Phil Hartman
Phil Hartman | |
Date personale | |
---|---|
Născut | [4][5][6] Brantford(d), Ontario, Canada[7] |
Decedat | (49 de ani)[4][5][6] Encino, California, SUA |
Înmormântat | Forest Lawn Memorial Park[*] |
Cauza decesului | omor (plagă împușcată[*][8]) |
Căsătorit cu | Brynn Hartman[*] |
Număr de copii | 2 |
Cetățenie | Statele Unite ale Americii Canada |
Ocupație | umorist scenarist grafician[*] actor de voce[*] actor de televiziune[*] actor de film actor de teatru[*] |
Limbi vorbite | limba engleză[9][10] |
Alma mater | California State University, Northridge[*][1] The Groundlings[*][1] Santa Monica College[*][2] Westchester Enriched Sciences Magnets[*][3] |
Alte premii | |
Primetime Emmy Award for Outstanding Writing for a Variety Series[*] (1989) Canada's Walk of Fame[*] (2012) Stea pe Hollywood Walk of Fame[*] (2014) | |
Modifică date / text |
Philip Edward Hartman (născut Hartmann; n. , Brantford(d), Ontario, Canada – d. , Encino, California, SUA) a fost un actor, comedian, scenarist și designer grafic canadian-american. Hartmans-a născut în Brantford(d), Ontario, iar familia sa s-a mutat în Statele Unite când acesta avea zece ani. După ce a absolvit Universitatea de Stat din California, Northridge(d) cu o diplomă în arte grafice(d), a realizat coperți de albume pentru formații precum Poco(d) și America. În 1975, s-a alăturat grupului de comici The Groundlings(d) și l-a ajutat pe actorul Paul Reubens să-și dezvolte personajul Pee-wee Herman(d). Hartman a contribuit la scenariul filmului Aventurile lui Pee-Wee(d) și l-a interpretat pe căpitanul Carl în emisiunea Pee-wee's Playhouse(d).
În 1986, acesta s-a alăturat distribuției(d) emisiunii de comedie Saturday Night Live (SNL) și a rămas timp de opt sezoane. Supranumit „Glue”, Hartman a câștigat un premiu Primetime Emmy(d) în 1989 pentru contribuțiile sale la SNL. De asemenea, l-a interpretat pe Bill McNeal în sitcomul NewsRadio, a fost vocea personajelor Lionel Hutz și Troy McClure în Familia Simpson și a avut în roluri secundare în filmele Houseguest(d), Jingle All the Way și Soldățeii(d).
După două divorțuri, Hartman s-a căsătorit cu Brynn Omdahl în 1987. Cu toate că au avut doi copii, relația lor a fost una zbuciumată, Brynn fiind dependentă de droguri și alcool. În 1998, în timp ce Phil dormea, aceasta l-a împușcat mortal, iar apoi s-a sinucis. După moartea sa, Hartman a fost omagiat de colegi și admiratori. Dan Snierson de la Entertainment Weekly a declarat că Hartman era „ultima persoană despre care te așteptai să citești în titlurile senzaționale din ziarul tău matinal... un individ obișnuit, iubit de toți colegii săi de muncă”.[11] Numele său a fost inclus postum pe Canada Walk of Fame(d) (2012) și Hollywood Walk of Fame (2014).
Biografie
modificareHartman s-a născut Philip Edward Hartmann (mai târziu a elininat un „n” din nume)[12] pe 24 septembrie 1948 în Brantford, Ontario(d).[13][14] A fost al patrulea dintre cei opt copii ai lui Doris Marguerite (născută Wardell; 17 iulie 1919-15 aprilie 2001) și Rupert Loebig Hartmann (8 noiembrie 1914 - 30 aprilie 1998),[15] ambii vânzători de materiale de construcție.[16] Familia era de credință catolică.[13][17][18] În copilărie, Hartman s-a simțit privat de dragostea părintească: „Presupun că nu am obținut ceea ce îmi doream din partea familiei, așa că am început să caut dragoste și atenție în altă parte”.[12]
Hartman avea 10 ani când familia s-a mutat în Statele Unite.[19] Familia a locuit la început în Lewiston, Maine(d), apoi în Meriden, Connecticut(d) și în cele din urmă s-a stabilit pe Coasta de Vest(d), unde acesta a urmat Liceul Westchester(d).[20][21][22][23] După absolvire, a studiat arta la Santa Monica City College(d), însă a renunțat la studii în 1969 pentru a deveni roadie(d) al unei formații rock.[20] A revenit pe băncile școlii în 1972 și a studiat arte grafice la Universitatea de Stat din California, Northridge(d). A realizat reclame, logoul formației Crosby, Stills, Nash & Young(d) și peste 40 de coperți de albume.[24][20][23][25] La sfârșitul anilor 1970, a avut prima sa apariție televizată într-un episod din The Dating Game(d).
