Pierderi teritoriale ale României
Pierderile teritoriale ale României în cele două războaie mondiale și alte perioade istorice
Pierderile teritoriale ale României sunt trecerile unor teritorii de sub suveranitatea statului român sub o suveranitate străină, în decursul istoriei.
Motivele pierderilor Modificare
Motivele pierderilor sunt multiple:
- prin cedare și tratat, în situația de pace cu statul beneficiar, dar sub amenințarea trecerii la starea de război;
- prin cedare și tratat, în situația de pace cu statul beneficiar, dar sub presiunea politică, economică sau militară a unei mari puteri, susținând statul beneficiar;
- prin înfrângere militară.
Lista pierderilor Modificare
- În 1878 prin Tratatul de la Berlin, teritoriul județelor Cahul, Bolgrad și Ismail pe care România le moștenise de la Principatul Moldovei în 1859, au fost reîncorporate Imperiului Rus; a redobândit această regiune în 1918 prin Unirea Basarabiei;
- În martie 1918, prin Pacea de la București, România, înfrântă de armatele austro-germane și bulgare, a fost silită să cedeze Austro-Ungariei o fâșie de teritoriu de-a lungul Carpaților, Bulgariei, Dobrogea la sud de linia Rasova-Agigea, și Puterilor Centrale restul Dobrogei până la brațul Sfântu Gheorghe; a redobândit aceaste teritorii după Unirea din 1918 prin Tratatele de pace de la Saint-Germain, de la Trianon și de la Neuilly;
- În decursul anului 1940,prin ultimatumul din 28 Iunie impus ca o consecinta a pactului Hitler-Stalin, România este silită să cedeze mai multe teritorii Uniunii Sovietice: Bucovina de Nord, Ținutul Herței(teritoriu care nu a fost menționat în ultimatum și nici în Pactul Ribbentrop-Molotov) și Basarabia.Prin Dictatul de la Viena Ungariei: Transilvania de Nord, iar prin Tratatul de la Craiova Bulgariei: Dobrogea de Sud (la sud de linia Ostrov-Vama Veche); Transilvania de Nord a fost eliberată de sub ocupația maghiară in toamna anului 1944 de catre armatele româno-sovietice si redobândita legal prin Tratatul de la Paris din 1947.În toamna anului 1940,ca urmare a neînțelegerilor asupra traseului noii frontiere sovieto-romane pe Brațul Chilia și a nerecunoașterii de câtre URSS a vechii frontiere ruso-române din perioade 1878-1918 trupele sovietice debarcă și ocupă in luna Octombrie insulele Tătaru Mic,Tatarul Mare,Dalerul Mare,Dalerul Mic și Maican.În decursul lunii Noiembrie are loc ocuparea de către trupele sovietice a insulei Limba situată la vârsarea Brațului Chilia in Marea Neagră.Aceste acțiuni sovietice au cauzat lupte scurte cu grănicerii români care s-au soldat cu victime in rândurile lor. Suprafața totală ocupată este de aproximativ 23 km²,URSS punând astfel România în fața faptului împlinit si dobândind controlul deplin asupra navigației pe Brațul Chilia prin mutarea de facto a frontierei de stat la sud de aceste insule ocupate,respectiv de pe Bratul Stambulul Vechi pe Brațul Musura.
- În 1948,contrar prevederilor Tratatului de Pace de la Paris din 1947 care a lăsat aceste teritorii in componența statului roman, printr-un protocol bilateral româno-sovietic, Republica Populară Romînă este silită să-i cedeze Uniunii Sovietice, deși cele două state erau aliate și comuniste, insulele Coasta-Dracului (Tătaru-mic), Dalerul mare, Dalerul Mic, Maican, Limba și Șerpilor, primele patru situate pe Brațul Chilia, a cincea la ieșirea acestuia în mare, iar a șasea situata în larg la aproximativ 45 de km de Sulina.De asemenea,datorită încadrării Insulei Șerpilor în cadrul URSS suprafața apelor românești din Marea Neagră s-a diminuat.Din punct de vedere legal acest protocol nu are nicio valabilitate deoarece nu a fost votat si recunoscut de catre parlamentele Republicii Populare Române respectiv cel al URSS.[1]; aceste pierderi au fost oficializate prin Tratatul româno-ucrainean de la Constanța semnat la data de 2 iunie 1997;
- În 2009, după delimitarea frontierei maritime între România și Ucraina prin decizia nr. 2009/9 din 3 februarie 2009 a Curții Internaționale de Justiție (CIJ) de la Haga[2], România a mai pierdut o fâșie de ape teritoriale în dreptul golfului Musura prin stabilirea balizelor frontaliere ucrainene nu pe traseul frontierei de jure (de drept) conformă Tratatului româno-ucrainean de la Constanța, ci mai la sud, de-a lungul digului nord de la Sulina și de acolo la linia fixată de CIJ, creând astfel un nou traseu de facto.
Note Modificare
- ^ Pe Harta Principatelor Unite ale României de Pr. George Filipescu-Dubău și Anton Parteni-Antonin, Iași 1865, apar denumirile de Tatomir pentru acest braț secundar, și de Tatomirești pentru localitatea cunoscută astăzi sub numele de Tatanir. Atât Tătaru, cât și Tatanir sunt greșeli de transcriere a cartografilor militari de le sfârșitul secolului al XIX-lea. Brațul Chilia apare în cronicile bizantine și genoveze din Evul Mediu sub numele de Lykostoma („gura lupilor” în grecește) sau Licostomo, care desemnează și un port-cetate așezat în preajma actualei localități Periprava.
- ^ Alina Neagu (). „Verdict favorabil Romaniei la Curtea Internationala de Justitie: Insula Serpilor nu are statut juridic de insula, ci de stinca”. Hotnews.ro. și MAE Comunicat de presă din 3 februarie 2009 mae.ro, accesat 4 februarie 2009
Bibliografie Modificare
- M.N. Comnenul, Pământul Românesc de-a lungul veacurilor, atlas istoric, Payot, Lausanne, 1919.
- Academia Română, Atlas istorico-geografic, 1995. ISBN 973-27-0500-0
- Petre Gâștescu, Romulus Știucă, Delta Dunării, ed. CD.Press, București, 2008. ISBN 978-973-1760-98-9
Legături externe Modificare
- ro Ion Calafeteanu, Istoria României Mari Arhivat în , la Wayback Machine.
- en Ion Calafateanu, History of Romanians Arhivat în , la Wayback Machine.
