Poluant organic persistent
Poluanții organici persistenți (cu acronimul POP) sunt compuși organici rezistenți la acțiunea chimică, biologică și fotolitică a agenților de mediu, deci fiind rezistenți la degradare.[1]
Sunt cunoscuți 12 astfel de poluanți organici persistenți care au proprietăți toxice, influențând negativ viața organismelor vii. Există mai multe categorii de POP:[2][3]
- pesticidele: aldrina, dildrina, diclor-difenil-tetracloretanul (DDT), heptaclorul, mirexul, clordanul, taxofena, endrina;
- substanțele chimice industriale: hexaclorobenzolul (HCB) – se utilizează și în calitate de pesticid, bifenilii policlorurați (policlorobifenilul, PCB);
- produsele secundare rezultate din procesul de ardere: dioxinele (în special policlorodibenzo-para-dioxine), furanii (în special policlorodibenzofurani).
Mulți POP sunt sau au fost utilizați ca și pesticide, solvenți, produse farmaceutice și substanțe chimice industriale.[1] Deși unii POP sunt produși și pe cale naturală, precum în vulcani și pe unele căi metabolice, majoritatea sunt fabricați de om prin sinteză chimică totală.[4]
Impactul asupra mediului
modificareConvenția de la Stockholm
modificareReferințe
modificare- ^ a b Ritter L; Solomon KR; Forget J; Stemeroff M; O'Leary C. „Persistent organic pollutants” (PDF). United Nations Environment Programme. Accesat în .
- ^ „Poluanți organici persistenți (POPs) - ANPM”, Apmvs.anpm.ro, accesat în
- ^ „Poluanți organici persistenți - Naturalist”, Naturalist.ro, accesat în [nefuncțională – arhivă]
- ^ El-Shahawi, M.S., Hamza, A., Bashammakhb, A.S., Al-Saggaf, W.T. (2010). An overview on the accumulation, distribution, transformations, toxicity and analytical methods for the monitoring of persistent organic pollutants. Talanta. 80, 1587–1597. doi:10.1016/j.talanta.2009.09.055.