Poziția a treia reprezintă un set de ideologii politice alternative care s-au dezvoltat în Europa Occidentală în perioada postbelică. Formulate într-un mediu influențat de politicile Războiului Rece, teoriile reprezentau un punct intermediar între capitalismului blocului capitalist și comunismul blocului sovietic.

Între 1920 și 1940, numeroase grupuri de disidenți s-au caracterizat drept parte a unei mișcări care respingea atât capitalismul, cât și socialismul marxist.[1] Ideea a fost reluată de diferite grupuri politice după sfârșitului celui de-al Doilea Război Mondial. Discursul „Poziției a treia” s-a dezvoltat în interiorul grupurilor de extremă dreapta Terza Posizione (Italia) și Troisième voie (Franța), iar în anii 1980 a fost preluat de către Frontul Național⁠(d) din Marea Britanie. Acestea erau anticomuniste și anticapitaliste. Susținătorii acestor ideologii se autocaracterizează drept „dincolo de stânga și dreapta” în timp ce combină idei specifice ambelor extreme ale spectrului politic[2] (combinația standard constă în conservatorism cultural⁠(d) reacționar cu teorii economice radicale⁠(d) specifice politicii de stânga).[3][4][5][6][7][8][9]

Termenul „Poziția a treia” a apărut în Europa, iar principalii precursori ai politicilor specifice acestei poziții au fost național-bolșevismul (o sinteză de ultranaționalism și bolșevism) și strassterismul (o formă socialistă de nazism susținută de către frații Otto⁠(d) și Gregor Strasser). Autorul neofascist și neonazist Francis Parker Yockey a propus o alianță între comuniști și fasciști sub denumirea de Red-Brown Alliance (în română Alianța Roșu-Brun),[10] roșul reprezentând culoarea comunismului și brunul culoarea nazismului. Aceasta ar fi urmat să militeze în favoarea unor convingeri antisemite, antiamericane și antisioniste⁠(d). Yockey era și un susținător al mișcărilor de eliberare din Lumea a treia.

  1. ^ Chip Berlet. „What is the Third Position?”. Accesat în . 
  2. ^ SPLC. „THIRD POSITION ON THE WEB”. Accesat în . 
  3. ^ Berlet, Chip. „Right Woos Left: Populist Party, LaRouchite, and Other Neo-fascist Overtures To Progressives, And Why They Must Be Rejected”. Accesat în . 
  4. ^ Griffin, Roger (1995). Fascism. Oxford University Press. ISBN 0-19-289249-5.
  5. ^ Coogan, Kevin (1999). Dreamer of the Day: Francis Parker Yockey and the Postwar Fascist International. Autonomedia. ISBN 1-57027-039-2.
  6. ^ Lee, Martin A. (1999). The Beast Reawakens: Fascism's Resurgence from Hitler's Spymasters to Today's Neo-Nazi Groups and Right-Wing Extremists. Routledge. ISBN 0-415-92546-0.
  7. ^ Griffin, Roger (July 2000). "Interregnum or Endgame? Radical Right Thought in the 'Post-fascist' Era". Journal of Political Ideologies. 5 (2): 163–78. doi:10.1080/713682938. Retrieved 2010-12-27.
  8. ^ Antonio, Robert J. (2000). "After Postmodernism: Reactionary Tribalism". American Journal of Sociology. 106 (1): 40–87. doi:10.1086/303111. hdl:1808/17939. JSTOR 3081280.
  9. ^ Sunshine, Spencer (Winter 2008). "Rebranding Fascism: National-Anarchists".
  10. ^ Kent Allen Halliburton. „Dreamer of the Day: Francis Parker Yockey and the Postwar Fascist International — A Review”. Arhivat din original la . Accesat în . 

Vezi și

modificare