Pavel Juvasin
Date personale
Născut1908 Modificați la Wikidata
Podgornoye⁠(d), RSFS Rusă, URSS Modificați la Wikidata
Decedat (36 de ani) Modificați la Wikidata
România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRomânia Modificați la Wikidata
Activitate
Ramurainfanterie  Modificați la Wikidata
Gradulsergent major[*]  Modificați la Wikidata
Bătălii / RăzboaieRăzboiul de Iarnă
Războiul Germano-Sovietic  Modificați la Wikidata
Decorații și distincții
DecorațiiOrdinul Lenin
Erou al Uniunii Sovietice
Medalia „Pentru vitejie”[*]  Modificați la Wikidata

Pavel Alekseevici Juvasin (în rusă Павел Алексеевич Жувасин; n. 1908, Podgornoye⁠(d), RSFS Rusă, URSS – d. , România) a fost un sergent major sovietic, care a îndeplinit funcția de comandant adjunct al unui pluton de mitraliori din Regimentul 307 Pușcași de Gardă (Divizia 110 Pușcași de Gardă, Armata 37, Frontul din Stepă) în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice.

Biografie modificare

Pavel Alekseevici Juvasin s-a născut în 1908 în satul Podgornoe din raionul Kugarcin din gubernia Ufa (azi în Bașkiria), într-o familie de țărani ruși. A urmat doar studii primare și a lucrat inițial ca șofer în orașul Magnitogorsk din regiunea Celiabinsk.[1]

În anul 1939 a fost încorporat în Armata Sovietică de către Biroul de Evidență Militară și Înrolare al orașului Magnitogorsk. A luat parte la Războiul Sovieto-Finlandez din 1939-1940 și la Marele Război pentru Apărarea Patriei începând din iunie 1941. Sergentul major P.A. Juvasin s-a remarcat la 1 octombrie 1943 în lupta pentru eliberarea satului Kuțevolovka din raionul Onufriivka (regiunea Kirovograd).[1]

A murit eroic pe 4 octombrie 1944 într-una dintre luptele din zona orașului român Turda. A fost înmormântat pe câmpul de luptă. În cimitirul Levoberejnoe din orașul Magnitogorsk (regiunea Celiabinsk) a fost amplasat un cenotaf în memoria lui.[1]

Fapte de vitejie modificare

Sergentul major P. A. Juvasin a fost comandant adjunct al unui pluton din Regimentul 307 Pușcași de Gardă (Divizia 110 Pușcași de Gardă, Armata 37, Frontul din Stepă) și s-a remarcat la 1 octombrie 1943 în lupta pentru eliberarea satului Kuțevolovka din raionul Onufriivka (regiunea Kirovograd), când a pătruns în sat în fruntea unui pluton și a distrus cu o grenadă echipajul care deservea o mitralieră inamică, asigurând astfel înaintarea infanteriei sovietice. El a capturat, de asemenea, un tun german.[1]

La 6 octombrie 1943, în Bătălia de la cota 167,8, a fost primul care a pătruns în tranșeele germanilor, ucigând 7 naziști prin aruncarea de grenade și luând 2 prizonieri. La 12 octombrie 1943, respingând un contraatac inamic la cota 177,0, unitatea lui P. A. Juvasin a fost înconjurată. P. A. Juvasin a condus plutonul într-un contraatac, care i-a dezorientat pe germani și i-a forțat să se retragă.[1]

P. A. Juvasin a fost distins cu titlul de Erou al Uniunii Sovietice pe 22 februarie 1944, prin decretul Sovietului Suprem al URSS, pentru îndeplinirea exemplară a misiunilor de luptă și pentru curajul și eroismul personal.[1][2]

Decorații modificare

In memoriam modificare

  • O stradă din orașul Magnitogorsk poartă numele eroului sovietic P. A. Juvasin, iar o placă memorială în cinstea eroului este amplasată pe una dintre clădirile orașului.[1]
  • O stradă numită Juvasina (în rusă Улица Жувасина) se află în satul Mrakovo din microraionul Severnoe din Republica Bașkortostan.

Note modificare

  1. ^ a b c d e f g h „Pavel Juvasin”. warheroes.ru (în rusă). 
  2. ^ Указ Президиума Верховного Совета СССР «О присвоении звания Героя Советского Союза офицерскому, сержантскому и рядовому составу Красной Армии» от 22 февраля 1944 года // Ведомости Верховного Совета Союза Советских Социалистических Республик : газета. — 1944. — 5 марта (№ 13 (273)). — С. 1
  3. ^ Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru»
  4. ^ Указ Президиума Верховного Совета СССР pe site-ul «pamyat-naroda.ru»
  5. ^ Listă decorații pe site-ul «pamyat-naroda.ru»

Bibliografie modificare

  • Несокрушимые. — Ufa, 1985.
  • Славные сыны Башкирии („Fiii glorioși ai Bașkiriei”). — Ufa, 1979, vol. 4.
  • Башкирская энциклопедия. Гл. ред. М. А. Ильгамов т. 2. В-Ж. — Ufa: Башкирская энциклопедия, 2006. — 624 p. — ISBN 5-88185-062-9.

Legături externe modificare