Prima Școală – din mediul rural Golesti, Argeș al Tării Românești

Prima Școală – din mediul rural Golesti, Argeș al Tării Românești, din comuna Golești, orașul Ștefănești la câțiva kilometri de municipiul Pitești.

În prezent face parte din Muzeul Viticulturii și Pomiculturii de la Golești, județul Argeș și, după un amplu proces de restaurare, este redat publicului. Muzeul Golești se află la doar 10 Km distanță de Pitești, pe șoseaua veche Pitești-București (DN7). Secția Pedagogică a muzeului cuprinde „Școala slobodă obștească”, prima școală superioară din mediul rural, din Țara Românească, deschisă de Dinicu Golescu, la 1 mai 1826.[1]

IstoricModificare

Școala a fost înființată în anul 1826, de Dinicu Golescu, fiul marelui ban Radu Golescu ,fiind prima școală superioară din mediul rural al Țării Românești, în care se preda în limba română. La 1826, țiganii aveau statut de robi, iar Dinicu Golescu le-a permis tuturor să învețe carte, indiferent de statutul social. A ajuns să înființeze această școală-reper pentru spiritualitatea românească și pentru România modernă de mai târziu după ce a călătorit în Occident, în Franța, Germania și Austria și a realizat că un popor care nu va avea în față stindardul culturii va mărșălui prin istorie mai degrabă ca o gloată, și nu ca o oștire. Din acest motiv a hotărât ca pe cheltuiala lui să înființeze Școala slobodă obștească.

Școala nu a ființat foarte mult, după moartea cărturarului fiind închisă. Zoe Golescu (cu diminutivele Zinca, Zoița), văduva sa, care a și predat în această școală, a încercat redeschiderea „școlii slobode obștești”, ctitorie a socrului său, banul Radu Golescu, pe la 1850, pentru o perioadă foarte scurtă. Zoe Golescu, a luptat pentru emanciparea socială și intelectuală a populației românești.

Zoe Golescu (cu diminutivele Zinca, Zoița) s-a născut la sfârșitul secolului al  XVIII-lea, în 1792, la Craiova, ca fiică a lui Alexandru Farfara și a Dumitranei Pârșcoveanu. Ea a devenit, la o vârstă foarte fragedă, numai de 13 ani, soție și, la 14 ani, mama primului copil al boierului Dinicu Golescu.

În timpul căsătoriei sale cu vestitul călător și iluminist român, Zoe va întemeia o familie numeroasă compusă din patru băieți și o fată, Ana (Lelița) Golescu. Băieții, Ștefan, Nicolae, Radu și Alexandru (Albul) vor reprezenta toți elita de la 1848. Zoe Golescu a fost una dintre femeile culte și extrem de agreabile din București, bună cunoscătoare a limbii grecești, în care a scris mai puțin și, în special, a limbii franceze, în care era o excelentă epistolară, cu reale calități literare. Scrisorile sale către cei patru băieți ai săi, toate în limba franceză, dincolo de conținutul lor extrem de interesant, sunt bogat colorate stilistic și puternic pătrunse de sentimentalism, dar de un sentimentalism puternic și viguros.[2]

Legături externeModificare

NoteModificare

  1. ^ Călin Gerard. „Conacul Goleștilor respiră istoria Țării Românești”. Accesat în . 
  2. ^ George Marcu (coord.), Dicționarul personalităților feminine din România, Editura Meronia, București, 2009. „Scurtă biografie – Zinca Golescu (1792-1879)”. Accesat în .