Strasserism
Strasserismul (în germană Strasserismus sau Straßerismus) este o formă de național-socialism dezvoltată pornind de la convingerile politice ale fraților Gregor și Otto Strasser(d),[1][2] ambii membrii ai NSDAP. Conform strasserismului, antisemitismul economic(d) primează asupra oricărei alte forme de antisemitism, iar ideologia nazistă nu este suficient de radicală ca să contribuie la o renaștere națională(d).
Otto Strasser, care s-a opus din motive strategice punctelor de vedere susținute de Adolf Hitler, a fost expulzat din Partidul Nazist în 1930 și a plecat în exil în Cehoslovacia, în timp ce Gregor Strasser a fost ucis în Germania la 30 iunie 1934 în timpul Operațiunii Colibri, operațiune în care numeroși susținători ai aceste forme, considerați adversari ai regimului, au fost eliminați. Strasserismul rămâne o poziție atractivă pentru mișcările postbelice de extremă dreapta.
Ideologie
modificareDenumirea de strasserism este aplicată unei forme de nazism formulate de către frații Strasser. Deși au fost implicați în crearea programului național-socialist(d) în 1920, ambii au susținut că este partidul trebuie să renunțe la capitalul financiar(d).[3] Aceștia - asemenea lui Adolf Hitler - considerau că este necesară înlocuirea capitalismul financiar al evreilor(d) - o formă de antisemitism economic - cu producerismul(d) sau „capitalismul productiv”.[4]
Această formă populistă de antisemitism economic a fost modificată în 1925 de Otto Strasser și publicată în Nationalsozialistische Briefe unde sunt discutate noțiunile de luptă de clasă, redistribuirea avuției(d) și o posibilă alianță cu Uniunea Sovietică. În următoarea lucrare din 1930 intitulată Ministersessel oder Revolution l-a criticat pe Hitler pe motiv că acesta a trădat aspectul socialist al nazismului și a criticat ideea de Führerprinzip(d).[5] În timp ce Gregor Strasser era de acord cu nenumăratele remarci ale fratelui său, influența sa asupra strasserismului este limitată din cauza morții sale timpurii. Otto a continuat să-și modifice argumentele și a început să susțină destrămarea marilor moșii și dezvoltarea unui sistem identic cu asociațiile de meseriași(d), respectiv înființarea unei cooperative a Reichului care să gestioneze planificarea economică(d).[6]
Strasserismul a devenit o formă distinctă de nazism care, pe lângă antisemitism și ultranaționalismul palingenetic, a implementat o puternică critică a capitalismului(d) în baza unor unor argumente antisemite. Este însă sub semnul întrebării dacă această formă a fost cu adevărat diferită de național-socialismul clasic. Conform istoricului Ian Kershaw, „liderii SA [unde era și Gregor Strasser] nu aveau un punct de vedere diferit cu privire la viitorului Germaniei sau o altă politică de propus”. Adepții strasserismului au susținut radicalizarea regimului nazist și eliminarea elitelor germane, caracterizând ascensiunea lui Hitler la putere drept o revoluție pe jumătate încheiată.[7]
Note
modificare- ^ Peter Davies, Derek Lynch (). The Routledge Companion to Fascism and the Far Right. Routledge.
- ^ Roger Griffin (). The Nature of Fascism. Routledge. p. 166.
- ^ C. T. Husbands, 'Militant Neo-Nazism in the Federal Republic of Germany' in L. Cheles, R. Ferguson & M. Vaughan, Neo-Fascism in Europe, 1992, p. 98.
- ^ Ian Kershaw, Hitler: A Profile in Power, first chapter (London, 1991, rev. 2001).
- ^ Karl Dietrich Bracher, The German Dictatorship, 1973, pp. 230–231.
- ^ Nolte, Ernst (). Three Faces of Fascism: Action Française, Italian fascism, National Socialism. New York: Mentor. pp. 425–426.
- ^ Ian Kershaw, 1991, chapter III, first section.
Bibliografie
modificare- Bolton, K. R. "Otto Strasser's 'Europe'". In Southgate, Troy ed. (2017) Eye of the Storm. The Conservative Revolutionaries of 1920s, 1930s and 1940s Germany. London: Black Front Press. pp. 7–31.
- Reed, Douglas (1940). Nemesis: The Story of Otto Strasser.
- Reed, Douglas (1953). The Prisoner of Ottawa: Otto Strasser.