Cariera
modificareThe Groundlings și Pee-Wee Herman (1975–1985)
modificareÎn 1975, Hartman început să participe la cursuri de comedie organizate de grupul californian de comici The Groundlings(d).[26][27][28] În timp ce privea spectacolul lor de improvizație, acesta s-a urcat brusc pe scenă și s-a alăturat grupului.[29][30][31] A apărut pentru prima dată pe micile ecrane în filmul australian Stunt Rock(d) din 1978.[32] După câțiva ani de instrucție, acesta a devenit în mod oficial membru al The Groundlings, iar în 1979 era deja una dintre vedetele grupului. De asemenea, a reproiectat logoul și produsele grupului.[28]
Odată devenit membru, Hartman s-a împrietenit cu Paul Reubens, cei doi colaborând frecvent la scrierea glumelor. Au creat împreună personajul Pee-wee Herman(d) și au dezvoltat emisiunea The Pee-wee Herman Show(d).[33] Acesta l-a interpretat pe căpitanul Carl în cadrul spectacolului și și-a reluat rolul în serialul de televiziune pentru copii Pee-wee's Playhouse(d).[33] Reubens și Hartman au avut roluri cameo în filmul Cheech și Chong's Next Movie(d) din 1980.[34][35] Hartman a contribuit la scenariul lungmetrajului Aventurile lui Pee-Wee din 1985 și a avut un rol cameo ca reporter.[36][37] A luat în considerare să renunțe la actorie la vârsta de 36 de ani, deoarece își găsea foarte greu de lucru, însă succesul filmului Aventurile lui Pee-Wee i-a schimbat părerea.[38][39] După o neînțelegere cu Reubens, a părăsit proiectul Pee-Wee Herman și s-a dedicat altor roluri.[33][40][41]
Hartman a avut mai multe roluri minore în filme precum Jumpin' Jack Flash(d) și Three Amigos(d). De asemenea, a lucrat ca actor de voce în seriale de televiziune animate, inclusiv în Smurfs, Challenge of the GoBots(d), The 13 Ghosts of Scooby-Doo și Dennis the Menace(d) (Henry Mitchell și George Wilson).[42]
Saturday Night Live (1986–1994)
modificareHartman a participat la un casting pentru un loc în distribuția Saturday Night Live (SNL) în cel de-al doisprezecelea sezon(d) al emisiunii.[43] Acesta a fost recomandat de colegii din The Groundlings, membrii SNL Jon Lovitz[44] și Laraine Newman(d), respectiv regizoarea Penny Marshall a lungmetrajului Jumpin' Jack Flash.[45] Hartman a declarat pentru Los Angeles Times că „am vrut să ajung la [SNL], deoarece îmi doream ca prin această expunere să obțin credibilitate la box-office, iar apoi să-mi pot scrie propriile filme”.[46] În cele opt sezoane ale serialului, Hartman a devenit cunoscut pentru pantomimele sale și a interpretat peste 70 de personaje diferite. Printre personajele SNL originale se numără bucătarul Eugene(d) și trogloditul avocat(d).[47] Acesta i-a imitat pe Frank Sinatra, Ronald Reagan, Ed McMahon(d), Barbara Bush, Charlton Heston, Kelsey Grammer, Michael Caine, Oliver Stone, Phil Donahue(d), Telly Savalas, Barry Humphries(d), Kirk Douglas și Bill Clinton.[43][48]
Hartman l-a imitat pentru prima dată pe Bill Clinton într-un episod din The Tonight Show(d).[49] Când l-a întâlnit pe acesta în 1993, Hartman i-a spus: „Bănuiesc că vă datorez câteva scuze”,[49] adăugând ulterior că „uneori [ma simțeam] puțin vinovat pentru [imitarea lui Clinton]”.[50] Clinton însă nu s-a simțit jignit și i-a trimis acestuia o fotografie semnată cu textul „Nu ești președintele, dar interpretezi unul la televizor(d). Și ești OK în general”.[50] Hartman a copiat „sindromul picături postnazale” de care suferea președintele, vocea sa „ușor aspră” și o parte din gesturile sale. Acesta a refuzat să poarte o proteză nazală, deoarece a considerat că atrăgea prea mult atenția. În schimb, purta o perucă, își vopsea sprâncenele și folosea machiaj pentru a-și scoate în evidență nasul.[51]
