Deschide meniul principal

Peștera Emil Racoviță

monument al naturii geologic sau paleontologic din Moldova
Nu confundați cu Peștera Racoviță.
Peștera Emil Racoviță
Peștera Zolushka (Emil Racoviță) (2).jpg
Un om în una din sălile peșterii
Generalități
Localizare Criva, Briceni, Republica Moldova
Adâncime32 m
Lungime91 km
Coordonate48°16′36″N 26°38′11″E
Descoperire1959
Geologiepeșteră carstică, formată în straturile de ghips
Număr de intrări1

Peștera "Zolushka" / "Emil Racoviță" este cea mai mare peșteră din Republica Moldova și a 26-a cea mai lungă peșteră în lume.[1] Este recunoscută, de asemenea, ca a treia cea mai lungă peșteră de ghips din lume.[2] Ocupă o suprafață de 51 ha.[3]

Peștera este situată în regiunea est-europeană, în locul unde se intersectează granițele a trei state: Ucraina, Republica Moldova și România. Una dintre granițe - cea moldo-ucraineană - parcurge direct deasupra peșterii. Singura intrare în peșteră se află pe teritoriul Republicii Moldova, în apropierea satului Criva, raionul Briceni, pe partea dreaptă a traseului ChișinăuCernăuți.[3]

IstoricModificare

În publicații se întîlnesc 3 variante ale datei descoperirii peșterii: 1959, 1969, 1977. Acest lucru se datorează următoarelor:

  • Prezența zăcămintelor de ghips și a fenomenelor carstice în zona de nord-vest a satului Criva era cunoscută de localnici mai demult. Primele cercetări geologice au fost întreprinse în anul 1946. În aceeași perioadă a început extragerea ghipsului prin aplicarea exploziilor.[3] În 1959, în urma unei astfel de explozii, a fost străpuns peretele unei cavități. Dar atunci sistemul în sine nu a fost dezvăluit, ci doar una dintre galeriile superioare. Întrucât a fost prevăzută prezența apelor subterane, a fost prevăzută organizarea stației de pompare în proiectul de organizare a lucrărilor. Volumul mediu de apă pompat a fost și rămîne - 8.000 de metri cubi pe zi. Pe baza acestui fapt, literatura indică uneori 1959 ca anul descoperirii peșterii.
  • A doua dată a descoperirii este luna august 1969, când mai mulți savanți de la departamentul de geografie al Academiei de Științe a RSSM (Beshlyage, Verina, Ignatiev, Kravchuk, Sukhov) au făcut prima încercare de a pătrunde în peșteră. Din păcate, cercetătorii nu au reușit să meargă mai mult de 60 de metri, din cauza argilei foarte umede și lipicioase, numeroaselor zone inundate.[4]
  • În anul 1977, după o explozie în partea de nord a carierei, s-a deschis intrarea actuală în peșteră. Din jurnalul oficial al clubului de speologie din or. Cernăuți "Troglodyt":

„12 - 13 martie 1977, c. Cenușăreasa. Compoziția grupului: Korzhik V., Kabashnyuk V., Degtyarenko N., Lemeshev A., Filipets A., Gaysenyuk V., Lutsiv O., Voityshen S., Yastremsky V., Filipets G. Descoperire, pentru prima dată în peșteră. Am pus 56 de pichete. Lungimea planului este de 350 de metri în linie dreaptă, cursa de 4-6 metri."

Această dată este considerată data descoperirii peșterii - noaptea de 12-13 martie 1977. Au început imediat lucrările la topografierea galeriilor, care a durat până în 1993, când ultimul district „Bucovina” a fost transferat pe hartă. Toată activitatea de organizare, coordonare și adunare a hărților a fost realizată de clubul "Troglodyt" din or. Cernăuți, Ucraina, rolul principal avîndu-l Vitaly Pavlovich Korzhik. [5]

De asemenea, savanții de la departamentul de geografie al Ministerului Științei MSSR au efectuat lucrări în peșteră. Nouă studenți a Institutului Pedagogic din Tiraspol (Botnari, Naumenko, Șumulkov, Spinu, Boloborodov, Duloglu, Tsarigradsky, Obruchkova) au reușit să parcurgă cei 10 km inițiali ai labirintului timp de 1 lună, au descoperit lacuri subterane cu apă limpede, au măsurat volumul, temperatura lor și au luat probe de apă. Cu toate acestea, localizarea acestor materiale nu este încă cunoscută .

