Petre Alexandrescu

Pentru pictorul din secolul al XIX-lea, vedeți Petre Alexandrescu (pictor).

Date personale
Petre Alexandrescu

Născut	3 ianuarie 1930^[2] Paris, Franța^[2]
Decedat	18 iulie 2009 (79 de ani)^[2] București, România^[2]
Căsătorit cu	Maria Alexandrescu Vianu
Copii	Vlad Alexandrescu
Cetățenie	România^[2]
Ocupație	arheolog istoric istoric bisericesc[] cadru didactic universitar[]
Limbi vorbite	limba germană^[3] limba română^[4]
Activitate
Domeniu	istorie^[1] Istoria antică^[1] arheologie^[1] istoria religiilor^[1]
Modifică date / text

Petre Alexandrescu (n. 3 ianuarie 1930, Paris – d. 18 iulie 2009, București) a fost un istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor român. A fost căsătorit cu Maria Alexandrescu Vianu. Au avut împreună un fiu, pe Vlad Alexandrescu.

Viața și activitatea

Petre Alexandrescu s-a născut la Paris, la data de 3 ianuarie 1930.^[5] Istoric de mare notorietate al cetăților grecești din marea Neagră, profesor a numeroase generații de arheologi și istorici, director al șantierului arheologic de la Histria (1981-1999), Petre Alexandrescu și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice și dezvoltării școlii românești de arheologie clasică și de istorie a religiilor, situându-se în linia celor mai prestigioși istorici români ai Antichității: Vasile Pârvan, Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi.

În București și-a susținut bacalaureatul în 1948^[5], absolvent al Facultății de Limbi clasice a Universității din București, secția de limbă și literatură greacă și latină (1948-1952)^[6], doctor în istorie (1969). A fost preparator la Institutul de lingvistică în 1951 și arheolog în 1952, asistent în 1953, cercetător din 1965, devine membru în tinerețe al Societății de studii clasice. A fost preocupat în mod special de arheologia clasică greco-romană din zona Mării Negre, interesat de populația traco-getică. ^[5]. Anii de activitate profesională au fost la Institut de Arheologie al Academiei Române, de la absolvirea universității până în 2000, când s-a pensionat, a parcurs treptat fiecare etapă de cercetător^[6] Bogată experiență de cercetător pe șantierele arheologice din Dobrogea (Histria, Tomis, Sarinasuf, Tariverde). A lucrat întreaga viață în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, șef al Secției de Arheologie Clasică (1971-1994) și Director al Institutului de Arheologie Vasile Pârvan^[6](1990-1999). În 1995 a devenit profesor titular, iar din 1997 până în 2000 a fost profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Universității din București. Membru corespondent al Institutului Arheologic German Arhivat în 7 septembrie 2015, la Wayback Machine., membru al Institutului de Studii Avansate din Princeton, membru al Societății Române de Studii Clasice. A condus o serie de publicații de specialitate (revistele românești Dacia (1990-1999), Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (1990-1995), seria monografiilor consacrate cetății Histria, a întemeiat și a condus revista franco-italiană Il Mar Nero^{[nefuncțională – arhivă]} (1994-2009), seria româno-germană Archaeologica Romanica^{[nefuncțională]} (1997-2002). Vice-președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1997-2000).

Lucrări

Autor al unui mare număr de lucrări științifice: cărți, articole în reviste de specialitate, comunicări la conferințe internaționale, studii, conferințe, prefețe, traduceri, recenzii etc.

Corpus vasorum antiquorum, Roumanie, 2, Collection Dr. Georges et Maria Severeanu (Musée de la Ville de Bucarest) et collections privées (în colaborare cu Suzana Dimitriu), (București, 1968),
Histria IV : La ceramique d'époque et classique (VIIe-IVe s.) (București, 1978),
Histria: Eine Griechenstadt an der rumänischen Schwarzmeerküste (Konstanz, 1990),
L'Aigle et le Dauphin. Etudes d'archéologie pontique (București, Paris, 1999),
Histria VII : La zone sacrée d'époque grecque (fouilles 1915-1989), 2 tomuri (București, Paris, 2005).

Distincții obținute

Premii

Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966);
Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967);

Decorații

Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]

Bibliografie

A. Avram et M. Babeș, (ed)., Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire, București, 2000

Note

^ ^a ^b ^c ^d Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022
^ ^a ^b ^c ^d ^e Autoritatea BnF, accesat în 5 iulie 2022
^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022
^ ^a ^b ^c Ștefănescu, Ștefan (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 32.
^ ^a ^b ^c „In memoriam Petre Alexandrescu”. Accesat în 23 aprilie 2021.
^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 1.

Legături externe

[0bac42e58080e2442139ff0f9ca58003-1] Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022

[8943cb7f1cbf9b1496259c5e6ae94d4b-2] Autoritatea BnF, accesat în 5 iulie 2022

[986ce1b652b6d28c7b9893848132f29e-3] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[8acaf22c0f06126d2fd9bcef6a59822b-4] Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022

[:0-5] Ștefănescu, Ștefan (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 32.

[:1-6] „In memoriam Petre Alexandrescu”. Accesat în 23 aprilie 2021.

[7] Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 1.

[2]

[3]

[4]

[1]

[5]

[6]

[7]