Deschide meniul principal

Paul Badura-Skoda

muzician austriac
Paul Badura-Skoda
Date personale
Născut[2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Viena, Republica Austriacă[6] Modificați la Wikidata
Decedat (91 de ani)[7][8][5] Modificați la Wikidata
Viena, Austria Modificați la Wikidata
Căsătorit cuEva Badura-Skoda[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria.svg Austria Modificați la Wikidata
Ocupațiepianist
dirijor
muzicolog[*]
music historian[*]
compozitor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiKonservatorium Wien[*], École normale de musique de Paris  Modificați la Wikidata
Instrument(e)pian  Modificați la Wikidata
Premiimedalia de aur pentru servicii aduse orașului Viena[*]
Ordinul de Merit al Republicii Austria în grad de Comandor de Argint[*]
Legiunea de onoare
Comandor al Ordinului Artelor și Literelor[*][1]  Modificați la Wikidata
Prezență online

Paul Badura-Skoda (n. ,[2][3][4][5] Viena, Republica Austriacă[6] – d. ,[7][8][5] Viena, Austria) a fost un pianist austriac.

Paul Badura-Skoda, considerat unul din cei mai importanți pianiști ai zilelor noastre[9], a concertat pe toate marile scene de concert din lume, deținând totodată pentru o lungă perioadă de timp recordul la cel mai mare număr de discuri disponibile pe piață.

CarierăModificare

Paul Badura-Skoda a fost studentul lui Edwin Fischer, a câștigat primul premiu la concursul austriac de muzică în 1947. În 1949, a lucrat cu dirijori remarcabili, printre care Wilhelm Furtwängler și Herbert von Karajan. De-a lungul carierei sale, a mai cunoscut dirijori precum Hans Knappertsbusch, Hermann Scherchen și Georg Szell. Împreună cu contemporanii săi, Friedrich Gulda și Jörg Demus, a făcut parte din așa-numita Troică vieneză.

A devenit cunoscut pentru spectacolele pe baza compozițiilor de Mozart, Beethoven, Schubert, Chopin și Ravel. Badura-Skoda este bine cunoscut pentru performanțele sale la fortepiano. În colecția sa privată sunt înregistrările sonatelor complete de pian ale lui Schubert.

Onoruri și premiiModificare

  • Decorația Austriei pentru Știintă și Artă (1976)[10]
  • Bösendorfer-Ring 1978
  • Cavaler al Legiunii de Onoare (1993)
  • Comandant al Ordinului de Arte și Scrisori (1997)
  • Medalie de Aur în Serviciul pentru orașul Viena (2007)
  • Decorație de onoare pentru Serviciul în Republica Austria (2006) [11]
  • Honoris causa, doctorat la Universitatea de Muzică și Arte Speciale Mannheim (2006)
  • Honoris causa, doctorat la Pontificia Universidad Católica del Perú (2010)
  • Honoris causa, doctorat la Academia de Muzică din Cracovia[12](2013)

NoteModificare

  1. ^ https://www.siv.archives-nationales.culture.gouv.fr/siv/rechercheconsultation/consultation/ir/pdfIR.action?irId=FRAN_IR_026438, accesat în   Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  2. ^ a b „Paul Badura-Skoda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Paul Badura-Skoda, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Paul Badura-Skoda, Discogs, accesat în  
  5. ^ a b c d Paul Badura-Skoda, Brockhaus Enzyklopädie, accesat în  
  6. ^ a b „Paul Badura-Skoda”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  7. ^ a b https://www.plateamagazine.com/noticias/7536-fallece-el-distinguido-pianista-austriaco-paul-badura-skoda  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  8. ^ a b https://www.swr.de/swr2/musik-klassik/RIP-Oesterreichischer-Pianist-Paul-Badura-Skoda-gestorben,paul-badura-skoka-gestorben-100.html  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  9. ^ 88 notes pour piano solo (« Solo nec plus ultra »), Jean-Pierre Thiollet, Neva Editions, 2015, p. 50. ISBN 978-2-3505-5192-0
  10. ^ „Reply to a parliamentary question” (PDF) (în German). p. 401. Accesat în . 
  11. ^ „Reply to a parliamentary question” (PDF) (în German). p. 1716. Accesat în . 
  12. ^ „Paul Badura-Skoda doktorem honoris causa Akademii Muzycznej w Krakowie”, Polmic.pl/index.php?option=com_content&view=article&id=2137%3apaul-badura-skoda-doktorem-honoris-causa-akademii-muzycznej-w-krakowie&catid=2%3aaktualnoci&lang=pl, accesat în  

Legături externeModificare