Portretul lui Benito Pérez Galdós

pictură de Joaquín Sorolla
Portretul lui Benito Pérez Galdós
Perez galdos.jpg
Descriere generală
Artist Joaquín Sorolla[*][[Joaquín Sorolla (pictor spaniol)|​]]  Modificați la Wikidata
Datare  Modificați la Wikidata
Materialevopsea pe bază de ulei[*], pânză[*]  Modificați la Wikidata
Genportret  Modificați la Wikidata
Amplasare Casa-Museo Pérez Galdós[*][[Casa-Museo Pérez Galdós (cultural property in Las Palmas de Gran Canaria, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata
Colecție Casa-Museo Pérez Galdós[*][[Casa-Museo Pérez Galdós (cultural property in Las Palmas de Gran Canaria, Spain)|​]]  Modificați la Wikidata

Portretul lui Benito Pérez Galdós (în spaniolă Retrato de Benito Pérez Galdós) este un portret în ulei, pictat în 1894 de pictorul postimpresionist spaniol Joaquín Sorolla.[1][2] El îl reprezintă pe scriitorul spaniol Benito Pérez Galdós (1843-1920) la vârsta de 51 de ani.[3]

Fișă istoricăModificare

Pictura a fost realizată în 1894 de Joaquín Sorolla (1863-1923), iar scriitorul Benito Pérez Galdós a păstrat-o în casa sa din Santander.[2] În urma unei solicitări, Galdós a acceptat să o trimită la o expoziție de la Madrid, transmițându-i grădinarului său o scrisoare cu instrucțiuni detaliate pentru ca pictura să nu sufere daune în timpul transportului.[2]

Prima prezentare publică documentată a portretului lui Galdós a avut loc în vara anului 1906 în cadrul expoziției „Sorolla y Bastida” de la „Galerie Georges Petit” din Paris, unde tabloul a fost prezentat sub titlul „Portrait du Romancier Pérez Galdós”.[2][4] O jumătate de secol mai târziu, în 1963, tabloul era expus în Casón del Buen Retiro din Madrid.[2][4] Portretul a fost achiziționat în iulie 1973 de la nepoții romancierului de Cabildo de Gran Canaria[2][4][5]pentru a fi expus în Casa-Museo Pérez Galdós din Las Palmas de Gran Canaria,[2] iar cinci ani mai târziu a devenit foarte popular atunci când Fábrica Nacional de Moneda y Timbre (Monetăria Spaniolă) l-a ales pentru a ilustra bancnotele de 1.000 de pesete ale seriei emise între 1979 și 1985.[2][4]

Tabloul a fost transportat în 1985 la Liège pentru a fi expus în cadrul expoziției „Sorolla-Solana”.[2][4] El a fost expus, de asemenea, în 1998 la Bilbao și la Madrid.[2][4] La începutul secolului al XXI-lea, în anul 2000, a participat la expoziția „Mariano Benlliure y Joaquín Sorolla. Centenario de un homenaje” de la Muzeul secolului al XIX-lea din Valencia, iar un an mai târziu a fost inclus în expoziția „Sagasta y el liberalismo español” din Sala BBVA de la Madrid.[2][4] A fost expus ulterior în 2009 la Muzeul Prado în cadrul expoziției „Joaquín Sorolla (1863-1923)” și la Biblioteca Națională cu ocazia comemorării a 50 de ani de la moartea lui Gregorio Marañón.[2] A fost adus din nou în Casa-Museo Pérez Galdós din Las Palmas în anul 2011, după încheierea lucrărilor de renovare, iar în 2013 a fost transportat din nou la Biblioteca Națională pentru expoziția „La Lengua y la palabra: 300 años de la Real Academia Española”.[2] În perioada 26 mai - 13 septembrie 2014 a fost expus la Muzeul Prado în cadrul marii expoziții monografice dedicate lui Sorolla, care a fost vizitată de 459.267 de persoane.[4]

Analiza picturiiModificare

 
Portretul lui Benito Pérez Galdós, pictat de Sorolla, pe bancnotele verzi de 1.000 de pesete ale Tranziției Spaniole.

Cu un format orizontal (tip peisaj) și cu o încadrare și o postură mai puțin obișnuite, ușor inovatoare, însă obișnuite în galeria portretelor lui Sorolla, portretul lui Galdós a fost unul dintre primele omagii picturale aduse grupului regeneraționliștilor spanioli sau „aristocrației spiritului” (conform definiției date de scriitorul și omul politic Ramón Pérez de Ayala).[6] Scriitorul canarian este reprezentat așezat pe o bancă lungă, sprijinindu-și pe spătarul ei brațul drept și având în mâna dreaptă o țigară, în timp ce mâna stângă se sprijină într-un baston.[2][4] Fire boemă, Galdós este îmbrăcat cu un sacou maro și o vestă neagră și are la gât un papion în dungi.[2][4] Pe peretele din spatele lui se observă o porțiune dintr-un tablou cu o ramă aurită, care reproduce o scenă marină, ceea ce ar putea fi o aluzie la originea insulară a romancierului și la dragostea sa față de mare.[2][4]

Portretul - în special capul și mâinile - este realizat cu un anumit ton tenebrist, urmând modelele spaniole din secolul al XVII-lea (inclusiv interpretarea pe care Edouard Manet a făcut-o picturii lui Velázquez),[2][6] deși mai puțin evident decât în portretele savantului Santiago Ramón y Cajal sau pictorului Aureliano de Beruete. Sorolla renunță aici la canoanele portretului tradițional, pe care le abordase atunci când realizase portrete ale prietenilor și familiei.[2][4]

NoteModificare

  1. ^ „Retrato de Benito Pérez Galdós”, Biblioteca Digital Mundial, accesat în  
  2. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r S. Lojendio (), „El popular retrato de Joaquín Sorolla”, El Día, accesat în  
  3. ^ Torres González, Begoña (). Sorolla : la magia de la luz. Alcobendas, Madrid: LIBSA. pp. 244–245. ISBN 9789681338640. 
  4. ^ a b c d e f g h i j k l „El retrato de Galdós pintado por Sorolla vuelve a Gran Canaria tras ser exhibido en la exitosa antológica dedicada al pintor en el Museo del Prado”, eldigitaldecanarias.net, , arhivat din original la , accesat în  
  5. ^ Melian, Ibiza, La relación de Sorolla con los liberales de su época, p. 17.
  6. ^ a b Torres (2005), p. 245.