamentului Maltei. Camera este prezidată de Purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaților (în malteză Speaker tal-Kamra tad-Deputati ta' Malta). Președintele Maltei este numit pentru un mandat de cinci ani printr-o rezoluție a Camerei Deputaților.

Componență

modificare

Camera Deputaților este compusă dintr-un număr impar de membri aleși pentru un mandat legislativ de cinci ani. Câte cinci membri sunt aleși în fiecare dintre cele treisprezece districte electorale, folosind sistemul electoral cu vot nominal transferabil[a], dar în cazuri de disproporționalitate sunt aleși membri suplimentari. Pe lângă membrii aleși, atunci când Președintele țării este ales din afara Camerei Deputaților, el este considerat și membru al Camerei. Din 2022, 12 locuri suplimentare sunt rezervate candidaților de sex feminin, atâta timp cât aceștia nu reușesc să alcătuiască 40% din membrii aleși, ridicând numărul total al parlamentarilor la 79.

Sistem electoral

modificare

Parlamentarii sunt aleși din 13 circumscripții electorale cu cinci mandate fiecare prin vot nominal transferabil[1]. În prima rundă, sunt declarați aleși candidații care trec de numărul minim de voturi necesare pentru asigurarea unui loc în Parlament (pragul Hagenbach-Bischoff[b]), iar eventualele surplusuri de voturi sunt transferate candidaților rămași, care vor fi aleși dacă aceasta le permite să treacă de prag[1]. Candidații cu cel mai scăzut punctaj sunt apoi eliminați unul câte unul, voturile lor fiind transferate altor candidați, care sunt declarați aleși pe măsură ce depășesc pragul electoral, până când toate cele cinci locuri sunt ocupate[2]. Dacă un partid câștigă majoritatea mandatelor de primă preferință, dar nu reușește să obțină o majoritate parlamentară, i se acordă locuri pentru a asigura o majoritate cu un singur loc, dacă doar două partide obțin mandate[2]. În timp ce sistemul electoral de vot prin ierarhizare[c] utilizat este din punct de vedere tehnic proporțional, numărul mic de locuri per circumscripție (cinci) înseamnă că partidele pot obține mandate doar dacă ating cel puțin 16,7% din numărul total de voturi[d], deci partidele mai mici nu sunt reprezentate în Parlament. În consecință, Malta are un sistem cu două partide stabil, doar Partidul Laburist și Partidul Naționalist având șanse reale de a forma un guvern[3][4].

În 2018, limita de vârstă pentru exercitarea drepului de vot la nivel național a fost redusă la 16 ani[5]. În 2021, a fost introdus un mecanism de corecție de gen, noul articol 52(A) din Constituția Maltei prevăzând până la 12 locuri suplimentare pentru candidații nealeși din „sexul subreprezentat”, în cazul în care unul dintre cele două reprezintă mai puțin de 40% dintre parlamentarii aleși[6]. Deoarece femeile nu au reprezentat niciodată mai mult de 15% dintre parlamentarii aleși înainte de implementarea acestui mecanism, acest lucru duce efectiv la apariția în parlament a 12 locuri suplimentare pentru femei (câte șase din fiecare partid).

Sediul Parlamentului

modificare

Între 1921 și 2015, Camera Deputaților a fost găzduită de Palatul Marelui Maestru (în malteză Palazz tal-Gran Mastru) din La Valletta[7]. Începând cu data de 4 mai 2015, Camera Deputaților se întrunește în Palatul Parlamentului (în malteză Dar il-Parlament), situat în apropierea porții istorice a capitalei La Valletta.

Comisii parlamentare

modificare

Regulamentul de funcționare al Camerei Deputaților prevede crearea a opt comisii parlamentare permanente, pentru a eficientiza activitatea parlamentară și pentru a spori funcțiile de control ale Parlamentului.

Cele opt comisii permanente sunt:

  • Comisia permanentă pentru afaceri parlamentare
  • Comisia permanentă pentru privilegii
  • Comisia permanentă pentru conturi publice
  • Comisia permanentă pentru afaceri externe și europene
  • Comisia permanentă pentru afaceri sociale
  • Comisia permanentă de examinare a proiectelor de lege
  • Comisia permanentă pentru afaceri de familie
  • Comisia permanentă pentru afaceri economice și financiare

Alte comisii permanente, constituite prin alte regulamente, sunt:

  • Comisia permanentă pentru mediu și planificare a dezvoltării
  • Comitetul Național de Conturi al Biroului Național de Audit
  • Comisia permanentă pentru numiri publice
  • Comisia permanentă pentru standarde în viața publică

Există, de asemenea, comitete restrânse și comitete neoficiale.

