Povestea cavalerului (Chaucer)

Pagina „Knight's Tale” trimite aici. Pentru filmul din 2001 film, vedeți A Knight's Tale.

Povestea cavalerului (în original, The Knightes Tale) este prima poveste din cunoscuta lucrare Poveștile din Cantebury (The Cantebury Tales) de Geoffrey Chaucer.

Cavalerul este descris de Chaucer în „Prologul general” ca fiind persoana cu cea mai înaltă poziție socială dintre pelerini, deși manierele și hainele sale sunt nepretențioase. Ni se spune că a luat parte la aproximativ cincisprezece cruciade în multe țări și că, de asemenea, a luptat pentru un lider păgân împotriva altuia. Deși lista de campanii este reală, caracterizarea lui este idealizată.

Majoritatea cititorilor [moderni] au considerat descrierea lui Chaucer despre el ca „a verray, parfit gentil knyght” - un foarte gentil, perfect cavaler, ca fiind sinceră,^[1] dar Terry Jones a sugerat, în anii timpurii 1980, că descrierea fusese gândită a fi ironică și că autorul s-ar fi bazat pe cunoașterea situaților de acest gen, de către cititorii timpului său, care ar fi dedus că, de fapt, Cavalerul era un mercenar.^[2] Cavalerul este acompaniat în pelerinajul său de Squire, fiul său de 20 de ani.

Povestirea introduce teme și argumente întâlnite frecvent în literatura despre cavaleri, așa cum erau dragostea de curte și varii dileme etice.

Surse și compoziție

Poemul epic Teseida (titlul complet Teseida delle Nozze d'Emilia sau Theseida, despre nunta lui Emily)^[3] de Giovanni Boccaccio este sursa poveștii, deși Chaucer face multe diversiuni semnificative din acel poem. „Teseida” are 9.896 de rânduri în douăsprezece cărți, în timp ce „The Knight’s Tale” are doar 2.250 de rânduri – deși este încă una dintre cele mai lungi poezii din „Povești”.

Cele mai multe dintre caracteristicile epice ale „Teseidei” sunt eliminate, iar în schimb poemul se conformează în primul rând genului romantic; nu există invocații epice; referințele de luptă și mitologie sunt sever reduse; și cuceririle lui Tezeu, asaltul asupra Tebei și catalogul epic al eroilor care luptă pentru Palamon și Arcite sunt toate sever comprimate.^[4] Cavalerul-povestitor admite în mod repetat că trebuie să treacă peste asemenea detalii, astfel încât alți pelerini să aibă șansa de a-și spune poveștile.

Desfășurea povestirii

Doi veri si cavaleri, Palamon si Arcite, sunt capturati și închiși de Tezeu, duce al Atenei, dupa ce au fost găsiți inconștienți, în urma bătăliei sale împotriva lui Creon, rege al Tebei. Celula lor se află în turnul castelului lui Tezeu, având o fereastră cu vedere spre grădina palatului său.

Palamon întemnițat, se trezește devreme, într-o dimineață a lunii mai și o vede pe Emelye, care este cumnata lui Tezeu, mai jos, în curte, culegând flori pentru o ghirlandă. Se îndrăgostește instantaneu de ea, întrebându-se dacă este umană sau zeiță; geamătul lui este auzit de Arcite, care apoi se trezește și o vede pe Emelye. Se îndrăgostește și el de ea. Acest lucru îl înfurie pe Palamon, care crede că el a revendicat-o primul. Arcite susține că el a iubit-o și pe Emelye înainte de a se stabili că ea era umană și adaugă că dragostea nu respectă nicio regulă.

Prietenia dintre Palamon și Arcite se deteriorează rapid din cauza concurenței lor pentru Emelye. După câțiva ani, Arcite este eliberat din închisoare prin ajutorul și sfatul lui Pirithous, un prieten comun al lui Tezeu și Arcite, prin modificarea sentinței lui Arcite de la închisoare la exil. Oricum, Arcite deplânge că a fi departe de Emelye este mai rău decât închisoarea. Mai târziu, se întoarce în secret la Atena deghizat și intră în serviciu în gospodăria lui Emelye, pentru a se apropia de ea. Palamon scapă în cele din urmă din închisoare, drogându-l pe temnicer, și, în timp ce se ascunde într-un crâng, îl aude pe Arcite cântând despre dragoste și avere.

Referințe

^ en Murphy, Michael (2000). Canterbury Quintet: the General Prologue and Four Tales. Conal and Gavin. p. 22. This portrait is generally thought to show a man of unsullied ideals.
^ en Jones, Terry (1980). Chaucer's Knight: the Portrait of a Medieval Mercenary. London: Weidenfeld and Nicolson. p. 2. The campaigns in which the Knight has taken part—far from being ‘a great rollcall of crusades against the infidels’— were more often appalling massacres, scenes of sadism and pillage and, on one occasion (the siege of Alexandria) notorious for the disgrace which the English knights, in particular, brought upon themselves.
^ en Burrow, J. A. (2004). „The Canterbury Tales I: romance”. În Piero Boitani. The Cambridge Companion to Chaucer (ed. Second). Cambridge: Cambridge UP.
^ en Finlayson 1992, p. 128.

Bibliografie

en Larry D. Benson, ed. (2008). The Riverside Chaucer (ed. Third). Oxford UP. ISBN 978-0-19-955209-2.
en Terry Jones (1980). Chaucer's Knight: The Portrait of a Medieval Mercenary.
en Finlayson, John (1992). „The "Knight's Tale": The Dialogue of Romance, Epic, and Philosophy”. The Chaucer Review. 27 (1): 126–149. JSTOR 25095793. (necesită abonare)

Legături externe

Format:Wikisourcepar

en The Knight's Tale Arhivat în 29 iunie 2020, la Wayback Machine., pregătită de Larry Benson
en Sumar detailat Arhivat în 29 iulie 2003, la Wayback Machine.
en Knight's Tale pe Chauser - Harvard

[1] Murphy, Michael (2000). Canterbury Quintet: the General Prologue and Four Tales. Conal and Gavin. p. 22. This portrait is generally thought to show a man of unsullied ideals.

[2] Jones, Terry (1980). Chaucer's Knight: the Portrait of a Medieval Mercenary. London: Weidenfeld and Nicolson. p. 2. The campaigns in which the Knight has taken part—far from being ‘a great rollcall of crusades against the infidels’— were more often appalling massacres, scenes of sadism and pillage and, on one occasion (the siege of Alexandria) notorious for the disgrace which the English knights, in particular, brought upon themselves.

[3] Burrow, J. A. (2004). „The Canterbury Tales I: romance”. În Piero Boitani. The Cambridge Companion to Chaucer (ed. Second). Cambridge: Cambridge UP.

[4] Finlayson 1992, p. 128.

[1]

[2]

[3]

[4]