Piotr Șitt
| Piotr Șitt | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Chetriș, Județul Iași, gubernia Basarabia, Imperiul Rus |
| Decedat | (74 de ani)[1] Moscova, RSFS Rusă, URSS[1] |
| Înmormântat | Cimitirul Vagankovo[*] |
| Cetățenie |  Imperiul Rus Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste |
| Ocupație | om de știință |
| Limbi vorbite | limba rusă |
| Activitate | |
| Alma mater | Universitatea din Odesa Universitatea Imperială Novorossiia[*] |
| Partid politic | Partidul Comunist al Uniunii Sovietice |
| Premii | Medalia „Pentru Merit în Muncă în Marele Război pentru Apărarea Patriei din 1941–1945”[*] Premiul Stalin Ordinul Insigna de Onoare zaslujennîi deiatel nauki RSFSR[*] |
Modifică date / text  | |
Piotr Șitt (în rusă Пётр Шитт; n. , Chetriș, Județul Iași, gubernia Basarabia, Imperiul Rus – d. , Moscova, RSFS Rusă, URSS) a fost un om de știință (cultivator de fructe)[2] rus și sovietic. El a fost primul care a stabilit regularitățile creșterii și dezvoltării plantelor fructifere și a dezvoltat o metodologie de întreținere biologică a grădinilor. Lucrările sale științifice sunt, de asemenea, dedicate studiului soiurilor. El a stabilit natura ciclică a schimbărilor în ramurile scheletice și supraaglomerate din coroană, stratificarea ramurilor, paralelismul morfologic în culturile de fructe și fructe de pădure.[3][4]
A fost distins cu titlul de „Om de știință onorat al RSFSR” (1946) și premiul Stalin de gradul III (1950, postum) „pentru dezvoltarea tehnologiei agricole avansate a culturii de caise, care a crescut semnificativ randamentul acestei culturi”.[5]
Biografie modificare
S-a născut în satul Chetriș (acum în raionul Fălești, Republica Moldova) din județul Bălți, gubernia Basarabia (Imperiul Rus). În 1893 a absolvit Școala de grădinărit din Penza, în 1908, Universitatea Novorossiisk din Odesa,[6] după care a lucrat mult timp în fermele de grădinărit din guberniile Podolia, Crimeea, Kursk și Voronej.
Din 1899 predă grădinăritul la o școală din Odesa. Începând cu 1908 a fost profesor la școala agricolă Bogorodițki, ulterior responsabil cu grădina pomologică a Universității din Varșovia.
Din 1911 predă pomicultura la Școala de Horticultură și Agricultură din Uman. În această perioadă sădește o livadă de plante fructifere exemplară, îmbunătățește parcurile și dezvoltă activități de cercetare.[7]
A activat în toate ramurile horticulturii, a dezvoltat „Planul organizațional pentru cultivarea fructelor din grădina Țarițîn din Uman”, a adus o contribuție semnificativă la îmbunătățirea activității educaționale din ramura horticolă. A fost primul cultivator din Uman care a început studiul sistemului radicular și fiziologia nutriției pomilor fructiferi, a regularităților de creștere și a ciclicității dezvoltării ontogenetice, a pregătit o serie de lucrări care au fost publicate în revista Scientific Fruit Growing.
Mai târziu a lucrat la stația experimentală agricolă din Ekaterinoslav. În 1920 a organizat Departamentul Cultivării Fructelor la Academia Agricolă din Moscova, pe care a condus-o până la sfârșitul vieții sale.[8]
A murit pe 31 ianuarie 1950. A fost înmormântat în cimitirul Vagankovo.[9].
Referințe modificare
- ^ a b c Шитт Пётр Генрихович, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ Шитт, Пётр Генрихович // Большая Советская Энциклопедия. 2-e издание. Гл. ред. Б. А. Введенский. Том 47: Цуруока — Шербот, 1957
- ^ Биологические основы агротехники плодоводства | Шитт Петр Генрихович Ozon
- ^ Введение в агротехнику плодоводства
- ^ С. Вавилов Новая страница истории советской науки и техники. (К присуждению Сталинских премий). — УФН, 1950, т. 41, вып. 1, стр. 3—8
- ^ Шитт, www.booksite.ru
- ^ Шитт Пётр Генрихович | Большая Советская Энциклопедия (ШИ)
- ^ Шитт Петр Генрихович | Знаменитые, великие, гениальные...
- ^ Артамонов М. Д. Ваганьково. — Moscova: Моск. рабочий, 1991. — С. 178.