Conform cărții Gasping for Airtime(d) de Jay Mohr(d), porecla lui Hartman - „Glue” - a fost inventată de Adam Sandler.[52][53] Totuși, conform lucrării You Might Remember Me: The Life and Times of Phil Hartman de Mike Thomas, autor și scriitor pentru Chicago Sun-Times, porecla a fost creată de Jan Hooks(d), membră SNL și partenera lui Hartman pe micul ecran.[54] Hartman i-a ajutat adesea pe ceilalți membri ai distribuției; de exemplu, a ajutat-o pe Hooks să-și depășească tracul(d).[55] Conform creatorului SNL Lorne Michaels(d), a primit porecla „Glue”, deoarece „a păstrat unitatea între membrii distribuției serialului. A oferit mult și a cerut foarte puțin în schimb. Era foarte independent.”[56] Hartman a câștigat Premiul Primetime Emmy(d) la categoria „cel mai bun scenariu pentru un serial muzical sau de comedie(d)” împreună cu ceilalți scenariști ai emisiunii în 1989. A fost nominalizat la aceeași categorie în 1987 și independent în 1994 la categoria „cea mai bună interpretare într-un serial muzical sau de varietate(d)”.[57]
Până în 1993, aproape toți colegii din primul său an la SNL au părăsit emisiunea, inclusiv Jon Lovitz, Jan Hooks și Dana Carvey(d). Conform acestuia, „a fost dificil să-i văd plecând, deoarece consideram că toți facem parte din echipa care a salvat serialul”.[58] În cele din urmă, Hartman a ales să părăsească serialul în 1994;[59] a declarat că stilul său de umor era incompatibil cu comedia mai puțin intelectuală a unor noi membri precum Adam Sandler.[60] Acesta plănuise inițial să părăsească serialul în 1991, dar Michaels l-a convins să rămână.[58] Jay Leno i-a oferit rolul de partener în emisiunea The Tonight Show, dar Hartman a optat să rămână la SNL.[61][62] NBC l-a convins să rămână la SNL și i-a promis că va avea propriul show de comedie.[59] Totuși, rețeaua a decis într-un final să renunțe la emisiunile de varietate, fiindcă nu era foarte populare. Într-un interviu din 1996, Hartman a remarcat că decizia l-a mulțumit, fiind conștient de nivelul de muncă necesar pentru organizarea săptămânală a unei astfel de emisiuni.[59] În 1998, acesta a recunoscut într-un interviu că îi era dor să lucreze pentru Saturday Night Live, însă a considerat mutarea din New York City în California de Sud drept o decizie corectă.[63]
NewsRadio (1995–1998)
modificareHartman a devenit una dintre vedetele sitcomului NBC NewsRadio în 1995. Atras de scenariul emisiunii și de distribuția(d) sa,[64][65] a fost de acord să-l interpreteze pe crainicul radio Bill McNeal.[66] Hartman a câștigat aproximativ US$50.000 ($80.432 in 2024) pentru fiecare episod.[67] Deși serialul a fost apreciat de critici, nu a avut niciodată ratinguri mari și era amenințat în mod regulat cu anularea. După încheierea celui de-al patrulea sezon, Hartman a declarat că „nu suntem foarte populari”, dar sunt „99% sigur” că serialul va avea un al cincilea sezon.[65] Acesta criticase public decizia NBC de a schimba în repetate rânduri intervalul de difuzare al serialului, însă și-a regretat ulterior vorbele, spunând că „acesta este un sitcom, pentru numele lui Dumnezeu, nu o intervenție pe creier”.[66] Deși serialul a avut un al cincilea sezon, Hartman a fost ucis înainte să înceapă producția acestuia.[68] Acesta a fost nominalizat postum la Premiul Primetime Emmy pentru cel mai bun actor în rol secundar într-o serie de comedie în 1998 pentru contribuțiile sale la NewsRadio, dar a pierdut în fața lui David Hyde Pierce(d).[69][70]
Familia Simpson (1991–1998)
modificareHartman a fost vocea a numeroase personaje din serialul animat Familia Simpson.[71] Prima sa apariție a fost în episodul „Bart Gets Hit by a Car(d)” din sezonul doi în rolul avocatului Lionel Hutz. De asemenea, acesta l-a interpretat pe Troy McClure, Duffman(d) (o singură dată) și alte personaje minore.[72] Deși urma să aibă rol de actor-invitat, lui Hartman i-a plăcut să lucreze la Familia Simpson, iar personalul a dezvoltat mai multe scene pentru personajele sale. I-a plăcut să-l interpreteze pe McClure[73] și obișnuia să distreze publicul serialului NewsRadio cu această voce în pauzele dintre filmări. Conform lui Hartman, „fanii mei preferați sunt fanii Troy McClure”;[74] mai mult, acesta imită vocea personajului „din dragostea pură.”[75]