Începănd cu anul 1984, clubul speologilor "Abis" din or. Chișinău s-a alăturat cercetării și, în mare parte, topografierii peșterii.[6]

DenumireaModificare

Conform tradiției acceptate în practica internațională, numele „Золушка” sau "Cenușăreasa" a devenit numele oficial al peșterii, așa cum a fost dat de descoperitori. În publicațiile Academiei de Științe a RSSM [9], în listele peșterilor din lume, lucrări științifice în diferite limbi, peștera poartă numele „Золушка” sau „Zolushka” în transcrierea latină. În Ucraina, uneori se folosește versiunea ucraineană a acestui nume - „Popelyushka”, iar în publicațiile în limba română s-a găsit și versiunea - „Cenusareasa”.

În anul 1991, prin Hotărârea Guvernului Republicii Moldova nr. 664 din 28 noiembrie 1991 „Cu privire la protecția de către stat a peșterii carstice din preajma satului Criva, raionul Briceni”, peștera a fost redenumită in peștera „Emil Racoviță”, în onoarea biospeologului român Emil Racoviță.

Speleonimele - denumirile galeriilor, sălilor, lacurilor au fost date de către savanții care au descoperit și cercetat peștera. Totuși in diferite surse se pot găsi mai multe variante de toponime. În lucrarea V.N. Verina "Тайны подземного мира" se menționează denumirile: "Зеленое озеро", "Синее озеро", "Прозрачное озеро", "Студенческое озеро", "Комсомольское озеро", "Царское озеро", sala "Cтадион", "Зал Гиппопотама", "Проспект Кантемира", "Зал Жруналистов", "Молдова", "Крива", "Зал Даков". [7] În lucrarea V.N. Andrejczuk "Пещера Золушка" se menționează speleonimele: "Зал Динозавра", "Зал Черновицких Спелеологов", "Зал Стометровка", " Метрополитен", "Озера Студенческое", "Озеро Спелунка", etc.[8] Unele denumiri se referă la aceleași regiuni ale peșterii.

DescriereModificare

 
Vedere în adîncurile peșterii.

Peștera este caracterizată prin prezența unor săli grandioase care ating lungimi de 60-100 m, lățimi de 30-40 m și înălțimi de până la 11 m. Plafoanele se sprijină pe coloane de dimensiuni mari.[9]

În golurile carstice ale peșterii se află peste 20 de lacuri (unele surse indică peste 60[10]), cu adâncimea nu mai mare de 2 m și temperatura constantă de 8-11°C.[11] Apa lacurilor, după cum au arătat analizele hidro-chimice,[care?] are un conținut bogat de săruri minerale, care au un efect curativ asupra organismului uman. Sunt prezente și „fântâni” naturale cu adâncimea de 16-20 m.[10] Fiecare sală și galerie subterană este căptușită cu argile fine de diverse nuanțe de culori, datorate mineralizării aleatorii: verde, albastru, roșu, negru, alb etc. Speologii amatori au plămădit din argilă, pe anumite trasee subterane, niște figurine, care folosesc drept indicatoare spre diferite săli și labirinturi. Remarcabile sunt stalactitele calcito-argiloase care acoperă tavanele și pereții unor galerii, draperiile cu grosimea de 2-20 cm. Rezultatul multor ani de muncă a savanților a fost descoperirea și studiul coloniilor unice de microorganisme feruginoase.[12]

Geneză și proprietăți geologiceModificare

 
Formațiuni speologice

Peștera este relativ tânără, formându-se la sfârșitul perioadei pleistocene. După caracteristicile morfologice și morfometrice au fost identificate 15 regiuni ale peșterii.[10]

După geneza sa, peștera Emil Racoviță se datorează eroziunii de dizolvare (coroziune), tipul rețelelor ei fiind determinat de regimul de curgere al apei în subteran, un rol secundar avându-l prăbușirile și sedimentarea speleală. O asemenea proveniență o au cele mai importante și variate peșteri din lume. Dimensiunile (dezvoltarea) rețelei speologice depășind 50 km fac ca peștera, în conformitate cu clasificația adoptată, să fie considerată foarte mare sau chiar gigantică. Peștera se află la adîncimea de la 5 până la 50 m, distanța între punctele extreme ale rețelei speologice depășește 1.250 m. Inițial deschiderea peșterii a apărut în pereții carierei datorită exploatării zăcământului de ghips, ulterior a fost amenajată o intrare artificială.

Din punct de vedere al direcției generale de dezvoltare, rețeaua speologică este orizontată pe plan vertical și are două direcții preferențiale în plan orizontal (20-50° NE și 290-310° NV) determinate de factorul tectonic – poziția rețelei tridimensionale a litoclazelor, respectiv fisurilor și diaclazelor care afectează stratul carstificabil.

