Petru Țaranu

Date personale
Petru Țaranu
Născut	26 mai 1934^[2] Șaru Dornei, România
Decedat	26 mai 2015 (81 de ani) Vatra Dornei, Suceava, România
Cetățenie	România
Religie	Ortodox
Ocupație	politician publicist[] folclorist[] poet etnolog[*] scriitor
Limbi vorbite	limba română
Primar Gura Humorului
În funcție 1972 – 1983
Primar Vatra Dornei
În funcție 1983 – 1986
În funcție 1992 – 1996

Premii	Ordinul Muncii (1959)
Alma mater	Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (1970)^[1]
Modifică date / text

Petru Țaranu (n. 26 mai 1934, Șaru Dornei, Suceava, România – d. 26 mai 2015, Vatra Dornei, Suceava, România) a fost un om politic, publicist, folclorist, poet, etnolog, scriitor și memoralist român.^[3]

Biografie modificare

Anii copilăriei petrecuți în Țara Dornelor au reprezentat fermentul întregii sale creații literare și științifice de mai târziu. Mama sa, Ioana Țaranu a fost o neîntrecută creatoare de artă populară, bunica Marina Țaranu a fost un lider al satului și purtătoare de folclor. De la bunicul său, Ștefan Țaranu, care s-a întors din Primul Război Mondial cu multe decorații a aflat despre jertfele din Măgura Eroilor din Munții Nemirei și tot de la el, fiindcă avea îndeletnicirea de dragoman (reg. șef de plutași), a învățat despre plutăritul de odinioară.

Școala a început-o în 1941 la Șaru Dornei în chiar anul în care și-a pierdut tatăl, căzut pe frontul de luptă al celui de al Doilea Război Mondial. Greul gospodăriei pe care îl ducea împreună cu mama sa, l-a maturizat și marcat profund. A fost un elev eminent, remarcat de profesori încă de la primele sale compuneri libere, considerate adevărate creații literare ce îi dezvăluiau vigoarea și prospețimea artistică: Moșica, La claca de tors, Cearta melițelor, Doine și balade de la Șar etc.

Greutățile vieții l-au obligat însă să își întrerupă studiile în anul 1948 după absolvirea Școlii elementare și să lucreze din greu la început cu ziua prin sat și mai apoi în adâncurile minei de mangan Dealu Rusului, pentru a își întreține familia. Își va relua studiile la cursurile serale ale Liceului Teoretic din Vatra Dornei în anul 1959 când debutează și în publicistică cu un reportaj apărut în paginile ziarului ”Zori noi”.

În literatura de specialitate va publica primul material în anul 1970 pe tema psihologiei muncii în mină. În același an a absolvit Facultatea de Științe Economice a Universității Al. I. Cuza din Iași iar după un deceniu de cercetări, la 26 octombrie 1981 susține teza de doctorat pe tema utilizării forței de muncă în ramura minieră la Academia de Studii Economice din București.

S-a încadrat în Divizionul 307 Aritlerie Marină Militară. A slujit cu devotament țării și a colaborat sistematic la publicații cu caracter militar. Având gradul de maior în rezervă, spre sfârșitul vieții se va dedica structurării materialelor arhivistice adunate în decursul timpului în vederea publicării lor într-un volum intitulat Istoria militară a Dornelor.

În anul 1972 devine Primar al orașului Gura Humorului. În această calitate intuiește potențialul turistic al zonei și se dedică dezvoltării orașului ca stațiune balneoclimaterică prin comandarea unor studii de specialitate ce au condus la descoperirea de zăcăminte hidrominerale și a unui zăcământ de apă termală. Colaborează cu laboratoarele de biochimie ale Universității din Iași perfectînd o invenție în domeniul industriei alimentare ce dezvoltă o tehnologie de producerea a brânzeturilor folosind proprietățile anumitor tipuri de apă minerală în procesul de coagulare a laptelui, invenție brevetată la OSIM București, autor principal dr. Petru Țaranu.