Hartman a fost popular în rândul personalului Familiei Simpson. Showrunner-ii(d) Bill Oakley(d) și Josh Weinstein(d) erau impresionați de munca sa și îl chemau la înregistrări cât se poate de des. Pentru a-i oferi lui Hartman un rol mai important, au creat episodul „A Fish Called Selma(d)” și au dezvăluit istoricul personajului Troy McClure.[76] Matt Groening, creatorul serialului, a declarat că rolurile de voce ale acestuia ar putea produce „cantitatea maximă de umor” indiferent de replica pronunțată.[77] Înainte de moartea sa, Hartman lua în considerare dezvoltarea unui lungmetraj despre Troy McClure. O mare parte din membrii personalului Familiei Simpson erau entuziasmați de proiect și erau dispuși să-l ajute.[78] Potrivit acestuia, „aștepta cu nerăbdare [realizarea] lungmetrajului lui McClure”[79] și era pregătit să cumpere el însuși drepturile pentru a-l realiza.[80]
Alte proiecte
modificareA fost protagonist în lungmetrajul Houseguest(d) din 1995.[81] A avut roluri de film în Greedy(d), Coneheads(d), Sgt. Bilko(d), So I Married an Axe Murderer(d), CB4, Jingle All the Way, dublajul englez al Kiki's Delivery Service și Small Soldiers(d).[82][83] A preferat însă să lucreze în televiziune,[84] având roluri în The John Larroquette Show(d), The Dana Carvey Show(d), 3rd Rock from the Sun[85] și filmul de televiziune HBO The Second Civil War(d).[86] A câștigat o sumă considerabilă de bani din publicitatea:[87] 300.000 de dolari pentru o serie de patru reclame pentru băutura răcoritoare Slice(d).[88] De asemenea, a apărut în reclame pentru McDonald's și 1-800-Collect(d).[89]
Hartman a scris pe parcursul vieții mai multe scenarii.[90] În 1986, a început să scrie scenariul filmului Mr. Fix-It[91] și a încheiat versiunea finală în 1991. Robert Zemeckis urma să producă filmul, iar Gil Bettman a fost angajat pentru regie. Hartman a caracterizat proiectul drept „o combinație de horror și comedie precum Viață de stafie și Arunc-o pe mama din tren(d)”. Cu toate acestea, Zemeckis nu a reușit să convingă studioul de film, iar proiectul a fost abandonat.[92] Un alt lungmetraj cu personajul Chick Hazard Private Eye din The Groundlings a fost anulat.[91] Hartman a apărut în emisiunile lui David Letterman de 13 ori între 1989 și 1996.[93]
Moartea
modificarePe 27 mai 1998, soția lui Hartman, Brynn, a vizitat restaurantul italian Buca di Beppo(d) din Encino, California, împreună cu producătorul și scriitorul Christine Zander(d). Conform acestuia, Brynn era „într-o stare bună de spirit”. După ce s-a întors acasă, între Brynn și Hartman a avut loc o ceartă „aprinsă”.[94] În timp ce Hartman dormea, aceasta a intrat în dormitorul său cu puțin timp înainte de ora 3:00 A.M. PDT pe 28 mai 1998 și l-a împușcat de trei ori - între ochi, în gât și în partea superioară a pieptului - cu un pistol Charter Arms(d) de calibru .38.[94] Acesta avea 49 de ani. Înainte de crimă, Brynn consumase Zoloft, băuturi alcoolice și cocaină.[95]
După ce și-a ucis soțul, a plecat la casa prietenului ei Ron Douglas și a mărturisit crima, însă acesta nu a crezut-o. S-au întors la locul crimei în mașini separate, iar Brynn a sunat un alt prieten și și-a mărturisit din nou crima.[96][97] Când a văzut cadavrul lui Hartman, Douglas a sunat la 9-1-1 la ora 6:20 A.M. Poliția a sosit și i-a escortat pe Douglas și pe cei doi copii ai familiei Hartman din casă; între timp, Brynn se încuiase în dormitor. La scurt timp după aceea, aceasta s-a sinucis prin împușcare.[96][98]
Poliția a declarat că moartea lui Hartman a fost cauzată de „neînțelegerile familiale” dintre cei doi.[99] O apropiată a cuplului a declarat că Brynn „nu-și putea control furia... Primea atenție când își pierdea cumpătul”.[100] Un vecin al familiei Hartman i-a declarat unui reporter CNN că aceștia aveau probleme conjugale. Cu toate acestea, actorul Steve Guttenberg a susținut că erau „un cuplu foarte fericit și au avut întotdeauna imaginea unui cuplu stabil”.[101]
Fratele lui Brynn, Gregory Omdahl, a intentat un proces împotriva companiei Pfizer, producătorului Zoloft și psihiatrului Arthur Sorosky, cel care îi furnizase mostre de antidepresive.[102] Conform lui Jon Lovitz, prietenul lui Hartman, Brynn a redevenit dependentă de cocaină din cauza actorului Andy Dick. Acesta din urmă susține că nu știa nimic despre starea ei de sănătate.[103] Lovitz a declarat ulterior că nu-l mai consideră vinovat pe Dick de moartea lui Hartman. Totuși, potrivit lui Lovitz, Dick l-a abordat într-un restaurant în 2006 și i-a spus că „am pus blestemul Phil Hartman pe tine; tu urmezi să mori”.[104][105] În anul următor, Lovitz și Dick au avut o altercație în clubul de comedie Laugh Factory(d) din Los Angeles.[105] Dick a declarat că nu este vinovat de moartea lui Hartman.[103]