În caverne au fost stabilite prezența depozitelor neogene și cuaternare, dar și ale Badenianului superior, care sunt constituite dintr-un strat de ghips de calitate superioară cu grosimea de 20-25 m. Deasupra ghipsului se află 12 niveluri de argile de diferite culori și compoziții, în funcție de fauna de foraminifere, briozoare, ostracode și moluște care a stat la bază. Secțiunea stratigrafică se termină cu un strat de aluviuni pleistocene, în care au fost descoperite resturi scheletice de mamut, bizon și cal.[11]

ProtecțieModificare

 
Peștera Emil Racoviță ilustrată pe un timbru poștal din Republica Moldova

Peștera Emil Racoviță este protejată prin „Legea Nr. 1538-13” din 25 iunie 1998 privind fondul ariilor protejate de stat. Este categorizată ca monument al naturii de tip geologic sau paleontologic și se află în administrarea Carierei de ghips din satul Criva.[13] Este cea mai vestică arie protejată de acest tip din țară. Se află sub protecția statului încă din 1991, conform Hotărîrii nr. 664 a Guvernului Republicii Moldova.[14]

În imediata apropiere a peșterii își desfășoară activitatea extractivă compania germană Knauf.[15]

Galerie de imaginiModificare

SăliModificare

Formațiuni speologiceModificare

StatuiModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Gulden, Bob (). „WORLDS LONGEST CAVES”. Accesat în . 
  2. ^ Gulden, Bob (). „WORLDS LONGEST GYPSUM CAVES”. Accesat în . 
  3. ^ a b c Postolache et al. 2016, p. 8.
  4. ^ V. N. Verina (). Тайны подземного мира. 
  5. ^ „zolushka.speleo.md”. 
  6. ^ „Speleoclub ABIS”. 
  7. ^ V. N. Verina (). Тайны подземного мира. 
  8. ^ Wiaczesław Andrejczuk (). Пещера Золушка. 
  9. ^ Postolache et al. 2016, p. 8-9.
  10. ^ a b c Korjik, V. P. (). Новая крупная гипсовая пещера Золушка.— Докл. АН УССР. Сер. Б. 
  11. ^ a b Postolache et al. 2016, p. 9.
  12. ^ Andreychouk V., Klimchouk A., Boston P., Galuskin E. (). „Unique iron-manganese colonies of microorganisms in Zoloushka Cave (Ukraine-Moldova) //”. Speleology and Karstology. Simferopol (3). ISSN 1997-7492. 
  13. ^ „Legea nr. 1538 din 25.02.1998 privind fondul ariilor naturale protejate de stat”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  14. ^ „Hotărîre nr. 664 din 28.11.1991 cu privire la protecția de către stat a peșterii carstice din preajma satului Criva, raionul Briceni”. Parlamentul Republicii Moldova. Monitorul Oficial. Accesat în . 
  15. ^ „Ministrul Mediului va inspecta peștera Emil Racoviță. Aceasta ar putea deveni o destinație turistică”. DIEZ.md. . Accesat în . 

BibliografieModificare

  • Postolache, Gheorghe; David, Anatolie; Pascari, Viorica; Nicora, Igor (). Ariile protejate din Moldova. Academia de Științe a Moldovei, Institutul de Ecologie și Geografie, Institutul de Zoologie et al. Vol. 1: Monumente ale naturii: geologice, paleontologice, hidrologice, pedologice. Stiința. pp. 8–9. ISBN 978-9975-85-058-2. 
  • Povară I., Goran C., Gutt W. F. Speologie. Edit. Sport. - Turism, București, 1990,, 1990: 237.
  • Верина В.Н., Прока В.Е., Спыну Н.И., Науменко С.А., 1978. Карстовая пещера Золушка nr. 2, 1978
  • Дублянский В.Н., Ломаев А.А. Карстовые пещеры Украины, Киев, «Наук. Думка», 1980: 180.
  • Одинцов И. А. О геоморфологических особенностях юго-восточной окраины Приднестровской гипсовой полосы. //Науч. ежегодник Одес. ун-та, 1960, вып. 2, с.61-68.

Lectură suplimentarăModificare

  • Căldăruș, Valentina; Ciobanu, Sergiu; Vrednic, Nicu (august 2008). „Peștera „Emil Racoviță" – o filă neagră a protecției mediului ambiant”. Mediul Ambiant (4 (15)): 31-32. 

Legături externeModificare