Purtătorul de cuvânt al Camerei Deputaților

modificare
 
Legislatură Purtător de cuvânt Perioadă
I (1964-1966) Paolo Pace 1964 - 1966
II (1966-1971) Alfred Bonnici 1966 - 1971
III (1971-1976) Emmanuel Attard Bezzina 1971 - 1976
IV (1976-1981) Nestu Laiviera 1976 - 1978
Kalċidon Agius 1978 - 1981
V (1981-1987) Kalċidon Agius 1981 - 1982
Daniel Micallef 1982 - 1986
Pawlu Xuereb 1986 - 1987
Joseph M. Baldacchino 1987 - 1987
VI (1987-1992) Jimmy Farrugia 1987 - 1988
Lawrence Gonzi 1988 - 1992
VII (1992-1996) Lawrence Gonzi 1992 - 1996
VIII (1996-1998) Miriam Spiteri Debono 1996 - 1998
IX (1998-2003) Anton Tabone 1998 - 2003
X (2003-2008) Anton Tabone 2003 - 2008
XI (2008-2013) Louis Galea 2008 - 2010
Michael Frendo 2010 - 2013
XII (2013-2017) Anġlu Farrugia 2013 - 2017
XIII (2017-2022) Anġlu Farrugia 2017 - 2022
 
XIV (2022-2027) Anġlu Farrugia 2022 -

Componența Parlamentului în Legislatura a XIV-a (2022-2027)

modificare

În actuala legislatură a Parlamentului (a XIV-a, 2022-2027), Partidul Laburist deține majoritatea mandatelor, după ce a obținut în alegeri a treia victorie consecutivă. 44 dintre parlamentari sunt membri ai Partidului Laburist iar 35 ai Partidului Naționalist[8]. 65 de parlamentari au fost aleși în cele 13 districte, iar 14 au primit un loc suplimentar, conform modificărilor prevăzute în 2021 la Constituția Maltei[9].

District electoral Partidul Laburist Partidul Nationalist Independenți
District 1 Keith Azzopardi Tanti
Deo Debattista
Aaron Farrugia
Darren Carabott
Mario de Marco
District 2 Robert Abela
Christopher Agius
Alison Zerafa Civelli
Glenn Bedingfield
Stephen Spiteri
District 3 Chris Fearne
Carmelo Abela
Andy Ellul
Ray Abela
Carmelo Mifsud Bonnici
District 4 Byron Camilleri
Jonathan Attard
Chris Bonett
Katya De Giovanni
Mark Anthony Sammut
District 5 Miriam Dalli
Owen Bonnici
Stefan Zrinzo Azzopardi
Omar Farrugia
Stanley Zammit
District 6 Silvio Schembri
Roderick Galdes
Jerome Caruana Cilia
Ryan Callus
Rosianne Cutajar
District 7 Ian Borg
Julia Farrugia Portelli
Malcolm Paul Agius Galea
Rebekah Cilia
Charles Azzopardi
District 8 Edward Zammit Lewis
Clyde Caruana
Beppe Fenech Adami
Adrian Delia
Justin Schembri
District 9 Rebecca Buttigieg
Randolph De Battista
Karol Aquilina
Graziella Attard Previ
Ivan J Bartolo
District 10 Clifton Grima
Michael Falzon
Joe Giglio
Albert Buttigieg
Graham Bencini
District 11 Alex Muscat
Romilda Baldacchino Zarb
David Agius
Bernard Grech
Ivan Bartolo
District 12 Clayton Bartolo
Michael Farrugia
Ivan Castillo
Robert Cutajar
Graziella Galea
District 13 Clint Camilleri
Anton Refalo
JoEtienne Abela
Alex Borg
Chris Said
Membri suplimentari
(conf. art. 52: compensarea disproporționalității)
Toni Bezzina
Ian Vassallo Hagi
Membri suplimentari[10]
(conf. art. 52(A): sex subreprezentat)[e]
Alicia Bugeja Said
Cressida Galea
Abigail Camilleri
Amanda Spiteri Grech
Naomi Cachia
Davina Sammut Hili
Janice Chetcuti
Paula Mifsud Bonnici
Julie Zahra
Bernice Bonello
Claudette Buttigieg
Eve Borg Bonello