Katharine Omdahl, sora lui Brynn, și cumnatul Mike Wright i-au crescut pe copiii cuplului.[106] Conform testamentului lui Hartman, fiecare copil va moșteni bani pe parcursul ai multor ani după ce împlinesc vârsta de 25 de ani. Valoarea totală a averii lui Hartman a fost estimată la $1.23 million.[106] În conformitate cu dorințele lor, ambii au fost incinerați de Forest Lawn Memorial Park and Mortuary din Glendale, California(d), iar cenușa lor a fost împrăștiată peste Golful Emerald al insulei Santa Catalina(d). Hartman și Brynn au o piatră funerară în Thief River Falls, Minnesota(d).[106][107]
Filmografie
modificareFilme
modificareAn | Titlu | Rol | Note | Ref |
---|---|---|---|---|
1978 | Stunt Rock | Assistant | [108] | |
1980 | The Gong Show Movie | Man at airport with gun | menționat drept Phil Hartmann | [109] |
Cheech & Chong's Next Movie | Actor being filmed in the background | [109] | ||
1982 | Pandemonium | Reporter | menționat drept Phil Hartmann | [110] |
1984 | Weekend Pass | Joe Chicago | [111] | |
1985 | Pee-wee's Big Adventure | Reporter / Rodeo announcer | Coscenarist | [112] |
1986 | Last Resort | Jean-Michel | [113] | |
Jumpin' Jack Flash | Fred | menționat drept Phil E. Hartmann | [113] | |
Three Amigos! | Sam | menționat drept Philip E. Hartmann | [113] | |
1987 | Blind Date | Ted Davis | [114] | |
The Brave Little Toaster | Peter Lorre Hanging lamp (creditat), Jack Nicholson air conditioner (necreditat) | Voce | [115] | |
Amazon Women on the Moon | Baseball announcer | Voce | [110] | |
1989 | Fletch Lives | Bly manager | [116] | |
How I Got Into College | Bennedict | |||
1990 | Quick Change | Hal Edison | ||
1993 | Loaded Weapon 1 | Officer Davis | [110] | |
CB4 | Virgil Robinson | [117] | ||
Coneheads | Marlax | [117] | ||
So I Married an Axe Murderer | John "Vicky" Johnson | [117] | ||
1994 | Greedy | Frank McTeague | [118] | |
The Pagemaster | Tom Morgan | Voce | ||
1995 | The Crazysitter | The Salesman | [110] | |
Houseguest | Gary Young | [119] | ||
Stuart Saves His Family | Announcer | Nemenționat | ||
1996 | Sgt. Bilko | Major Colin Thorn | [113] | |
Jingle All the Way | Ted Maltin | [120] | ||
1998 | Kiki's Delivery Service | Jiji | Voce, dublaj în engleză pentru Disney;
Lansat postum, dedicat în memoria sa. |
[121] |
Small Soldiers | Phil Fimple | Lansat postum, dedicat în memoria sa. | [122] | |
Buster & Chauncey's Silent Night | Chauncey | Voce, direct-to-video;
Lansat postum (ultimul rol de film) |
[110] |
Televiziune
modificareAn | Titlu | Rol | Note | Ref |
---|---|---|---|---|
1979 | Scooby-Doo and Scrappy-Doo | Diverse voci | [109] | |
1980 | The Six O'Clock Follies | [123] | ||
1981 | The Pee-wee Herman Show | Captain Carl / Monsieur LeCroc | Episod special de televiziune; scenarist | [124] |
The Smurfs | Diverse voci | [109] | ||
1982 | The Little Rascals | Diverse voci | ||
1983 | The Pop 'N Rocker Game | Crainic | ||
The Dukes | Diverse voci | 7 episoade | [113] | |
1984 | Challenge of the GoBots | Diverse voci | [125] | |
The New Scooby Doo Mysteries | Diverse voci | |||
Pink Panther and Sons | Diverse voci | |||
Magnum, P.I. | Crainic | Episodul: „The Legacy of Garwood Huddle” | [113] | |
1985 | Sara | Drake | Episodul: „27 Candles" | |
The 13 Ghosts of Scooby-Doo | Diverse voci | Episodul: „It's a Wonderful Scoob” | [109] | |
The Jetsons | School Patrol robots / Executive Vice-president | Voce, episodul: „Boy George" | [126] | |
1986 | Dennis the Menace | Henry Mitchell / George Wilson / Diverse voci | [113] | |
Pee-wee's Playhouse | Căpitanul Carl | 6 episoade | [127] | |
1986–1994 | Saturday Night Live | Diverse personaje | 155 de episoade; scenarist | [128] |
1987 | DuckTales | Captain Frye | Voce, episodul: „Scrooge's Pet” | [114] |
Foofur | Diverse voci | |||
1988 | Fantastic Max | Diverse voci | ||
