Richard Phillips Feynman (11 mai 1918 – 15 februarie 1988) a fost unul dintre cei mai influenți fizicieni americani ai secolului XX, unul dintre cei care au extins considerabil teoria electrodinamicii cuantice pentru care a primit Premiul Nobel în 1965, împreună cu Julian Schwinger și Shin-Ichiro Tomonaga.

Feynman a dezvoltat o schemă de reprezentare picturală folosită pe scară largă pentru expresiile matematice care descriu comportamentul particulelor subatomice, care ulterior a devenit cunoscută sub numele de diagrame Feynman. În timpul vieții sale, Feynman a devenit unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință din lume. Într-un sondaj din 1999, format din 130 de fizicieni de vârf din întreaga lume, de revista britanică Physics World, el a fost clasat drept unul dintre cei mai mari zece fizicieni din toate timpurile.

Latura sa artistică a fost demonstrată de pasiunea cu care a demonstrat că a fost atât un muzician amator talentat dar și un conferențiar foarte apreciat în popularizarea problemelor fizicii, științei și responsabilității oamenilor de știință. Astfel, un seminar de popularizare din anul 1959, referitor la nanotehnologie, numit, într-o traducere aproximativă, Există loc suficient la bază (în engleză, There's Plenty of Room at the Bottom⁠(d)) precum și prelegerile sale transcrise, The Feynman Lectures on Physics, un compendiu în trei volume, au devenit cvasi-instantaneu, după lecturarea și publicarea lor, „clasice”.(Articol întreg...)