Philip Miller

botanist britanic
Philip Miller
Date personale
Născut1691[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] Modificați la Wikidata
Kent, Regatul Angliei Modificați la Wikidata
Decedat (80 de ani)[1][6] Modificați la Wikidata
Kensington and Chelsea, Regatul Unit Modificați la Wikidata
PărințiJoseph Miller[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Great Britain (1707–1800).svg Regatul Marii Britanii Modificați la Wikidata
Ocupațiebotanist[*]
horticultor[*]
grădinar
autor de non-ficțiune[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Domeniubotanică  Modificați la Wikidata
OrganizațiiSocietatea Regală din Londra  Modificați la Wikidata

Philip Miller (n. 1691,[1][2][3][4][5][6][7][8][9][10][11][12][13][14][15][16][17][18][19] Kent, Regatul Angliei – d. ,[1][6] Kensington and Chelsea, Regatul Unit) a fost un botanist de origine scoțiană.

Miller a fost grădinarul șef al cunoscutului parc-grădină Chelsea Physic Garden începând cu 1721 până la scurt timp înaintea morții sale. Lucările sale din 1724, Dicționarul gradinarului și floricultorului, sau Un sistem complet de horticultură (în original, The Gardener's and Florists Dictionary or a Complete System of Horticulture) și din 1731, Dicționarul grădinarului conținând metode de cultivare și îmbunătățire a fructelor de bucătărie și ale gradinii cu flori (în original, The Gardener's Dictionary containing the Methods of Cultivating and Improving the Kitchen Fruit and Flower Garden) au fost pentru decenii cărți clasice în domeniu.

Miller a ținut legături strânse cu alți botaniști, obținând semințe de plante și plante din toată lumea, multe dintre acestea fiind pentru prima dată cultivate și aclimatizate în Anglia. William Aiton, care a devenit ulterior grădinar-șef al Royal Botanic Gardens, Kew, respectiv William Forsyth, după care Forsythia a fost denumită, s-au numărat printre elevii săi.

Miller a fost circumspect, la începuturile carierei sale, în a folosi denumirea binomială a lui Carolus Linnaeus, preferând clasificarea folosită de Joseph Pitton de Tournefort și John Ray. Ulterior, a comutat complet la sistemul lui Linnaeus odată cu publicarea celei de-a opta ediții a Dicționarului grădinarului (The Gardener's Dictionary) din 1768, având anterior contribuții la denominarea unor genuri, așa cum au fost Larix and Vanilla, pe care le-a denumit conform sistemului lui Linnaeus încă din 1754, odată cu apariția ediției a patra a sus-numitului dicționar.

Miller este cel care a trimis semințe de bumbac pentru prima dată în America de Nord. În 1733, Miller a trimis semințe de bumbac în viitorul stat american Georgia.

NoteModificare

  1. ^ a b c d Autoritatea BnF, accesat în  
  2. ^ a b „Philip Miller”, Gemeinsame Normdatei, accesat în  
  3. ^ a b Philip Miller, Union List of Artist Names, accesat în  
  4. ^ a b Philip Miller, Biblioteca Națională a Australiei, accesat în  
  5. ^ a b Philip Miller, Open Library, accesat în  
  6. ^ a b c d Philip Miller, SNAC, accesat în  
  7. ^ a b Philip Miller, Biodiversity Heritage Library, accesat în  
  8. ^ a b Philip Miller, Artnet, accesat în  
  9. ^ a b Philip Miller, National Library of Wales archives and manuscripts catalogue, accesat în  
  10. ^ a b Philip Miller, author citation[*] 
  11. ^ a b Philip Miller, CONOR[*] 
  12. ^ a b Philip Miller, Early Modern Letters Online, accesat în  
  13. ^ a b Philip Miller, Minneapolis Institute of Art, accesat în  
  14. ^ a b Philip Miller, Lord Byron and his Times, accesat în  
  15. ^ a b Philip Miller, LIBRIS, accesat în  
  16. ^ a b Philip Miller, Faceted Application of Subject Terminology, accesat în  
  17. ^ a b Mill., Harvard Index of Botanists, accesat în  
  18. ^ a b Philip Miller, Artsy, accesat în  
  19. ^ a b Philip Miller, Artsy, accesat în