1990 | Bill and Ted's Excellent Adventures | Diverse voci | Episodul: „One Sweet and Sour Chinese Adventure to Go" | |
On the Television | Diverse personaje | Episodul: „M. Superior" | ||
TaleSpin | Ace London | Voce, episodul: „Mach One for the Gipper” | [129] | |
The Adventures of Don Coyote and Sancho Panda | Diverse voci | |||
Gravedale High | Billy Headstone | Voce, episodul: „Cleo's Pen Pal” | ||
Tiny Toon Adventures | Octavius | Voce, episodul: „Whale's Tales” | [129] | |
1991 | Captain Planet and the Planeteers | Dimitri - ambasadorul rus / Reporter | Voce, episodul: „Mind Pollution” | [129] |
Sesame Street | Employe of the ABC Moving Company | Episodul: 2800 | ||
Empty Nest | Tim Cornell | Episodul: „Guess Who's Coming to Dinner?" | [130] | |
Darkwing Duck | Paddywhack | Voce, episodul: „The Haunting of Mr. Banana Brain" | [128] | |
One Special Victory | Mike Rutten | Film de televiziune | ||
1991–1998 | The Simpsons | Troy McClure / Lionel Hutz / Alte perosnaje | Voce, 52 de episoade | [131] |
1991–1993 | Tom & Jerry Kids | Calaboose Cal | Voce | [110] |
1992 | Fish Police | Inspector C. Bass | Voce, episodul: „A Fish Out of Water" | |
Parker Lewis Can't Lose | Phil Diamond | Episodul: „Lewis and Son" | ||
Eek! The Cat | Monkeynaut #1 / Psycho Bunny | Voce, 2 episoade | [129] | |
1993 | Daybreak | Individul din reclama despre abstinență | Nemenționat
Film de televiziune |
|
Droopy, Master Detective | Diverse voci | |||
Animaniacs | Crainicul Dan | Voce, episodul: „Broadcast Nuisance” | [129] | |
The Twelve Days of Christmas | Diverse voci | Film de televiziune | ||
The Larry Sanders Show | Phil Hartman | Episodul: „The Stalker” | [132] | |
1994 | How the Grinch Stole Christmas! Special Edition | Gazdă | Scurtmetraj de televiziune | [133] |
The Critic | Diverse voci | Episodul: „Eyes on the Prize” | [110] | |
1995 | The Show Formerly Known as the Martin Short Show | Diverse personaje | Episod special de televiziune | [134] |
The John Larroquette Show | Otto Friedling | Episodul: "A Moveable Feast" | [110] | |
Night Stand with Dick Dietrick | Gunther Johann | Episodul: „Illegal Alien Star Search” | ||
1995–1998 | NewsRadio | Bill McNeal | 75 de episoade | [135] |
1996 | The Dana Carvey Show | Larry King | Episodul: „The Mountain Dew Dana Carvey Show” | [110] |
Caroline in the City | Gazdă | Nemenționat
Episodul: „Caroline and the Letter” |
||
The Ren & Stimpy Show | Russian Filmreel Announcer / Sid the Clown | Voce, 2 episoade | [136] | |
Seinfeld | Man on phone | Episodul: „The Package”; nemenționat | [137] | |
Saturday Night Live | Phil Hartman (gazdă) / diverse roluri | 2 episoade | [110] | |
1996, 1998 | 3rd Rock from the Sun | Phillip / Randy | 2 episoade | [121] |
1997 | The Second Civil War | Președinte al Statelor Unite ale Americii | Film de televiziune | [122] |
1999 | Happily Ever After: Fairy Tales for Every Child | Gazda concursului televizat | Voce, episodul: „The Empress's Nightingale”
Difuzat postum (ultimul rol) |
[110] |
Jocuri video
modificareAn | Titlu | Roluri |
---|---|---|
1997 | Virtual Springfield | Troy McClure
Lionel Hutz |
1998 | Blasto | Captain Blasto |
Note
modificare- ^ a b The Canadian Encyclopedia, accesat în
- ^ Solomon Moore, Greg Braxton, T. Christian Miller (), From the Archives: Actor Phil Hartman, Wife Killed in Murder-Suicide (în engleză), Los Angeles Times, accesat în
- ^ Hartman, Phil, The Tim Burton Encyclopedia (2015 Rowman & Littlefield ed.)[*]
- ^ a b „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Phil Hartman, Find a Grave, accesat în
- ^ „Phil Hartman”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Sarah Larson, Phil Hartman Remembered (în engleză), The New Yorker, accesat în
- ^ IdRef, accesat în
- ^ CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=
(ajutor) - ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ a b „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0.
- ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01.
- ^ U.S., Social Security Death Index, 1935–2014
- ^ World Archipelago. „Book excerpt”. macmillan.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în .
- ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11.
- ^ Mashberg, Tom (). „As Clinton goes, so goes Phil Hartman”. The Boston Globe.
- ^ a b c „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0.
- ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01.
- ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40.
- ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01.
- ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11.
- ^ a b Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40.
- ^ Parish, James Robert (). The Hollywood Book of Scandals: The Shocking, Often Disgraceful Deeds and Affairs of More Than 100 American Movie and TV Idols (în engleză). McGraw-Hill Professional. pp. 212–213. ISBN 0-07-142189-0.
- ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1.
- ^ Orndorf, Brian (). „Stunt Rock - 2-Disc Special Edition”. DVD Talk. Arhivat din original la . A young Phil Hartman cameos, part of a larger group of Groundlings cadets that filled in as extras
- ^ a b c Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Knutzen, Eirik (). „TV book”. Boston Herald. p. TV 11.
- ^ Short, Christopher (). „Playhouse Party – Cartoon Network reanimates Pee-wee Herman Hartman then co-wrote the script of the 1985 feature film”. The Gazette. p. Life 1.
- ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ Harris, Lyle V. (). „Phil Hartman: An appreciation – he became anybody he wanted”. The Atlanta Journal-Constitution. p. F01.
- ^ Thomas, Bob (). „'No spikes, no sudden downfalls': Slow and steady wins the race for Phil Hartman”. The Hamilton Spectator. p. D3.
- ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44.
- ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01.
- ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E.
- ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ Carter, Bill (). „A Hard Job to Accept: A Slain Buddy's Show”. The New York Times. Arhivat din original la .
- ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la .
- ^ „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44.
- ^ „Profile: Phil Hartman”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1.
- ^ a b Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A.
- ^ a b Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1.
- ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40.
- ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40.
- ^ Mohr, Jay (). Gasping for Airtime. Hyperion. p. 164. ISBN 1-4013-0006-5.
- ^ Thomas 2014, p. 1.
- ^ Bianculli, David (). „'SNL' Co-Star Remembers Her Hartman”. New York Daily News. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în .
- ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1.
- ^ a b c Freeman, John (). „'NewsRadio's' McNeal livin' it up as despicable cad”. The San Diego Union-Tribune. p. E-1.
- ^ Cagle, Jess (). „Merry Hartman, Merry Hartman”. Entertainment Weekly. Arhivat din original la .
- ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN.
- ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01.
- ^ Rice, Darcy (august 1996). „100 Flavors of Vanilla”. Orange Coast Magazine. pp. 34–40.
- ^ a b McDaniel, Mike (). „Good News/Phil Hartman brings back the Titanic on 'NewsRadio'”. Houston Chronicle. p. 1.
- ^ a b Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01.
- ^ Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în .
- ^ Rohan, Virginia (). „Tributes To A Star And His Voices”. The Record. p. Y8.
- ^ „Primetime Emmy Awards Advanced Search”. Primetime Emmy Awards. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Millman, Joyce (). „Blue glow”. Salon.com. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ Groening, Matt; Brooks, James L.; Jean, Al; Cartwright, Nancy. (2003). Commentary for "Bart the Murderer", in The Simpsons: The Complete Third Season [DVD]. 20th Century Fox.
- ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E.
- ^ Rohan, Virginia (). „Out of the Bottle—Along With Many Amusing Characters, Phil Hartman of 'Newsradio' Unleashes the Rare Exception”. The Record. p. Y-01.
- ^ „No raise ... no big deal”. Houston Chronicle. . p. 1.
- ^ Weinstein, Josh; Oakley, Bill; Silverman, David; Goldblum, Jeff. (2006). Commentary for "A Fish Called Selma", in The Simpsons: The Complete Seventh Season [DVD]. 20th Century Fox
- ^ Groening, Matt (). „Fresh Air”. National Public Radio (Interviu). Interviu cu Terry Gross. Philadelphia: WHYY-FM. Arhivat din original la . Accesat în . Parametru necunoscut
|subjectlink=
ignorat (ajutor) - ^ Oakley, Bill. (2006). Commentary for "Homerpalooza", in The Simpsons: The Complete Seventh Season [DVD]. 20th Century Fox
- ^ Thompson, Bob (). „The Jerky Guy”. Canoe. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Strickler, Jeff (). „Nice guy Phil Hartman loves playing weasels”. Star Tribune. p. 01E.
- ^ Vancheri, Barbara (). „Hartman, Sinbad Play it for Laughs in 'Houseguest'”. Pittsburgh Post-Gazette. p. C-14.
- ^ „Phil Hartman Filmography”. The New York Times. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Philpot, Robert (). „1998's top closing moments”. Fort Worth Star-Telegram. p. Arts 1.
- ^ Rosenthal, Phil (). „'SNL's' Grand Old Man—With Friends Gone, Hartman Prepares To Make His Exit”. Los Angeles Daily News. p. L1.