Tot în aceeași perioadă antrenează forțele de muncă locale în amenajarea în Gura Humorului a unui parc de odihnă și agrement pe o suprafață de peste 22 ha, denumit Parcul Dendrologic ”Lunca Moldovei” și a unei tabere de copii școlari numită Satul de vacanță Balada.

Relațiile diplomatice sunt marcate de specifica ospitalitatea bucovineană, cu care, în primăvara anului 1973 întâmpină la Voroneț pe Împăratul Iranului, șahinșahului Mohammad Reza Pahlavi Aryamehr, însoțit de soția sa Farah, vizite ce vor continua cu Majestatea Sa Baudouin, regele Belgiei și Majestatea Sa Juliana, regina Olandei, Jacques Chirac și alte personalități politice și culturale ale vremii.

Revine pe meleagurile natale în anul 1983 ca Primar al Orașului Vatra Dornei. În această calitate restaurează sala de festivități din interiorul Palatului Comunal, renumita Sală a Oglinzilor cum era cunoscută în Bucovina sfârșitului de sec. XIX, apoi Monumentul Eroilor, Cimitirul Eroilor, Palatul Național Român (actuala Bibliotecă G.T. Kirileanu) și alte construcții emblematice ale orașului. Dezvoltă dimensiunea culturală a zonei punând bazele Saloanelor oamenilor de seamă dorneni, a Fondului documentar din cadrul Bibliotecii G.T. Kirileanu precum și a Muzeului de Etnografie (în colaborare cu etnografii Lucia Stroiescu și Ion Cruceanu).

În perioada anilor 1985-1986 participă în calitate de consultant la turnarea filmului de lung metraj, Vatra Dornei - drumuri și confluențe regizat de Erich Nussbaum.

Debutează în literatură în anul 1986 cu eseul Nedeea de la Călimani publicat în revista Cronica din Iași . În anul 1989 urmează debutează editorial cu albumul Vatra Dornei, Editura Sport-Turism, realizat în colaborare cu Ion Nădrag-imagini, tipărit în limba română într-un tiraj 15000 de exemplare și tot atâtea în limba franceză.

În anul 1990 în colaborare cu poeta Cornelia Maria Savu sprijină apariția în serie nouă a revistei de cultură Sentinela, revistă fondată de în anul 1891 de societatea culturală cu același nume.

Fire poetică, sensibilă, s-a identificat cu suferința, o cunoscuse îndeaproape încă de copil, îl însoțise tainic tot timpul vieții, astfel încât ecoul rugăciunilor, doinelor și-a cântecelor de jale printr-o metamorfoză creatoare ușor s-a transformat în volumul de poezii intitulat Lacrima editat de Tipografia Centrală Chișinău, 1994

Din anul 1995 devine membru în colegiul de redacție al revistei Limba Română din Chișinău. În același an cu ocazia unor manifestări culturale din capitala basarabeană, Mihai Cimpoi îi înmânează carnetul de membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova.

În anul 1998 a devenit membru al Societății Scriitorilor Bucovineni, iar în anul 2000 i s-a recunoscut oficial calitatea de etnolog fiind inclus în Dicționarul etnologilor români.

Cu ocazia aniversării a 140 de ani de la înființarea primei Școli în Șaru Dornei prin Hotărârea Consiliului Local a Comunei Șaru Dornei din anul 2003 i se acordă titlul de Cetățean de Onoare.

