Paul Deussen
Date personale
Născut[1][2][3] Modificați la Wikidata
Oberdreis, Renania-Palatinat, Germania Modificați la Wikidata
Decedat (74 de ani)[1][2][3] Modificați la Wikidata
Kiel, Reich-ul German Modificați la Wikidata
CopiiErika Rosenthal-Deussen[*][[Erika Rosenthal-Deussen |​]] Modificați la Wikidata
Cetățenie Germania Modificați la Wikidata
Ocupațieistoric
filozof
cadru didactic universitar[*] Modificați la Wikidata
Locul desfășurării activitățiiAachen[4] Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba germană[5][6] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea Humboldt din Berlin
Universitatea Bonn  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Christian-Albrecht  Modificați la Wikidata
Profesor pentruErich Rothacker[*][[Erich Rothacker (filosof german)|​]]  Modificați la Wikidata

Paul Deussen (n. 7 ianuarie 1845, Oberdreis, Renania-Palatinat, d. 6 iulie 1919 Kiel, Schleswig-Holstein) a fost un filosof, istoric și indolog german. Discipol devotat al lui Arthur Schopenhauer - al cărui continuator în materie de studiu al hinduismului se considera, a fost în același timp prieten apropiat și editor al lui Friedrich Nietzsche.

Filosofia

modificare

În urma studiului textelor sacre indiene și a influenței exercitate de Kant și Schopenhauer, Deussen ajunge la concepția că nucleul tuturor religiilor și a filosofiilor ar consta în căutarea atingerii unității absolute („Brahman” în filosofia indiană, „Unul” la Parmenides și Platon sau „das Ding-an-sich” la Kant) din spatele acestei lumi fenomenale. Conform lui Deussen această unitate absolută pe care se fundamentează toate religiile ar consta de facto în însăși realitatea și existența unității absolute a celor trei principii care stau la baza acestora: Dumnezeu, Nemurirea și Libertatea. Însă existența lui Dumnezeu este cu putință doar datorită faptului că spațiul nu există decât ca formă a priori a sensibilității noastre, deci ca fiind de natură subiectivă, aparținând doar fenomenelor nu și lucrurilor în sine. Nemurirea, la fel, este cu putință doar în măsura în care timpul este o formă apriori a sensibilității noastre și nu un lucru-în-sine existent independent noi - continumuul temporal, precum și cel spațial aparține doar conștiinței noastre care astfel sintetizeaza realiatea fenomenală; iar Libertatea absolută este de asemenea cu putință doar datorită faptului că principiul cauzalității nu există decât subiectiv, ca și categorie a intelectul nostru. În consecință, această lume a fenomenelor pe care o percepem întotdeauna cauzal, într-un timp și într-un spațiu anume, este asemenea unui vis în spatele căruia se află adevărata lume-în-sine a unității absolute, lume ce nu poate fi deocamdată decât intuită deoarece intelectul nostru este încă legat spațio-temporal de lumea fenomenelor (vezi și Advaita Vedanta în filosofia hindusă).

„Această întreagă ordine spațio-temporală a lumii se bazează numai pe o iluzie (maya) înnăscută prin constituția intelectului nostru; in realitate nu există decât o Ființă situată deasupra spațiului timpului, pluralității si devenirii, care se manifestă în toate formele naturii si pe care eu o simt și o gasesc în lăuntru-mi întreagă și nedivizată, ca pe propriu-mi Sine, ca pe Atman. ”
— Paul Deussen, Cuvânt înainte la Șaizeci de Upanișade ale Vedei, p. X

Bibliografie

modificare
  • Die Elemente der Metaphysik (Elemente de metafizică), 1877;
  • Das System des Vedānta (Sistemul Vedāntei), 1883;
  • Der kategorische Imperativ (Imperativul categoric), 1891;
  • Alle­ge­meine Geschichte der Philosophie unter besonderer Berücksichtigung der Religionen (Istoria universală a filosofiei din perspectiva religiilor), 1894-1917;
  • Sechzig Upanishads des Veda übersetzt (Șaizeci de Upanișade ale Vedei), 1897;
  • Jakob Böhme, 1897;
  • Erinnerungen an Friedrich Nietzsche (Amintiri despre Friedrich Nietzsche), 1901;
  • Erinnerungen an India (Amintiri din India), 1904;
  • Die geheimlehre des Veda (Doctrina secreta a Vedei), 1907/09;
  • Vedānta und Platonismus im Lichte der Kantischen Philosophie (Vedānta și platonismul în lumina filosofiei lui Kant), Wien, 1917;
  • Mein Leben (Viața mea), 1922.

Lucrări traduse în limba română

modificare
  • Filosofia Upanișadelor (1898), Editura Herald, 2007
  • Elementele Metafizicii alături de o considerație preliminară asupra esenței idealismului (1877), Editura Herald, 2008
  • Heinrich Feldhoff, Prietenul lui Nietzsche. Istoria vieții lui Paul Deussen (2008), Editura Herald, 2011
  1. ^ a b Paul Deussen, Brockhaus Enzyklopädie 
  2. ^ a b Paul Deussen, Internet Philosophy Ontology project, accesat în  
  3. ^ a b Paul Deussen, Autoritatea BnF 
  4. ^ „Paul Deussen”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  5. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  6. ^ CONOR.SI[*]  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)