Președinții Maltei

modificare

În 1974, Constituția Maltei a fost modificată, instituind funcția de Președinte al Maltei care a înlocuit monarhul britanic ca șef de stat, Malta devenind republică în interiorul Commonwealth. Președintele maltez este ales de Parlament pentru un mandat de cinci ani. Începând cu 1989, președintele este în mod tradițional învestit la data de 4 aprilie a anului nominalizării și alegerii ulterioare a președintelui de către Parlament, cu condiția ca președintele precedent să nu fi demisionat înainte de expirarea mandatului. În cazul în care postul devine vacant sau dacă, din orice motiv, Președintele este în imposibilitatea de a îndeplini funcțiile care îi sunt conferite prin Constituție, aceste funcții sunt preluate de un Președinte interimar (în malteză Agent President) numit de Prim-ministru, după consultarea liderului opoziției. Până în 2020, pentru numirea Președintelui interimar era necesară o majoritate simplă (jumătate plus unul din numărul deputaților) în Parlament, dar ca urmare a unei modificări a Constituției în 2020, noul Președinte are nevoie de o majoritate calificată, respectiv de sprijinul a două treimi din voturile membrilor Camerei Deputaților. Dacă partidul de guvernământ nu poate întruni majoritatea calificată, Primul Judecător al Maltei[f] (în malteză Prim Imħallef ta' Malta) este numit Președinte interimar.

Lista Președinților Maltei (1974-prezent)
 

Apartenență politică

     Partidul Laburist

     Partidul Naționalist

     independent

Status

     Președinte interimar

   

Nr. Președinte An
electoral
Investitură Apartenență politică Prim-ministru
Perioadă Durată
1   Sir Anthony Mamo
(1909–2008)
1974 13 dec. 1974 - 27 dec. 1976 2 ani, 14 zile independent Dom Mintoff
2   Anton Buttigieg
(1912–1983)
1976 27 dec. 1976 - 27 dec. 1981 5 ani Partidul Laburist Dom Mintoff
  Albert Hyzler
(1916–1993)
27 dec. 1981 - 15 feb. 1982 353 zile Partidul Laburist Dom Mintoff
3   Agatha Barbara
(1923–2002)
1982 15 feb. 1982 - 15 feb. 1987 5 ani Partidul Laburist Dom Mintoff
Mifsud Bonnici
  Paul Xuereb
(1923–1994)
15 feb. 1987 - 4 apr. 1989 2 ani, 48 zile Partidul Laburist Mifsud Bonnici
Fenech Adami
4   Ċensu Tabone
(1913–2012)
1989 4 apr. 1989 - 4 apr. 1994 5 ani Partidul Naționalist Fenech Adami
5   Ugo Mifsud Bonnici
(n. 1932)
1994 4 apr. 1994 - 4 apr. 1999 5 ani Partidul Naționalist Fenech Adami
Alfred Sant
Fenech Adami
6   Guido de Marco
(1931–2010)
1999 4 apr. 1999 - 4 apr. 2004 5 ani Partidul Naționalist Fenech Adami
Lawrence Gonzi
7   Eddie Fenech Adami
(n. 1934)
2004 4 apr. 2004 - 4 apr. 2009 5 ani Partidul Naționalist Lawrence Gonzi
8   George Abela
(n. 1948)
2009 4 apr. 2009 - 4 apr. 2014 5 ani Partidul Laburist Lawrence Gonzi
Joseph Muscat
9   Marie-Louise Coleiro Preca
(n. 1958)
2014 4 apr. 2014 - 4 apr. 2019 5 ani Partidul Laburist Joseph Muscat
10   George Vella
(n. 1942)
2019 4 apr. 2019 - 4 apr. 2024 5 ani Partidul Laburist Joseph Muscat
Robert Abela
11 Myriam Spiteri Debono
(n. 1952)
2024 4 apr. 2024 - (în funcție) 237 zile Partidul Laburist Robert Abela
  1. ^
     
