Peroxid de sodiu

Identificare
Peroxid de sodiu



Nume IUPAC	Peroxid de sodiu
Alte denumiri	Dioxid de sodiu
SMILES [O-][O-].[Na+].[Na+]
Număr CAS	1313-60-6
PubChem CID	14803
Informații generale
Formulă chimică	Na₂O₂
Aspect	pudră albă-gălbuie
Masă molară	77,98 g/mol
Proprietăți
Densitate	2,805 g/cm³
Punct de topire	460 °C
Punct de fierbere	657 °C
Solubilitate în apă
reacț. violent
Pericol
Coroziv, Oxidant,
Fraze R	R8, R35
Fraze S	(S1/2), S8, S27, S39, S45
Pericol H271, H314, H271 : Peut provoquer un incendie ou une explosion ; comburant puissant H314 : Provoque de graves brûlures de la peau et des lésions oculaires
NFPA 704
0 3 2 ₩ OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Peroxidul de sodiu este un compus anorganic cu formula chimică Na₂O₂. Este un solid gălbui care se obține în urma arderii sodiului în exces de oxigen.^[1] Este unul dintre cei mai cunoscuți și utilizați peroxizi.

Proprietăți

Cristalele de peroxid de sodiu aparțin simetriei hexagonale.^[2] La încălzirea la 512 °C, forma hexagonală suferă tranziția într-o formă cu simetrie necunoscută.^[3] Creșterea temperaturii peste 675 °C favorizează descompunerea peroxidului în oxid de sodiu (Na₂O) și oxigen molecular (O₂), înainte de atingerea punctului de fierbere.^[4]

2 Na₂O₂ → 2 Na₂O + O₂

În contact cu apa, peroxidul de sodiu este hidrolizat, și se obțin hidroxid de sodiu și peroxid de hidrogen conform reacției:^[5]

Na₂O₂ + 2 H₂O → 2 NaOH + H₂O₂

Obținere

Peroxidul de sodiu poate fi obținut la scară industrială în urma reacției dintre sodiu metalic și oxigen la o temperatură de 130–200 °C. Acesta este un proces în urma căruia se obține oxidul de sodiu, compus care ulterior absoarbe oxigen:^[3]^[5]

4 Na + O₂ → 2 Na₂O

2 Na₂O + O₂ → 2 Na₂O₂

De asemenea, peroxidul de sodiu mai poate fi obținut și prin trecerea ozonului gazos peste iodură de sodiu într-un tub de platină sau paladiu. Ozonul oxidează sodiul cu formare de peroxid. Iodul trece în stare solidă, formând cristale, care la rândul lor pot fi sublimate prin încălzire ușoară. Metalele alese doar catalizează reacția, și nu sunt atacate de peroxidul care se formează.

Referințe

^ Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1984). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. p. 98. ISBN 0-08-022057-6.
^ Tallman, R. L.; Margrave, J. L.; Bailey, S. W. (1957). „The Crystal Structure Of Sodium Peroxide”. J. Am. Chem. Soc. 79 (11): 2979–80. doi:10.1021/ja01568a087.
^ ^a ^b Macintyre, J. E., ed. Dictionary of Inorganic Compounds, Chapman & Hall: 1992.
^ Lewis, R. J. Sax's Dangerous Properties of Industrial Materials, 10th ed., John Wiley & Sons, Inc.: 2000.
^ ^a ^b E. Dönges "Lithium and Sodium Peroxides" in Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd Ed. Edited by G. Brauer, Academic Press, 1963, NY. Vol. 1. p. 979.

[1] Greenwood, Norman N.; Earnshaw, Alan (1984). Chemistry of the Elements. Oxford: Pergamon Press. p. 98. ISBN 0-08-022057-6.

[Tallman-2] Tallman, R. L.; Margrave, J. L.; Bailey, S. W. (1957). „The Crystal Structure Of Sodium Peroxide”. J. Am. Chem. Soc. 79 (11): 2979–80. doi:10.1021/ja01568a087.

[dic-3] Macintyre, J. E., ed. Dictionary of Inorganic Compounds, Chapman & Hall: 1992.

[Lewis-4] Lewis, R. J. Sax's Dangerous Properties of Industrial Materials, 10th ed., John Wiley & Sons, Inc.: 2000.

[Brauser-5] E. Dönges "Lithium and Sodium Peroxides" in Handbook of Preparative Inorganic Chemistry, 2nd Ed. Edited by G. Brauer, Academic Press, 1963, NY. Vol. 1. p. 979.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]