- ^ Snierson, Dan (June 12, 1998). "Man Of A Thousand Voices". Entertainment Weekly. Archived from the original on October 30, 2014. Retrieved October 12, 2008.
- ^ Bark, Ed (). „Hartman was actor who put on many faces—Impersonation of Clinton among most memorable”. The Dallas Morning News. p. 25A.
- ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN.
- ^ Boss, Kitt (). „Phil Hartman Makes Like A Primo Pitchman”. The Seattle Times. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Millman, Joyce (). „Phil Hartman 1948–1998”. Salon.com. Arhivat din original la .
- ^ Hartmann, John (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN.
- ^ a b „Four New Faces on 'Saturday Night'”. Los Angeles Times. . p. 44.
- ^ „'SNL' Co-star Looking For Studio”. Tribune Media Services. . p. 5E.
- ^ „Phil Hartman Collection on Letterman, 1989-1996 - YouTube”. YouTube. Accesat în .
- ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în .
- ^ „Coroner: Hartman's wife on drugs, drunk”. CNN. . Accesat în .
- ^ a b Tresniowski, Alex (). „Beneath the Surface”. People. 49 (23). Accesat în .
- ^ „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Police: 'Domestic discord' behind Hartman slayings”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Hartman's friends, fans ask: 'What went wrong?'”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Phil Hartman, wife die in apparent murder–suicide”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Makers of Antidepressant Sued In Hartman Deaths”. The Times Union. . p. A2.
- ^ a b Dick, Andy (). „Interview”. Tom Green's House Tonight (Interviu). Interviu cu Tom Green. TomGreen.com. Parametru necunoscut
|subjectlink=
ignorat (ajutor) - ^ „'Hartman Hex' Led to Lovitz-Dick Dustup”. CBS News. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Lovitz, Jon (). „Interview”. Larry King Live (Interviu). Interviu cu Larry King. Los Angeles, California: CNN. Parametru necunoscut
|subjectlink=
ignorat (ajutor) - ^ a b c „Police say Hartman's wife told friends about shooting”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Family members hold private memorial for Hartmans”. CNN. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Thomas 2014, p. 74.
- ^ a b c d e Thomas 2014, p. 75.
- ^ a b c d e f g h i j k „Phil Hartman - Rotten Tomatoes”. Rotten Tomatoes (în engleză). Accesat în .
- ^ „Weekend Pass”, MUBI (în engleză), accesat în
- ^ Thomas 2014, p. 115.
- ^ a b c d e f g Thomas 2014, p. 117.
- ^ a b Thomas 2014, p. 135.
- ^ Thomas 2014, p. 114.
- ^ Thomas 2014, p. 147.
- ^ a b c Thomas 2014, p. 176.
- ^ Thomas 2014, p. 191.
- ^ Thomas 2014, p. 201.
- ^ Thomas 2014, p. 232.
- ^ a b Thomas 2014, p. 235.
- ^ a b Thomas 2014, p. 233.
- ^ „The Six O'Clock Follies with Laurence Fishburne & Phil Hartman - Sitcoms Online Photo Galleries”. www.sitcomsonline.com. Accesat în .
- ^ Thomas 2014, p. 88.
- ^ Gencarelli, Mike (). „DVD Review "Challenge of the Gobots: The Series, Volume One"”. MediaMikes (în engleză). Accesat în .
- ^ „The Jetsons”, Metacritic, accesat în
- ^ Thomas 2014, p. 118.
- ^ a b Eroare la citare: Etichetă
<ref>
invalidă; niciun text nu a fost furnizat pentru referințele numite:02
- ^ a b c d e Ritzen, Stacey (). „All The Times You May Have Seen Or Heard Phil Hartman On TV As A Kid And Not Even Known It”. UPROXX (în engleză). Accesat în .
- ^ „Episode Guide: Season 3 – Empty Nest TV”. Empty Nest TV (în engleză). Accesat în .
- ^ Thomas 2014, p. 2.
- ^ „The Larry Sanders Show: "The List"/"The Stalker"”. The A.V. Club (în engleză). . Accesat în .
- ^ „Dr. Seuss' How the Grinch Stole Christmas/Horton Hears A Who!: Special Edition (1966)”. www.dvdmg.com. Accesat în .
- ^ Ess, Ramsey (). „Watching Steve Martin and Martin Short Reunite (Again) on 'The Martin Short Show'”. Vulture (în engleză). Accesat în .
- ^ Thomas 2014, p. 209.
- ^ Thomas 2014, p. 208.
- ^ Seinfeld Season 8: Notes About Nothing - "The Package" (DVD). Sony Pictures Home Entertainment. 2007.
Bibliografie
modificare- Thomas, Mike (2014). You might remember me: the life and times of Phil Hartman. New York: St. Martin's Press. ISBN 9781250027962.