    Votul nominal transferabil (în engleză Single transferable vote) este un sistem electoral cu opțiuni multiple, în care fiecare alegător exprimă un singur vot sub forma unui buletin de vot cu alegere clasată. Alegătorii au opțiunea de a clasifica candidații, iar votul lor poate fi transferat în funcție de preferințele alternative exprimate în cazul în care candidatul lor preferat este eliminat sau este ales cu număr excedentar de voturi, astfel încât votul lor să fie folosit pentru a alege un candidat pe care îl preferă față de ceilalți înscriși în cursa electorală. Sistemul electoral își propune să abordeze reprezentarea proporțională pe baza tuturor voturilor exprimate în circumscripția în care este folosit
  2. ^ Sistemul Hagenbach-Bischoff este o variantă a metodei D'Hondt, utilizată pentru alocarea locurilor în reprezentarea proporțională pe liste de partid. De obicei, utilizează pragul Hagenbach-Bischoff pentru alocarea de locuri, iar pentru toate locurile rămase se aplică apoi metoda D'Hondt, astfel încât primul și următorii divizori (numărul de locuri câștigate plus 1) pentru totalul voturilor fiecărei liste de partid să includă numărul de locuri care au fost alocate conform pragului electoral
  3. ^
    marcare
    nume
    numere
    Tipuri de buletine de vot prin ierarhizare
    Termenul de vot prin ierarhizare, cunoscut și ca vot preferențial, se referă la orice sistem de vot în care alegătorii indică un rang pentru ordonarea candidaților sau opțiunilor de vot, într-o secvență de primul, al doilea, al treilea și așa mai departe, pe buletinele de vot. Sistemele de votare clasificată variază în funcție de procesul de marcare a buletinului de vot, de modul în care preferințele sunt catalogate și numărate, de numărul de locuri disponibile pentru alegeri și dacă alegătorilor li se permite să clasifice candidații în mod egal
  4. ^ În cazul Maltei, pragul Hagenbach-Bischoff   reprezintă 1/6 din totalul voturilor exprimate, adică aproximativ 16,7% din voturi
  5. ^ Articolul 52(A) din Constituția Maltei, adăugat înainte de alegerile din 2022, prevede până la 12 locuri suplimentare pentru candidații de „sex subreprezentat” în cazul în care oricare dintre cele două reprezintă mai puțin de 40% din totalul parlamentarilor aleși inițial. La alegerile din 2022, lista completă a parlamentarilor femei a fost anunțată de Comisia Electorală pe 12 aprilie, ridicând numărul de locuri în parlament la 79
  6. ^ Primul Judecător al Maltei este primus inter pares al membrilor sistemului judiciar maltez și conduce afacerile curților superioare de justiție din Malta

Referințe

modificare
  1. ^ a b „How Malta Votes: An Overview” [Cum votează Malta: prezentare generală]. Malta Elections. Universitatea din Malta. Arhivat din original la . Accesat în . 
  2. ^ a b „Malta, electoral system” [Malta, sistem electoral]. Inter-Parliamentary Union. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ Hirczy de Miño, Wolfgang; Lane, John C. (). „Malta: STV in a two-party system” [Malta: Vot Nominal Transferabil într-un sistem cu două partide] (PDF). p. 17. Accesat în . 
  4. ^ Cini, Michelle (). „A Divided Nation: Polarization and the Two-Party System in Malta” [O națiune divizată: polarizarea și sistemul bipartit din Malta]. South European Society and Politics (7): 6–23. doi:10.1080/714004966. ISSN 1360-8746. Arhivat din original la . Accesat în . 
  5. ^ „16-year-olds granted the vote in national elections” [Tinerii de 16 ani au primit drept de vot la alegerile naționale]. Times of Malta (în engleză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  6. ^ Abbas Shalan, Samira (). „Only 4 women elected, casual election results set to trigger gender mechanism” [Doar 4 femei alese, rezultatele alegerilor vor declanșa mecanismul de gen]. The Malta Independent. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ „Parliament House inaugurated, holds first sitting: 'A milestone in Malta's parliamentary history' – President” [Palatul Parlamentului, inaugurat, găzduiește prima ședință: „O piatră de hotar în istoria parlamentară a Maltei” – Președinte]. Times of Malta. . Accesat în . 
  8. ^ Meilak, Nicole (). „Labour Party secures third historic landslide despite lowest post-war turnout” [Partidul Laburist asigură a treia continuitate istorică, în ciuda celei mai scăzute prezențe la vot de după război]. Malta Today (în engleză). Accesat în . 
  9. ^ Bonnici, Julian (). „Here's The Final List Of All Of Malta's MPs” [Iată lista finală a tuturor parlamentarilor Maltei]. Lovin Malta (în engleză). Accesat în . 
  10. ^ „General Election 2022 - elected to fill the additional seats” [Alegeri generale 2022 - aleși pentru ocuparea locurilor suplimentare]. Electoral Commission of Malta. . Accesat în . 

Legături externe

modificare