Portal:România în Primul Război Mondial/Articolul săptămânii/18
Ordinul Militar de Război „Mihai Viteazul” este cea mai înaltă distincție militară de război a României, instituită de regele Ferdinand prin Înaltul Decret nr. 2968 din 26 septembrie 1916 și ratificată prin Înaltul Decret nr. 3249 din 21 decembrie același an. Ordinul era destinat a răsplăti „faptele excepționale de război ale ofițerilor care s-au distins în fața inamicului”. Conform articolului 1 acesta era organizat pe trei clase III, II și I - cu precizarea expresă că „nimeni nu poate obține o clasă superioară dacă nu este decorat cu clasa III”.
Ordinul a fost atribuit pentru prima dată la 28 septembrie 1916 (Înalt Decret no. 2970 din 28 septembrie 1916), unui număr de 9 ofițeri români care s-au distins în Bătălia de la Turtucaia și operațiile militare inițiale din Dobrogea. Primii ofițeri decorați cu clasa II a ordinului au fost generalii de corp de armată Constantin Prezan și Alexandru Averescu, la 21 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 21 iulie 1917), pentru modul cum au organizat și condus acțiunile de luptă din vara anului 1917. Primul ofițer decorat cu clasa I a ordinului - și singurul până la al-Doilea Răyboi Mondial, a fost generalul de corp de armată Constantin Prezan, la 5 februarie 1920 (Înalt Decret no. 372 din 5 februarie 1920), pentru modul cum a condus operațiile din Transilvania și Ungaria din anii 1918-1919.
Primul ofițer străin decorat a fost căpitanul Milenko Milicievici, din Divizia Sârbă de Voluntari, la 1 octombrie 1916 (Înalt Decret no. 2990 din 1 octombrie 1916), pentru fapte de eroism din timpul luptelor de la Cocargeaua. Primul ofițer străin decorat clasa II a ordinului a fost generalul Dmitri Șcerbaciov, comandantul Grupului de armate ruse pe frontul românesc, la 18 iulie 1917 (Înalt Decret no. 759 din 18 iulie 1917), pentru modul cum a pregătit și condus operațiile de pe frontul român, din luna iulie 1917. Primul ofițer străin decorat clasa I a ordinului a fost generalul Joseph Joffre, Comandantul Suprem al Armatei Franceze, la 26 noiembrie 1919 (Înalt Decret no. 1090 din 26 noiembrie 1919).
Deși inițial nu erau prevăzute, începând cu anul 1927 recipienții ordinului au primit și o serie de drepturi materiale. Totodată, începând cu anul 1931 a fost creată și prima uniformă specifică a ordinului. De-a lungul timpului, atât forma cât și condițiile de acordare au fost modificate de mai multe ori. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, ordinul a fost desființat de autoritățile comuniste, fiind reînființat începând cu anul 2000.