„Cercetător riguros cu rădăcini în Liniște; doctor în sociologie, rezident la Vatra Dornei, el beneficiază de acel psihism tonifiant pe care doar legăturile de profunzime cu pământul înaintașilor îl poate asigura.”
—Constantin Ciopraga

^[3]

Publicații modificare

Monografii modificare

Vatra Dornei, Editura Sport-Turism,1989

Memoria Dornelor, Vol.1 - Folclor, Tipografia Centrală Chișinău,1995
Memoria Dornelor, Vol. 2 (Editia a 2-a) - Oameni de seamă, Editura Tara Fagilor,1998
Memoria Dornelor, Vol. 3 - Stațiunea balneoclimatericîă, Editura Biblioteca Bucovinei,1999
Memoria Dornelor, Vol.4 - Folclor, Editura Biblioteca Bucovinei,2000
Memoria Dornelor, Vol. 5 - Repere istorice, Editura Biblioteca Bucovinei,2002

Publicistică modificare

Elemente de psihologia muncii în mină, Minerul, anul III, nr 52, Suceava, 1971
Nedeea de la Călimani, Cronica, anul XXI, nr.6 (1045), Iasi,1986
Gheorghe Giurcă, Petru Țaranu: Memoria Dornelor, Limba română, anul VII nr.3139, Chișinău, 1994

Poezie modificare

Lacrima, Tipografia Centrală Chișinău, 1994

Distincții modificare

Medalia muncii, primit în anul 1959
Ordinul Muncii, primit în anul 1968
Ordinul Steaua Republicii Socialiste România, primit în anul 1974
Ordinul Tudor Vladimirescu, primit în anul 1979
Premiul ”Istoria Culturii”, decernat în anul 1998 de Fundația Culturală a Bucovinei pentru cartea Memoria Dornelor, vol.II, Editura Țara fagilor, Suceava
Premiul ”Memoria Bucovinei” decernat în anul 2001 de Fundația Culturală a Bucovinei pentru cartea Memoria Dornelor, vol.IV, Editura Țara fagilor, Suceava
”Premiul de excelență” decernat de Asociația Scriitorilor și Artiștilor din Țara Dornelor pentru cartea Memoria Dornelor, vol. V, Editura Biblioteca Bucovinei, Suceava

Note modificare

^ Omul care sfinţeşte locul – Dr. ec. Petru Ţăranu
^ ^a ^b Petru Ţaranu. Biobibliografie
^ ^a ^b „Petru Țaranu. Biobibliografie - LimbaRomana”. limbaromana.md. Accesat în 28 ianuarie 2021.

Bibliografie modificare

Aurel Leon, Oameni din Țara de Sus, Cronica, anul X, nr 17(482), Iași,1975
Alexandru Bantoș, Dialog cu domnul dr. Petru Țăranu, Limba Română,anul VIII, nr. 3-4 (39-40) Chișinău,1998
Iordan Datcu, Dicționarul etnologilor români, vol III, Editura Saeculum I.O., București, 2001
Grigoroviță Mircea, Din istoria culturii în Bucovina, București, Editura Didactică și Pedagogică, 1994
Leo Butnaru- Mărturisire în preajma celor Doisprezece Apostoli. Revista Viața satului nr. 35, Chișinău, 1994
Adrian Rachieru, Poeți din Bucovina, Timișoara, Helicon, 1996, p. 478-481
Constantin Ciopraga, Despre Memoria Dornelor, Dacia literara, Anul XIII serie nouă, nr 47.4/2002, Iași 2002
Emil Satco, Ioan Pînzar, Personalități bucovinene vol VIII, Biblioteca Bucovinei, Suceava 1997,
Nichita Adăniloaie, Școala Șaru Dornei-repere istorice, ISBN 973-0-03266-1, 2003
E. Satco, „Enciclopedia Bucovinei”, vol. 2, Princeps Edit Iași, 2004
https://www.monitoruldedorna.ro/?p=3852 Memoria Dornelor

[5aa4a8998c600fb4b84ca4fee7ce8829-1] Omul care sfinţeşte locul – Dr. ec. Petru Ţăranu

[ad54501da9e545c3623767a4cb5ba61d-2] Petru Ţaranu. Biobibliografie

[:0-3] „Petru Țaranu. Biobibliografie - LimbaRomana”. limbaromana.md. Accesat în 28 ianuarie 2021.

[2]

[1]

[3]